Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.98/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Munteanu
- -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.3/CC din 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr.1049/17.02.2010 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că, potrivit notei telefonice din. 16.02.2010 avocatul ales al inculpatului recurent a comunicat faptul că nu a fost angajat în cauză pentru susținerea recursului, ca urmare, a solicitat a se dispune desemnarea unui apărător din oficiu pe seama inculpatului; după care:
Inculpatul recurent a arătat că este de acord cu apărarea sa de către avocatul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și apreciind că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă în prezent, a dispune punerea acestuia în libertate.A mai arătat faptul că, inculpatul recurent a conștientizat gravitatea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală contribuind în acest fel la stabilirea adevărului și a stării de fapt.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat și a menține încheierea atacată prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. În esență, a susținut că, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, nu au intervenit modificări, de asemenea subzistă pericolul social concret, apreciind astfel raportat la natura infracțiunii, gravitatea acesteia, că se impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.3/CC din 12 februarie 2010 Tribunalul Satu Marea respins excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă nr.59/19.12.2009 emis de Tribunalul Bihor în baza încheierii nr.48 din data de 19 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.139 alin.2 pr.pen. a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
În baza art. 300 ind.1 alin. 3 coroborat cu art. 160 Cod procedura penala a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și în consecință a menținut arestarea preventivă a inculpatului arestat în baza mandatului de arestare preventiva nr.59/19.12.2009 emis de Tribunalul Bihor în baza Încheierii nr.48 din data de 19 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Față de inculpatul s-a luat măsura arestului preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, începând din data de 19 decembrie 2009 până la 16 ianuarie 2010 inclusiv, prin încheierea penală nr.48 din 19.12.2009 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.59/19.12.2009. Ulterior, s-a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpat, pentru încă 30 de zile, prin încheierea nr.3/13.01.2010 a Tribunalului Bihor.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Oradea a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev. și pedep.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Referitor la excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă nr.59/19.12.2009 emis de Tribunalul Bihor, excepție invocată de apărătorul inculpatului (invocată, de altfel și cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a arestului preventiv), tribunalul prin prisma dispozițiilor art.197 alin.2 pr.pen. și nu mai puțin a dispozițiilor Legii privind organizarea, înființarea și funcționarea din cadrul DIICOT, a constatat că la sesizarea Tribunalului Bihor cu propunerea de arestare preventivă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Oradea nu au fost încălcate dispozițiile relative la competența după materie care sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în condițiile în care propunerea s-a realizat de către un organ de organul de urmărire penală competent care a realizat întreaga urmărire penală și propunerea de arestare preventivă, totodată, fiind soluționată de instanța competentă din punct de vedere material, legalitatea întregului demers juridic nefiind cu nimic afectată de faptul că infracțiunea ar fi fost săvârșită în raza teritorială a altui Tribunal sau că inculpații au domiciliu în S M, unde există Biroul Teritorial Satu Mare al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Nu este necesară nici o delegare a Biroului Teritorial Oradea din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, de către Biroul Teritorial Satu Mare, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcțiile de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au competență teritorială generală pe întreg teritoriul țării privind infracțiunile ce intră în competența lor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă nr.59/19.12.2009 emis de Tribunalul Bihor în baza Încheierii nr.48 din data de 19 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr- și în baza art.139 alin.2 pr.pen. a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive.
Potrivit art.300 indice 1.proc.pen. instanța fiind datoare să verifice din oficiu, temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul, a constatat că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 alin.1 lit.f proc.pen. dat fiind natura gravă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol ridicat pe care-l reprezintă pentru ordinea publică, raportat la modalitatea de comitere a faptei. S-a constatat că măsura a fost luată legal și justificat, și că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit. f proc.
S- arătat că din jurisprudența CEDO, rezultă că analiza unei privări de libertate se analizează in concreto, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. În temeiul art. 5 din Convenție, trebuie să existe anumite motive plauzibile pentru a justifica menținerea în stare de arest a unei persoane (Hotărârea din 30 august 1990 în cauza Fox, si Hartley contra Marii Britanii), iar autoritățile care dispun luarea sau menținerea măsurii preventive, trebuie să ofere un minim de date si informații care să convingă un observator obiectiv de existenta motivelor plauzibile (Hotărârea din 10 octombrie 2002 în cauza Gundogan contra Turcia).
Instanța europeană a enunțat în mod permanent necesitatea respectării existenței unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile, care să justifice arestarea saumenținerea arestării unei persoane. bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze menținerea arestării este elementul esențial al protecției împotriva unei privări arbitrare de libertate.
În speță, plauzibilitatea bănuielilor (noțiune ce aparține Curții Europene, al cărei corespondent în legea română îl reprezintă existența indiciilor temeinice de săvârșire a unei infracțiuni) rezultă din mijloacele de probă administrate.
Deci, pentru orice observator obiectiv, probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind important de menționată declarația de recunoaștere a faptei de către inculpat, creează bănuiala plauzibilă că inculpatul ar fi putut comite infracțiunea pentru care este arestat.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică, de precizat că în dreptul național este prevăzută o pedeapsă de până la 15 ani pentru infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul, deci prin gravitatea deosebita și prin reacția particulară a opiniei publice, fapta de natura celei reținute în sarcina inculpatului este considerată ca suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, s-a arătat că se justifică menținerea arestării preventive (Hotărârea CEDO din 26 iunie 1991 în cauza Letellier contra Franta).
Cât privește pericolul concret, este real ca acesta are o existenta legata de timp, de regulă curgerea timpului poate duce la limitarea pericolului până la dispariție. În jurisprudența Curții s-a statuat în mod constant ca un criteriu foarte important în aprecierea pericolului concret îl reprezintă modul în care cazul a fost instrumentat de autoritățile judiciare. În speță, s-a arătat că gradul de pericol social concret rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei penale, din stăruința în comiterea faptei pe de alta parte, (în formă continuată) din necesitatea protejării ordinii publice la care are dreptul societatea, în condițiile în care infracțiunea de trafic de droguri este o infracțiune de pericol, pentru existenta căreia este suficient ca rezultatul să constea într-o stare de pericol, nefiind necesara producerea unui rezultat material, a unei vătămări.
Modul de săvârșire a faptei impune o reacție ferma a autorităților, climatul social firesc fiind profund afectat de astfel de fapte.
Un criteriu, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pentru menținerea unei persoane in arest preventiv, este acela potrivit căruia motivele invocate de autoritățile naționale competente spre a menține o persoana arestata în detenție preventivă trebuie sa fie "suficiente si pertinente", în sensul ca interesul public al menținerii ordinii, în cauza dată, trec înaintea dreptului persoanei arestate. În speță, tribunalul a arătat că menținerea inculpatului în arest preventiv se impune, tocmai pentru satisfacerea interesului public al protejării ordinii de drept.
Tribunalul, a reținut că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat sau încetat, impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite disp.art.148 alin.1 lit f proc.pen. considerente pentru care a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și apreciind că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă în prezent, a dispune punerea acestuia în libertate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f
C.P.P.Conform art.148 lit.f C.P.P. orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv infracțiunea de trafic de droguri, prev. și pedep.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, din modalitatea de săvârșire a acestora, din stăruința în comiterea faptelor în formă continuată, însăși infracțiunea de trafic de droguri fiind o infracțiune de pericol.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr.3/CC din 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.1049/2010 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent născut la 10.04.1973, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.3/CC din 12 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.1049/2010 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător - -
Judecător fond
PC/HM
3 ex. din 19.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu
