Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 7/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.7/I/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
este compusă din:
Președinte: - - -JUDECĂTOR 1: Rus Claudia
- - - -JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- -JUDECĂTOR 3: Munteanu
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.4 din 14 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Arestul IPJ S M, asistat de av. av. potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art.385 ind.14 alin.1/1 Cod procedură penală s-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și a dispune cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În privința temeiului arestării prev.art.148 lit.f Cod procedură penală a arătat că nu s-a probat pericolul concret în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pe de altă parte, consideră că trebuie văzut și comportamentul inculpatului, ori acesta nu a fost violent și este fără antecedente penale. Din declarațiile date de inculpat rezultă că acesta recunoaște faptul că a introdus acele droguri de risc, pe de altă parte, consideră că sunt reținut cele declarate de soția acestuia, care a arătat că inculpatul a fost amenințat de acea persoană, respectiv de numitul, iar când a aruncat drogurile acesta din urmă i-a vandalizat autoturismul inculpatului. Arată că, inculpatul a continuat să aducă drogurile sub amenințarea numitului. Mai subliniază faptul că inculpatul recurent a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în cursul zilei de duminică a fost prins un membru al rețelei.Un alt aspect pe care l-a învederat este acela că perioada de reținere de 24 ore a expirat înainte de judecarea propunerii de arestare preventivă, cu toate acestea, inculpatul a rămas la soluționarea acesteia, fiind de bună credință.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului declarat de inculpat și a menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, arătând că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă, măsura a fost luată în condiții legale, pe de altă parte există acele indicii prev.art.143 Cod procedură penală cât și pericolul concret în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate. A arătat că, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului respectiv deținere de droguri de risc fără drept și introducere în țară de droguri de risc fără drept, comise în formă continuată, nu presupun violență, însă, sunt apreciate ca fiind fapte deosebit de grave, mai mult, Institutul Național Antidrog a făcut trimitere la numărul persoanelor decedate cât și a persoanelor care consumă droguri de risc și care au o sănătate precară.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând cercetarea sa în stare de libertate. mai arătat că, în momentul când a ajuns acasă, a aflat că în acele pachete erau droguri.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea nr.4 din 14 februarie 2010 Tribunalul Satu Marea dispus următoarele:
În baza art. 149 ind. 1 al. 9 Cod procedură penală, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Satu Mare și în baza art. 149 ind. 1 al. 10 și 11 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, de la 14 februarie 2010 până la 14 martie 2010, inclusiv.
În baza art. 137 ind. 1 al. 2. procedură penală, despre luarea măsurii arestului preventiv a inculpatului s-a dispus încunoștiințarea mamei inculpatului, domiciliată în loc.,-, jud. S
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT S M - Biroul Teritorial Satu Mare, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, motivat de faptul că, în perioada august 2009 - februarie 2010, inculpatul a introdus în România în mod repetat diferite cantități de droguri de risc, primite de la numitul din Olanda, droguri pe care le-a livrat unor persoane pe care le-a întâlnit urmare indicațiilor primite de la și care nu au putut fi identificate până în prezent. Parchetul a învederat că temeiurile care justifică luarea măsurii arestării preventive sunt prevăzute de art. 148 al.1 lit.f pr.pen. respectiv că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, și că există probe în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a arătat că în data de 08 februarie 2010 inculpatul a introdus în țară fără drept un număr de 1054 țigarete artizanale conținând cannabis precum și o cantitate de cannabis din care o parte a livrat-o în data de 12 februarie 2010 unor persoane neidentificate iar cantitatea de țigări mai sus arătată precum și 195 gr.cannabis a fost găsită la domiciliul acestuia în data de 13.02.2010.
Cantitatea de droguri, mai sus arătată, care a fost găsită la domiciliul inculpatului, urma să fie livrată de către acesta în data de 14 februarie 2010, unor persoane din O și din SMc are urmau să-l contacteze telefonic urmare indicațiilor primite de la numitul din Olanda.
Analizând propunerea de arestare preventiva formulată în cauză, prin prisma motivelor invocate ca si temei pentru luarea măsurii ți coroborând aceste motive cu probele administrate până în acest moment în cadrul actelor premergătoare și de urmărire penală efectuate, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin ordonanța din 14 februarie 2010 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat, în sarcina acestuia reținându-se săvârșirea în concurs a două infractiuni reglementate de Legea 143/2000, respectiv deținere de droguri de risc fără drept și introducere în țară de droguri de risc fără drept, comise în formă continuată, infractiuni reglementate de art. 2 al.1 si 3 al.1 din actul normativ mai sus enuntat.
Audiat fiind inculpatul cu privire la comiterea faptelor ce îi sunt imputate, acesta recunoaste ca în mai multe rânduri a introdus în țară pachete pe care prietenul său i le-a incredintat spre a fi aduse familiei, însă nu avea cunostință că sunt droguri, doar cu ocazia unui transport efectuat în cursul lunii decembrie, simțind în masină un miros întepător, a deschis coletele și a constatat că acestea conțin iarbă și realizând că e vorba de droguri le-a aruncat.Ulterior, când l-a informat pe despre ce a făcut, acesta l-a amenințat, iar a doua zi și-a găsit mașina distrusă.
In cursul lunii februarie, inculpatul declară că a mai efectuat un transport pentru, cu ocazia aceasta fiind și depistat.
Cantitatea de cannabis descoperită la domiciliu inculpatului și probele administrate până în acest moment se circumscriu în ceea ce înseamna motive verosimile a se bănui că a săvârșit infractiunile pentru care a fost pusă în miscare actiunea penală, astfel cum sunt acestea prevăzute de disp. art. 5 paragraful 1 lit.c din Conventia pentru apărarea drepturilor omului.
Pericolul concret pentru ordinea publică este reprezentat de împrejurarea că faptele de natura celor pentru care s-a început urmărirea penală față de inculpat în această cauză, tind să devină un fenomen infracțional de amploare, situație care determină o reacționare energică din partea statului pentru a stopa extinderea acestuia, precum și de sentimentul de insecuritate și de lipsă a disciplinei de drept care ar putea fi creat în rândul comunității, care în lipsa unei sancționări prompte din partea autorităților ar avea reprezentarea că împotriva unor inculpați suspectați de săvârșirea unor fapte de această natură cu o gravitate ridicată nu se întreprind acte imediate de coerciție.
Asa cum a statuat în mod constant in jurisprudenta sa Curtea Europeana, este acceptata ideea că datorită gravitatii deosebite a faptei, este justificata arestarea preventiva, ori traficul de droguri apare ca fiind apreciat ca fiind o fapta deosebit de.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute pentru faptele retinute ca fiind comise de inculpat, tribunalul a apreciat ca fiind întrunită și prima cerință a art. 148 lit.f pr.pen. pentru a putea fi considerată ca legală arestarea preventiva. Cu referire la a doua conditie a textului legal incidente in materie, acela al pericolului concret pentru ordinea publica pe care il prezinta lăsarea în libertate a inculpatului, astfel cum s- făcut referire mai sus, s-a apreciat de tribunal că și aceasta este pe deplin intrunită.
Pe cale de consecință, întrunite fiind în cauză cerintele impuse de disp. art. 149 ind.1 al.9 pr.pen. si ale art. 5 al CEDO, propunerea de arestare preventivă a fost admisă, iar în temeiul disp. art. 149 ind.1 al.10 si 11.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul
solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și a dispune cercetarea în stare de libertate a inculpatului. În privința temeiului arestării prev.art.148 lit.f Cod procedură penală a arătat că nu s-a probat pericolul concret în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pe de altă parte, consideră că trebuie văzut și comportamentul inculpatului, ori acesta nu a fost violent și este fără antecedente penale. Din declarațiile date de inculpat rezultă că acesta recunoaște faptul că a introdus acele droguri de risc, pe de altă parte, consideră că sunt reținut cele declarate de soția acestuia, care a arătat că inculpatul a fost amenințat de acea persoană, respectiv de numitul, iar când a aruncat drogurile acesta din urmă i-a vandalizat autoturismul inculpatului. Arată că, inculpatul a continuat să aducă drogurile sub amenințarea numitului. Mai subliniază faptul că inculpatul recurent a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în cursul zilei de duminică a fost prins un membru al rețelei. Un alt aspect pe care l-a învederat este acela că perioada de reținere de 24 ore a expirat înainte de judecarea propunerii de arestare preventivă, cu toate acestea, inculpatul a rămas la soluționarea acesteia, fiind de bună credință.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe motiv că există probe sau indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiunea de deținere de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc fără drept, comise în formă continuată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este mai M de 4 ani, și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din faptele reținute în sarcina sa, gradul de pericol social al acestora, împrejurările în care au fost comise acestea, cantitatea relativ M de canabis la care se face referire în actele de urmărire penală, persoana inculpatului, care chiar dacă nu are antecedente penale a dat declarații contradictorii, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă nu a mai recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu a avut cunoștință că în coletul pe care-l transporta pentru numitul existau droguri. Apărările invocate de inculpat în recurs, urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale nr.4 din 14 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale nr.4 din 14 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Judecător fond
3 ex. din 22.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Munteanu
