Mentinerea masurii arestarii preventive. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (434/2010)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 09.02.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 60621/22.02.2010, atașată la fila 7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și judecarea recurentului-inculpat în stare de libertate, considerând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se expune oral situația de fapt, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive la acest moment procesual nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, fiind menținut în stare de arest preventiv datorită stării de recidivă. În acest sens, solicită să observe că motivarea încheierii de ședință atacată este constantă ca și când s-ar analiza pe fond cazurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită să se observe că materialul probator administrat în faza de urmărire penală a fost reluat și în faza cercetării judecătorești s-a schimbat, inculpatul având o poziție constant sinceră.
Ca atare, solicită să se facă aplicarea dispozițiile art. 160/b alin.2 Cod procedură penală
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, precizează că pune aceleași concluzii.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au fost corect analizate, stabilindu-se că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa, câtă vreme acesta a dus actele false sau copiile xerox și acesta a acordat un ajutor.
Cât privește temeiurile de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin prisma antecedentelor penale reliefate în fișa sa de cazier judiciar.
Apărătorul recurentului-inculpat, în replică, consideră că are o importanță deosebită faptul că inculpatul i-a dat coinculpatului copii xerox în fața notariatului, iar acesta din urmă în interior le-a transformat în acte autentice.
Aceeași angajați, secretarul, notarul și delegatul notarului au arătat foarte clar că persoanele care vor să obțină aceste acte trebuie să se prezinte la notariat cu actele în original. Astfel, e foarte clar că originalele false au fost depuse de către coinculpatul.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
Arată că inculpatul s-a folosit de el coinculpatul cunoscând că este recidivist.
Mai arată că se află în stare de arest preventiv din data de 07 mai 2009 și nu a fost confruntat cu coinculpatul, nu a dat declarații în faza de urmărire penală, abia în fața instanței de judecată a fost audiat.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 23.02.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (434/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 337R
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR- - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 09.02.2010, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 22.02.2010 la data de 23.02.2010, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.02.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr-, în temeiul art.3002raportat la art.160 din Codul d e procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și.
În temeiul art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților, zis, " " sau " al lui " fiul lui și al Dumitrei, născut la data de 25.10.1958 în B, CNP - și, fiica lui și a, născută la data de 24.12.1974 în B, CNP -.
În temeiul art.139 din Codul d e procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive inculpaților a fost dispusă cu respectarea art.1491din Codul d e procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-a schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în ceea ce privește condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, instanța a avut în vedere: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de recunoaștere după planșele fotografice, documente autentice ridicate din arhivele notariale și de la Direcțiile de Taxe și Impozite Locale, cazierele judiciare ale inculpaților, din care a rezultat că aceștia au mai săvârșit infracțiuni de înșelăciune, cu ocazia efectuării de tranzacții imobiliare, precum și declarațiile de învinuiți și inculpați.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art.148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani si există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest din urmă aspect, tribunalul a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final din Codul d e procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Or, în speță, s-a constatat ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor reținute în sarcina acestora și perioada de timp în care aceștia au acționat.
Pe lângă toate acestea, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, dovedind astfel perseverență sa infracțională.
Gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați (care aduc atingere siguranței circuitului civil al bunurilor), rolul lor în cadrul acestei grupări infracționale, împrejurarea că faptele de genul acelora pentru care sunt cercetați inculpații cunosc o creștere alarmantă, duc la constatarea incidenței art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală cu privire la acești inculpați.
Prin prisma celor mai sus arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților și se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art.136 al.1 din Codul d e procedură penală, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toarte aspectele pentru justa ei soluționare.
Totodată, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
Pentru aceste considerente, în baza art.3002raportat la art.160 din Codul d e procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Pentru aceleași considerente, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de. art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul .
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
În motivarea recursului s-a susținut că nu s-a făcut dovada că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, fiind menținut în stare de arest preventiv datorită stării de recidivă.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, rin p. rechizitoriul nr.2896/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 și art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal
În fapt, s-a reținut, că la data de 07.06.2007, inculpatul a ajutat-o pe inculpata și pe autorul neidentificat, cunoscut sub apelativul "" să se substituie părților vătămate G și și astfel să înstrăineze fraudulos imobilul acestora din B, șos. - nr.55, sector 1, transportându-i pe aceștia la și de la locul faptei, remițându-le actele de identitate false și înscrisurile false referitoare la proprietatea asupra imobilului, și, la aceeași dată, i-a cerut inculpatului să îi prezinte pe falșii proprietari, documentele acestora de identitate și cele referitoare la proprietatea imobilului în fața notarului public .
De asemenea, s-a reținut că la data de 13.08.2007 inculpatul a apelat din nou la serviciile inculpatului, cerându-i acestuia, contra sumei de 1.000 euro, să îl prezinte notarului pe autorul necunoscut care s-a substituit părții vătămate, împreună cu actele referitoare la imobilul din-, sector 1 B, în vederea vânzării frauduloase a acestui imobil.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.120/UP/8.05.2009.
Realizând un examen propriu asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că acesta a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.681Cod procedură penală.
Astfel, cu privire la comiterea faptei Curtea reține ca fiind relevante, în sensul existenței unor indicii temeinice, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșele fotografice, documente autentice ridicate din arhivele notariale și de la Direcțiile de Taxe și Impozite Locale, precum și declarațiile de învinuiți și inculpați.
Din declarația inculpatului rezultă că actele privind imobilul din B, șos. - nr.55, sector 1, i-au fost date, în copie xerox, de către inculpatul, cu câteva zile înainte de perfectarea tranzacției, pentru a fi depuse la notariat și verificate, tot acesta din urmă aducându-i la notariat pe falșii vânzători și potențialul cumpărător, în persoana inculpatului.
Din conținutul aceleiași declarații reiese că inculpatul, pentru ajutorul acordat în vederea perfectării tranzacției, a primit de la inculpatul suma de 1.300 euro.
Tot inculpatul a declarat că în cursul
lunii august, a fost contactat de inculpatul care i-a solicitat să îl ajute să vândă fraudulos un teren situat în-, sector 1, proprietatea numitului.
Fiind de acord, inculpatul s-a întâlnit în fața notariatului cu inculpatul primind de la acesta fotocopii de pe actele terenului în cauză.
Înscrisurile remise de inculpatul au fost depuse de inculpatul la biroul notarial în cauză, acesta solicitând programarea vânzării terenului.
După câteva zile, inculpatul a fost contactat telefonic la., fiindu-i comunicată data de 13.08.2007, pentru încheierea tranzacției.
Acest fapt i-a fost comunicat și inculpatului, care la data stabilită s-a prezentat la notariat cu o persoană care pretindea că este, precum și cu un cumpărător în persoana învinuitului -.
Inculpatul i-a prezentat notarului public pe falsul
proprietar precum și pe cumpărătorul de rea credință, fiind prezent la întocmirea
actelor, pentru serviciile realizate primind de la inculpatul suma de 1.000 euro.
Din declarațiile martorului rezultă că a fost contactat de inculpatul care l-a rugat să-l ajute să obțină o procură pentru două persoane care vor să vândă un imobil în șoseaua -. Martorul i-a dus pe inculpat și pe încă două persoane, ce-i fuseseră prezentate ca fiind soții, la notar pentru întocmirea procurii. Persoana pe numele căreia se emitea procura, respectiv, nu a fost prezentă. Pentru acest serviciu martorul a primit de la inculpatul 5 milioane de lei vechi (fila 71 din vol.III din dosarul de urmărire penală)
Din probele anterior menționate rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la cea de-a doua condiție ce trebuie analizată în contextul verificării legalității și temeiniciei stării de arest și anume a existenței și menținerii temeiului prevăzut în art.148 alin.1 lit. f din Codul d e procedură penală, reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că acesta se menține și în prezent, respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de textul menționat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptei, așa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu.
Astfel că, în raport cu modul de operare utilizat, natura faptei comise și urmările cauzate, mai ales în privința percepției publice a sentimentului de nesiguranță a circuitului civil al bunurilor, se constată că lăsarea în liberate a susnumitului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, acestea nu sunt unele tocmai favorabile căci acesta nu este la primul conflict cu legea penală în sarcina sa reținându-se starea de recidivă postcondamnatorie.
Pentru considerentele expuse, nu se justifică luarea de măsuri alternative, singură arestarea preventivă a inculpatului putând conduce la atingerea scopului prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela al bunei desfășurări a procesului penal.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciind ca neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, și constatând totodată că în raport de stadiul procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest, Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, în baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 09.02.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.SC-18.03.2010/Dact.EA-29.03.2010/2ex/07.04.2010
- -Jud.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
