Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Sentința 61/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(281/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.61/
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea cererii de conversiune a condamnării formulată de condamnata.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnata în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/23.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul condamnatei, având cuvântul, solicită în baza art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală rap. la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, admiterea cererii de contopire a pedepselor aplicate.
Menționează că petenta condamnată face referire la dosarul nr- în care s-a pronunțat o sentință penală nr.268, de autoritățile române, prin care se recunoaște o sentință penală pronunțată de către autoritățile spaniole.
Avocatul din oficiu solicită, de asemenea, admiterea cererii petentei condamnate astfel cum aceasta a fost formulată, în temeiul art.146 din Legea 302/2004, urmând să execute pedeapsa cea mai grea aplicată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată a cererii de conversiune formulată în baza art.146 Legea 302/2004, după transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.
În cazul fiecăreia dintre pedepse aplicate de instanța străină pentru cele 3 fapte, pentru care a fost condamnată felul și durata pedepselor corespund pentru infracțiuni similare prevăzute în legislația română, drept urmare nu sunt îndeplinite cerințele art.146 Legea 302/2004, pentru a se proceda la convertirea pedepselor. Arată că pedeapsa finală de 10 ani și 6 luni a fost stabilită, de instanța investită cu cererea de recunoaștere și transfer, care a luat în considerare dispozițiile din legea statului de condamnare, care prevăd cumul aritmetic în cazul concursului de infracțiuni.
În susținerea celor învederate face referire la decizia pronunțată în interesul legii nr.23/2009 care prevede că în interpretarea art.146 se stabilește că instanța în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiune condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepselor aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român.
Precizează că decizia la care a făcut referire este obligatorie și direct aplicabilă la speța de față, astfel încât nu este posibil a se modifica modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante, astfel cum se solicită în cererea formulată de petenta condamnată.
Menționează că legea statului de condamnare prevede pedepse mai mici, tocmai în ideea că pentru concursul de infracțiuni acestea vor fi adunate.
Condamnata, având ultimul cuvânt, arată că solicită contopirea dat fiind că și soțul și fiul său sunt condamnați la diverse pedepse privative de libertate tot de statul spaniol, iar ea se află în situația cea mai puțin grea pentru că pedeapsa ei este cea mai mică, astfel că urmare a admiterii cererii de contopire s-ar putea libera mai devreme și i-ar putea ajuta și pe ceilalți membrii ai familiei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față:
La data de 01.02.2010 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II a Penală, sub nr-, cererea formulată de petenta condamnată, deținută în Penitenciarul Focșani, care a solicitat contopirea pedepselor de 5 ani și 6 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare cu privire la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 369/12.03.2008, în dosarul - al Curții de Apel București Secția a II a Penală, în care s-a pronunțat sentința penală 268/13.12.2007.
În susținerea cererii formulate, condamnata a invocat dispozițiile art. 146 din Legea 302/2004 și dispozițiile art.36 din
C.P.P.A fost atașat dosarul - al Curții de Apel București Secția a II a Penală în care s-a pronunțat sentința penală 268/13.12.2007, definitivă prin decizia penală 2458/23.07.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală 268/13.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală în dosarul -, a fost recunoscută sentința penală 6/2005 din 06.05.2005 pronunțată de Tribunalul Provincial din prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 19.02.2004 la 21.02.2004 și s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală 2458/23.07.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de persoana condamnată.
Cât privește calificarea juridică a cererii formulate de condamnată, Curtea apreciază că cererea nu poate fi calificată ca o cerere de contopire întemeiată pe dispozițiile art.449 C.P.P. întrucât nu este îndeplinită condiția premisă reglementată de acest text legal ca petenta să fi fost condamnată definitiv, prin hotărâri diferite, pentru mai multe infracțiuni. Dimpotrivă, în prezenta cauză, se solicită contopirea unor pedepse cu închisoarea aplicate prin aceeași hotărâre a autorităților judiciare ale statului spaniol, pentru trei infracțiuni, hotărâre care a fost recunoscută în România
În acest sens, Curtea constată că prin sentința penală 268/13.12.2007 a Curții de Apel București Secția a II a Penală a fost recunoscută sentința penală 6/2005 din 06.05.2005 prin care petenta a fost condamnată la2 ani și 6 luniînchisoare pentru săvârșirea delictului de prostituție pre. de art. 188.1 din Codul penal spaniol, la pedeapsa de5 ani și 6 luniînchisoare pentru comiterea delictului de deținere ilegală prev. de art.163.1 și 3 din Codul penal spaniol și la2 ani și 6 luniînchisoare pentru comiterea delictului împotriva dreptului străinilor prev. de art.318 bis 1și 2 din Codul penal spaniol.
Din documentele transmise de autoritățile judiciare spaniole rezultă că la stabilirea pedepsei aplicate s-a avut în vedere sistemul cumulului aritmetic a pedepselor, condamnata având de executat pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, conform înscrisului privind stadiul executării pedepsei emis de Secretariatul Secțiunii a III aa T ribunalului Provincial din.
Potrivit art.144 din Legea 302/2004, autoritățile competente ale statului român, ca stat de executare, sunt obligate,fiesă continue executarea condamnării în temeiul art.145,fiesă schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prev. la art.146.
Curtea reține că prin sentința penală 268/13.12.2007 a Curții de Apel București Secția a II a Penală, instanța a dispus transferarea persoanei condamnatepentru continuareaexecutării pedepsei de 10 ani și 6 luni închisoare, ceea ce înseamnă că la momentul pronunțării sentinței, instanța a optat pentru efectul transferării constând în continuarea executării pedepsei.
Referitor la cererea condamnatei de schimbare a condamnării, după transferare, Curtea constată că felul pedepsei aplicate sau durata acesteia nu este incompatibilă cu legislația română.
Astfel, sancțiunea aplicată de către statul de condamnare pentru faptele reținute în sarcina condamnatei constă în pedeapsaînchisorii, iar aceste fapte au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, sancționatătot cu închisoare, de la 5 ani la 15 ani închisoare.
Cât privește durata pedepsei aplicate, de 10 ani și 6 luni închisoare, aceasta nu depășește nici maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea săvârșită și nici maximul general al pedepsei prev. de art.53 din Codul penal.
Este adevărat că potrivit legislației române, pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente, se cumulează juridic, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor de pedeapsă.
Dar, cererea condamnatei de a i se schimba condamnarea de 10 ani și 6 luni închisoare (stabilită de statul de condamnare prin cumul aritmetic), în pedeapsa cea mai grea, dintre cele aplicate pentru concursul de infracțiuni pentru care a fost condamnată de autoritățile judiciare spaniole, nu poate fi primită.
Curtea are în vedere atât dispozițiile art.146 din Legea 302/2004, constatând că felul și durata pedepsei aplicate nu sunt incompatibile cu legislația română (după cum s-a arătat), cât și decizia în interesul legii 23/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocuimodalitatea de stabilirea pedepsei rezultantepe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român.
Pentru considerentele expuse, văzând dispozițiile art.146 din Legea 302/2004 modificată, Curtea va respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnata.
În temeiul art.7 din Legea 302/2004 rap. la art.192 alin.3 din C.P.P. condamnata va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de condamnata.
Obligă condamnata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Dact.- 11.03.2010/4ex
12 Martie 2010
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu
