Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.97/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
- - -JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
- - -judecător
- - -grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii nr.28 din 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și modificarea acesteia în sensul de a admite cererea formulată de inculpat și a dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite cerințele legii în acest scop. În esență, a susținut că, nu există date ca inculpatul odată liberat să zădărnicească aflarea adevărului, de asemenea nu sunt indicii temeinice și date relevante că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni.În ceea ce privește practica CEDO a arătat că o importanță deosebită se acordă persoanei, Convenția stabilit că libertatea persoanei este primordială și nu privarea care este o excepție. Solicită admiterea recursului și depune la dosar concluzii scrise solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului declarat în cauză și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod just, tribunalul a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, avându-se în vedere consumul și traficarea de către acesta în mod repetat, împreună cu alți inculpați, a unei cantități relativ mari de droguri, pe de altă parte, amploarea și periculozitatea acestor infracțiuni, justifică în opinia sa, menținerea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând cercetarea sa în stare de libertate. Mai arată că a remis în total, contra cost, un baton de 100 gr. hașiș.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea nr.28 din 2 februarie 2010, Tribunalul Satu Mareî n baza art.160 indice 8a alin. 6 raportat la art. 160 indice 2 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 54/2009 emis de către Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza încheierii nr. 43/12.11.2009.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, conform delegației nr. 157/2010 pe seama domnului avocat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de alți cinci inculpați, de asemenea arestați, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din Lg.nr.143/2000, reținându-se în sarcina acestuia, în esență, faptul că în cursul anului 2009 remis cu titlu gratuit coinculpatului țigări confecționate artizanal cu conținut stupefiant și apoi la data de 05.11.2009 a remis inculpaților și un baton de 100 gr. hașiș în schimbul sumei de 3000 lei.
Potrivit disp.art.160 ind.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă caracterul facultativ și subiectiv al acestui beneficiu recunoscut de lege în favoarea inculpatului arestat preventiv, ce presupune verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, urmând a se aprecia dacă scopurile procesului penal sunt asigurate prin garanția care o oferă persoana inculpatului și obligațiile pe care i le poate impune instanța de judecată în cazul liberării provizorii sub control judiciar. Prin urmare, îndeplinirea condițiilor prev.de art.160 ind.2 Cod procedură penală nu conferă persoanei arestate un drept, ci numai o vocație.
În cauză în raport de actele și lucrările aflate în dosar nr.194/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, precum și a probelor administrate până în prezent în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Astfel, consumul și traficarea de către acesta în mod repetat, împreună cu alți inculpați, a unei cantități relativ mari de droguri, denotă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și justifică atât luarea măsurii arestării preventive, cât și menținerea în prezent a acestuia.
Este adevărat că măsura preventivă a arestului este o măsură excepțională, dar în acest moment în raport de circumstanțele reale ale cauzei, numărul M de inculpați și cantitatea relativ ridicată de droguri traficată, precum și cele personale ale inculpatului, care, de altfel, a comis faptele în termenul de încercare al unei condamnări anterioare, nu se impune liberarea provizorie a acestuia.
Potrivit jurisprudenței CEDO detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real, care fără a fi adus atingere prezumției de nevinovăție are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Atitudinea adoptată de petent pe parcursul procesului penal de recunoaștere a faptei și de implicare în identificarea și a altor persoane cu preocupări pe linia traficului de droguri, sens în care s-au reținut în favoarea acestuia și disp.art.16 din Lg.nr.143/2000, urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei împreună cu celelalte criterii generale de individualizare, prev.de art.72 Cod penal.
Pentru a se asigura buna desfășurare și în continuare a procesului penal tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii preventive a arestului, considerente pentru care în baza art.160 ind.8A alin.6 raportat la art.160 ind.2 Cod procedură penală, a dispus respingerea cererii inculpatului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și modificarea acesteia în sensul de a admite cererea formulată și a dispune liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite cerințele legii în acest scop.
Analizând încheierea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Se reține că prindecizia penală nr.99/R/18 februarie 2010pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, În baza art.385 /15 pct.2 lit.d, Cod procedură penală, s-au admis recursurile penale declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.31/11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu -M, încheiere ce a fost casată în ce privește măsura arestării preventive a acestora în sensul că, în baza art.145/1 s C.P.P.-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
S-a impus în sarcina inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art.145/1 alin.2, rap. la 145 alin.1/1 p:
Prin decizia arătată s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Față de cele arătate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.28 din 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, încheiere pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr.28 din 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.judecător -
Judecător fond
MT/HM
3 ex. din 24.02.2010
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Rus Claudia
