Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 336/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (430/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.336/
Ședința publică de la 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpata în stare de arest, asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentei inculpate, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 15 februarie 2010, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Apreciază că în acest moment procesual temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea inculpatei în stare de arest.
Consideră că lăsarea inculpatei în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal și apreciază că aceasta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere cantitatea mică de heroină descoperită în domiciliul inculpatei, cu prilejul percheziției domiciliare.
Precizează că inculpata a recunoscut și regretat sincer fapta și solicită a se avea în vedere că aceasta are familie, 4 copii și că lucra ca femeie de serviciu la o scară a unui bloc.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii, de trafic de droguri de mare risc, pentru care este cercetată.
Solicită a se avea în vedere modalitatea de săvârșire a infracțiunii, precum și urmările pe care astfel de fapte le produs asupra persoanelor care consumă substanțe interzise.
Consideră că există pericolul ca inculpata aflată în stare de libertate să-și reia activitatea infracțională.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 15.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-, în baza art.3001alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că luarea măsurii preventive față de inculpată este legală și temeinică și că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceasta a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată.
Inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 din legea nr.143/2000, în fapt, reținându-se că la data de 28.01.2010, aceasta, în timp ce se afla în locuința sa din B,-, -.1,.9, sector 5, vândut martorei cantitatea de 0,12 grame heroină, în schimbul sumei de 50 lei; de asemenea, a deținut în vederea comercializării cantitatea de 0,53 grame heroină.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând judecarea sa în stare de libertate, deoarece nu se justifică aprecierea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin, nici în ceea ce privește probele care să contureze vinovăția și nici sub aspectul pericolului pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatei dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3001alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acesteia.
Astfel, inculpata este cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că a vândut droguri martorei și a deținut fără drept, cantitatea de 0,53 grame heroină, în vederea comercializării.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că în acest moment procesual, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.136, art. 143 alin.1 și 3 Cod procedură penală raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală.
În cauză există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapta menționată anterior, iar pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește datele care justifică presupunerea că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, Curtea are în vedere procesele-verbale de investigații, procesele-verbale de prindere în flagrant și de percheziții domiciliare, declarații martori, și, declarații inculpată și rapoarte de constatare tehnico-științifică, care.
Curtea reține totodată incidența art.148 lit.f Cod procedură penală, fiind evident că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul pentru ordinea publică, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor presupus comisă de inculpată, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, circumstanțele personale ale acesteia, fiind cunoscută cu antecedente penale și fără un loc de muncă sau ocupație aducătoare de venituri. Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatei în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 15.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./4.03.2010
09 Aprilie 2010
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu
