Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 c.p.p.). Decizia 72/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.72/2008
Ședința publică din 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - - JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
- - - grefier
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Anticorupție A reprezentat prin - - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 359/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului recurent . Se prezintă avocat, apărătorul ales al petentul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al petentului depune la dosar adeverință medicală din 4.02.2008 și adeverința nr. 1764/31.01.2008 emisă de Institutul de Pneumoftiziologie B și adresa nr. 28/31.01.2008 emisă de Spitalul Clinic.
Apărătorul ales al petentului și reprezentantul DNA- Serviciul Teritorial Anticorupție AIî nvederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al petentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În susținere învederează sub un prim aspect excepția de ordine publică privind participarea unui procuror necompetent la unele ședințe de judecată, în cursul procesului.
Sub un alt aspect învederează că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.2 din CEDO.
altă critică a sentinței recurate constă în aceea că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea Deciziei nr. XIX din 12.12.2005 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se atestă că amânarea executării pedepsei închisorii își produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a cererii.
Sub un alt aspect învederează că din conținutul raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, în secțiunea consulturi medicale de specialitate figurează riscul de suicidar în ceea ce-l privește pe condamnat, însă acesta nu s-a reținut și în concluziile lucrării de expertiză.
Reprezentantul DNA- Serviciul Teritorial Anticorupție A I solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Învederează că susținerea apărătorului petentului privind participarea unui procuror necompetent la ședințele de judecată este nefondată întrucât în cauză a participat procuror din cadrul DNA.
Referitor la critica privind concluziile raportului de expertiză medico-legală învederează că această lucrare nu a fost contestată și nici nu s-a cerut efectuarea unui supliment de expertiză.
Mai arată că amânarea executării pedepsei își produce efectele de la data pronunțării hotărârii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 359/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de condamnatul, fiind dispusă amânarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 201/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penală nr. 2801/2004 pe o perioadă de 2 luni, începând cu data pronunțării sentinței atacate.
Totodată, condamnatul a fost obligat să respecte obligațiile prev. de art. 453/1 lit. a-d Cod pr. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în speță, sunt întrunite condițiile cerute de art. 453 al. 1 lit. a Cod pr. pen. în sensul că executarea pedepsei închisorii poate fi amânată atunci când se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel în cauză sferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea acestei concluzii propunerea INML Minovici de menținere în libertate pe o perioadă de aproximativ 2 luni, timp în care condamnatul să poată respecta recomandările medicale, precum și faptul că, raportat la bolile grave de care suferă, acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen condamnatul, solicitând ca în urma admiterii recursului și casării sentinței recurate, cauza să fie trimisă spre rejudecare la prima instanță.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei de instanța de recurs și statuarea faptului că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea recursului declarat, se arată că sentința recurată a fost pronunțată într-un proces în care la unele ședințe de judecată a participat un procuror necompetent, fiind incident motivul de recurs, prev. de art. 185/9 al. 1 pct. 5 Cod pr. pen.
În susținerea acestui motive de recurs, se arată că la ședințele de judecată din 17.08.2007 și 26.11.2007 Ministerul Publica fost reprezentat de un procuror din cadrul Serviciului Teritorial Alba al DNA, iar la alte 10 termen de judecată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.
Conform OUG nr. 143/2002, se susține în motivarea recursului, DNA este un parchet specializat, având o competență teritorială imperativă și exclusivă, aceasta având competența legală de a participa la instanța de executare când se judecă o cerere de amânare a executării pedepsei închisorii.
S-a mai invocat că, în prezenta cauză, la prima instanță, în mod nelegal la unele ședințe de judecată a participat un procuror de la un Parchet, iar la alte ședințe un procuror de la celălalt Parchet, fiind incident în cauză cazul de nulitate absolută, prev. de art. 197 al. 2 și 3 Cod pr. pen.
O altă critică adusă hotărârii instanței de fond vizează încălcarea disp. art. 2 din CEDO, în sensul că, deși cu ocazia consultărilor medicale s-a constatat existența "riscului suicidal" el nu este reținut și în diagnosticul din concluziile expertizei medico-legale, așa încât nu a fost avut în vedere în propunerea privind stabilirea duratei amânării executării pedepsei cu 2 luni.
În consecință, pentru a asigura protecția dreptului la viața recurentului, s-a considerat că se impune în cauză administrarea unui supliment de expertiză medico-legală, privind starea psihiatrică a recurentului.
S-a considerat că se impune efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală și sub aspectul termenului stabilit pentru care a fost amânată executarea pedepsei, considerând-ul ca fiind prea scurt pentru efectuarea, atât a unei intervenții chirurgicale pentru afecțiunea tiroidiană, cât și pentru investigație și cure chimioterapeutice pentru afecțiunea tumorală, în condițiile în care se constată că recurentul prezintă afecțiuni cardiace severe.
O altă critică adusă sentinței penale atacate vizează data de la care amânarea executării pedepsei executării își produce efectele, invocându-se în acest sens încălcarea deciziei nr. XIX/2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia efectele se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii Judecătorești de admitere a cererii. Or, instanța de fond a stabilit că amânarea executării pedepsei își produce efectele de la data pronunțării.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, se constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit prevederilor art. 197 al. 2 Teza II Cod pr. pen. sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului când sunt obligatorii potrivit legii.
Analizând, din acest punct de vedere, sentința penală atacată, se constată că în ședința publică din 26.11.2007, când părților li s-a acordat cuvântul în dezbateri, fiind pronunțată și hotărârea atacată a participat procuror din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba, fiind lipsit de relevanță aspectul că la unele termen anterioare ar fi participat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.
2. Potrivit prevederilor art. 453 alin. 2/2 Cod pr. pen. în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a și b, hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data pronunțării, dispozițiile legale introduse prin art. I pct. 217 din Legea nr. 356/2006, ulterior pronunțării deciziei nr. XIX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În consecință, în mod legal și temeinic instanța de fond a stabilit că hotărârea pronunțată este executorie de la data pronunțării.
3. La stabilirea termenului de 2 luni pentru amânarea executării pedepsei închisorii comisia medicală din cadrul INML Minovici Baa vut în vedere și concluziile consultului psihiatric din 16.10.2007 efectuat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Al., care a stabilit diagnosticul episod depresiv sever cu risc suicidal și trăsături psihotice (pct. 3.5. din Raportul de nouă expertiză medico-legală, fila 146).
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 Cod pr. pen. condamnatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul petent împotriva sentinței penale nr. 359/26.11.2007 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursului
petentului, casării sentinței
atacate și trimiterii cauzei
spre rejudecare la Tribunalul
- - -
Grefier,
- - - Concediu
Semnează grefier șef
RED.
DACT. /2 ex./17.03.2008
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că se impunea admiterea recursului petentului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond, la termenele de judecată din 20.08.2007, 10.09.2007, 24.09.2007, 1.10.2007, 8.10.2007, 15.10.2007, 22.10.2007, 29.10.2007, 5.11.2007, 19.11.2007 (deci la toate termenele de judecată, cu excepția ultimului la care s-a judecat cauza în fond), a participat câte un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și nu un procuror al structurii DNA, așa cum se impunea, având în vedere competența instituită conform dispozițiilor art. 3 alin. 2 din aceeași ordonanță.
Astfel, participarea unui procuror DNA la ședințele de judecată este prevăzută ca atribuție distinctă în dispozițiile art. 3 lit. c/2 din OUG nr. 43/2002, iar potrivit art. 2 din OUG nr. 43/2002, Direcția Națională Anticorupție este independentă în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea.
Participarea unui procuror necompetent sub aspect material echivalează cu lipsa acestuia și este de natură să producă o vătămare a modului de organizare a administrării justiției penale, având ca și consecință incidența cazului de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 teza a 2-a CPP.
Apreciez că acest caz de nulitate absolută vizează participarea procurorului în orice fază a procesului și la toate termenele de judecată, nu numai la termenul de judecată în care au loc dezbaterile în fond. Participarea la acest ultim termen de judecată a procurorului competent nu înlătură viciul lipsei sale la celelalte termene, unde s-au discutat aspecte vizând administrarea probațiunii și alte cereri esențiale pentru părți.
Judecător,
- - -
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
