Cerere de liberare condiționată (art.450 c.p.p. art.55 ind.1 și următoarele cod penal). Decizia 367/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.367/R/2008
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela judecător
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul recurent, născut la 2 martie 1974, deținut în PRMS O, împotriva deciziei penale nr.146/R din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.9 din 10 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr-, având ca obiect cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.3327/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 12 iunie 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Condamnatul recurent depune la dosarul cauzei un memoriu, nu are cereri sau excepții de ridicat.
Procurorul ridică excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamnatului recurent avocat solicită respingerea excepției invocate, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea cererii.
Procurorul, conform art.450 Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil față de decizia pronunțată în recurs.
Condamnatul recurent, în ultimul său cuvânt, consideră că recursul este admisibil, solicitând admiterea cererii sale arătând că are de întreținut 5 copii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.9 din 10 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins în temeiul art.450 alin.2 Cod procedură penală și art. 59 cod penal, cererea formulată de condamnatul privind liberarea sa condiționată de sub efectul pedepsei de 7 ani 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 252/2005 a Judecătoriei Cluj.
În baza art.450 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a fixat un termen de un an după expirarea căruia cererea condamnatului poate fi reînnoită, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul în sumă de 40 lei, pentru avocat din oficiu de la Baroul Bihor, s-a hotărât a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr.17 din 4 ianuarie 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.252/2005 a Judecătoriei Cluj, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 Cod penal.
Executarea pedepsei a început la data de 15 ianuarie 2003 și urmează să expire la data de 14 septembrie 2010. Transformată în zile, pedeapsa este egală cu 2800 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3, respectiv 1866 zile, din care, în cazul în care muncește 466 zile, considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1400 zile efectiv executate.
Analizând situația condamnatului din acest punct de vedere, s-a constatat că de la data de 15 ianuarie 2003 până la 6 decembrie 2007, condamnatul a executat 1787 zile închisoare, considerându-i-se ca executate ca urmare a muncii prestate un număr de 83 zile.
Total zile câștigate și executate 1870.
Conform procesului-verbal nr.49 din 06.12.2007 și anexei la acesta, pe timpul deținerii, condamnatul a fost sancționat de 4 ori pentru atitudine necuviincioasă față de care ( cu izolare severă și retragerea unor drepturi ), comportamentul acestuia fiind oscilant în relațiile cu personalul penitenciarului. Totodată a păstrat relații de colegialitate cu ceilalți deținuți dar au fost situații în care acesta a intrat în conflict cu aceștia, motiv pentru care a fost sancționat disciplinar de 3 ori pentru lovirea altor deținuți ( cu mustrare și izolare severă ). Acesta a mai fost sancționat disciplinar de 3 ori pentru agresiune, distrugere de bunuri, respectiv instigare la comiterea de abateri disciplinare ( cu mustrare și izolare severă ). Se reține că din totalul celor 10 sancțiuni disciplinare doar 7 i-au fost ridicate și a beneficiat în total de 11 recompense.
După cum s-a menționat anterior, condamnatul a desfășurat activități productive doar în perioada august-noiembrie 2006 și sporadic în anul 2007, fiindu-i considerate ca executate, ca urmare muncii prestate 83 de zile.
Față de aceste împrejurări, Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată a dispus că deținutul nu poate fi liberat condiționat datorită stării de recidivă și a multitudinii sancțiunilor disciplinare, cererea fiind amânată 12 luni, până după data de 06.12.2008.
Potrivit art.75 din Legea 275/2006 și art.59 alin.1 teza II Cod penal, persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinatăși dă dovezi temeinice de îndreptare,ținându-se seama și de antecedentele sale penale,poatefi liberată condiționat.
Așadar scopul pedepsei nu a fost atins iar faptul că petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege nu dă naștere obligației instanței de a dispune liberarea sa condiționată, instanța având posibilitatea să admită sau să respingă o astfel de propunere ținând seama detoate circumstanțelecerute de lege și relevate mai sus.
Pentru aceste considerente și ținând seama de multitudinea sancțiunilor disciplinare aplicate condamnatului, caracterul sporadic al activităților productive desfășurate de acesta, precum și starea de recidivă ( 2 ani închisoare - sentința penală nr. 85/1992 a Judecătoriei Oradea, 1 an închisoare - sentința penală nr. 1085/1993 a Judecătoriei Oradea, 1 an 2 luni închisoare prin sentința penală 1921/1994 a Judecătoriei Oradea, 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală 2747/1995 a Judecătoriei Oradea, 2 ani închisoare prin sentința penală 500/1996 a Judecătoriei Șimleul S, 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.750/2002 a Judecătoriei Oradea ), s-a apreciat că deținutul nu a făcut dovada îndreptării sale integrale motiv pentru care acesta nu poate fi liberat condiționat.
În consecință, în baza art.450 alin.2 Cod procedură penală și art.59 Cod penal, instanța de fond a respins cererea formulată de condamnatul, privind liberarea sa condiționată de sub efectul pedepsei de 7 ani 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.252/2005 a Judecătoriei Cluj.
În baza art.450 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond a fixat un termen de un an după expirarea căruia cererea condamnatului poate fi reînnoită, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul în sumă de 40 lei, pentru avocat din oficiu de la Baroul Bihor, s-a hotărât a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr.17 din 04.01.2008.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia, pe considerentul că a avut un comportament bun în penitenciar și are 5 copii minori, de care în prezent nu are cine să se ocupe.
Prin decizia penală nr.146/R din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar unic, a fost respins ca nefundat recursul penal declarat de condamnat, menținut hotărârea primei instanțe și a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
Examinând recursul declarat tribunalul a apreciat că acesta este nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că deși condamnatul a executat fracția din pedeapsă ce-i permite formularea unei cereri de liberare condiționată, totuși acesta nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pentru a fi liberat condiționat și astfel scopul pedepsei nu a fost atins.
Verificând susținerile recurentului prin prisma actelor de la dosar, instanța de recurs a constatat că acesta a lucrat doar sporadic deși este sănătos și de muncă, a avut un comportament oscilant în relațiile cu personalul penitenciarului și cu ceilalți deținuți, fiind sancționat disciplinar de mai multe ori, inclusiv pentru lovire, manifestând dorința de evadare din situații, autoagresiune și distrugere de bunuri.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs condamnatul recurent, născut la 2 martie 1974, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, solicitând casarea deciziei recurate, iar admițându-se recursul să se dispună reducerea termenului de un an pentru înnoirea cererii sale de liberare condiționată.
Recursul declarat împotriva deciziei prin care instanța de recurs, respectiv Tribunalul Bihors -a pronunțat asupra recursului declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 9 din 10 ianuarie 2008, prin care Judecătoria Oradeas -a pronunțat asupra cererii de liberare condiționată formulată de recurentul condamnateste inadmisibil, întrucât hotărârile pronunțate de instanța de recurs,nu pot fi atacate cu recurs,conform art.385 indice 1 Cod de procedură penală.
În consecință, Curtea respinge ca inadmisibil recursul declarat, în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit.a Cod de procedură penală și va menține în întregime decizia penală recurată.
Obligă recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare din recurs, fiind în culpă procesuală conform dispozitivului prezentei decizii.
Onorariul de apărător din oficiu va fi virat din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B pe seama apărătorului astfel desemnat, avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul penal declarat de condamnatul recurent, născut la 2 martie 1974, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva deciziei penale nr.146 din 5 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 16.07.2008
Jud.recurs/
Jud.fond/Antik
Tehnored.dec./
2 ex./16.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
