Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.397/R/2008
Ședința publică din 10 iulie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela
Judecător: - - - președintele secției
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți G, fiul lui G și, născut la 24.01.1989, fiul lui și a, născut la 06.05.1990, fiul lui și, născut la 21.05.1987, fiul lui și și, fiul lui și, născut la 11.09.1986, toți din Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 07.07.2008 de Baroul Bihor și inculpații recurenți G, și, toți din Arestul IPJ B, asistați de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii atacate în sensul de a se dispune,în principal,revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului se arată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici temeiuri nu au intervenit. Arată că nu s-a avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților activitatea fiecăruia în parte, aceștia fiind arestați în bloc. Inculpatul nu a avut relații intime cu partea vătămată. Partea vătămată a plecat de bună voie cu inculpații și aceștia nu s-au hotărât să o violeze.În subsidiar,solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat, inculpatul este la primul contact cu legea penală iar urmărirea penală este finalizată în cauză. Depune la dosarul cauzei practică judiciară a Curții de APEL ORADEA care solicită a fi avută în vedere și solicită a se aprecia pericolul concret pentru ordinea publică pentru fiecare inculpat în parte.
Apărătorul inculpaților G, și avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia,în principal,a se constata nelegalitatea luării măsurii arestării preventive față de cei 4 inculpați avându-se în vedere că, urmărire penală a fost începută la orele 3 dimineața în data de 18.05.2008, că inculpații au fost ridicați din diferite locații și duși la poliție, fără a li se trimite o invitație în acest scop. Din acel moment se poate discuta despre reținerea acestora, însă nu li s-a asigurat asistență juridică obligatorie. Au fost audiați luându-li-se declarații olografe fără a fi asistați de apărător și nu li s-a adus la cunoștință învinuirea, nu li s-a permis să-și anunțe familia pentru a lua legătura cu un apărător ales. În acest condiții, apreciază că, urmărirea penală este nulă, inculpaților încălcându-li-se în mod flagrant dreptul la apărare.În subsidiar,solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au intervenit în cauză nici temeiuri noi. Solicită a se avea în vedere că nici unul dintre inculpați nu a conștientizat vârsta victimei și a li se da posibilitatea să-și încheie situația școlară, aceștia fiind elevi și studenți.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Se apreciază că, judecătorul când a luat măsura arestării preventive față de inculpați nu a încălcat dreptul la apărare al acestora și, pe de altă parte, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de organele judiciare.
Inculpatul recurent G, în ultimul său cuvânt, solicită să fie pus în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie judecat în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită să fie pus în libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160 / Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: G, fiul lui G și, născut la data de 24.01.1989 în O, CNP -, în prezent în penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.28/2008;, fiul lui și a, născut la data de 06.05.19890 în S M, jud. M, CNP -, în prezent în penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.30/2008;, fiul lui și, născut la data de 11.09.1986. în O, CNP -, în prezent în penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.31/2008;, fiul lui și, născut la data de 26.10.1989. în O, CNP - - în prezent în penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.27/2008;, fiul lui și, născut la data de 21.05.1987. în O, CNP - -, în prezent în penitenciarul Oradea, arestat preventiv prin încheierea penală nr. 22/2008 pronunțată la data de 18 mai 2008 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.29/2008 și dispune menținerea acestei măsuri.
A respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul.
A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventive luată față de inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanță la 10.06.2008, au fost trimiși în judecată inculpații: G, pentru comiterea infracțiunii de viol prev. și ped. de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, inculpatul pentru infracțiunea de complicitate la viol prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 16/17 mai 2008 între orele 01,00 - 05,00, cei cinci inculpați, prin constrângere, au obligat-o pe partea vătămată, în vârstă de 13 ani, să întrețină relații sexuale împotriva voinței sale în timp ce se afla în autovehiculul utilizat de către inculpatul.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive față de cei cinci inculpați, instanța a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
De asemenea, se constată că, în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedura penală, în sensul că au fost trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din gravitatea faptei pentru care sunt cercetați, fiind lezată integritatea corporală, inclusiv cea psihică a unei minore de numai 13 ani.
Văzând că nu s-a început cercetarea judecătorească, inculpații nu au fost audiați în fața instanței și în cauză nu s-au administrat probe, se va reține că în cauză nu există nici un temei pentru a considera că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au modificat sau că acestea nu mai subzistă, existând în continuare pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestora, motive față de care, văzând dispozițiile art.300 ind.2 Cod procedură penală și 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, respingând de asemenea pentru considerentele arătate anterior și cererea formulată de inculpatul privind revocarea măsurii arestului preventiv luată față de acesta.
Împotriva acestei încheieri, în termen, au declarat recurs penal inculpații, G, și, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpaților și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu localitatea pentru motivele expuse oral de apărători.
Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, prev. de art.385/9 Cod procedură penal, Curtea de apel constată că încheierea atacată este legală și temeinică.
În sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
În seara zilei de 16 mai 2008, in jurul orelor 22,00, partea vătămată l-a însoțit pe inculpatul G și pe martorul la clubul din O, unde s-au așezat la o masă și s-au întâlnit cu inculpatul G. Cu ocazia discuțiilor purtate la masă, atât partea vătămată,cat si inculpatul au afirmat că aceasta are 13 ani, purtându-se discuții pe această temă. Oricum despre vârsta părții vătămate s-au purtat discuții și în mașină înainte de săvârșirea infracțiunilor, astfel că atât inculpații cât și martorul aveau cunoștință că partea vătămată are doar 13 ani.
În jurul orelor 23,00, partea vătămată, împreună cu cei 3 inculpați au plecat din club, iar pe drum s-au întâlnit cu inculpatul care conducea autoturismul marca WV Transporter și era împreuna cu și. Cu toții au hotărât să se deplaseze la Clubul, unde băieții au consumat bere, iar partea vătămată suc.
Fără să-i spună părții vătămate, inculpații au hotărât să întrețină cu aceasta relații sexuale și sub pretextul că vor merge la discoteca din au plecat din club și s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul. Martorul și cu inculpatul stăteau în dreapta față, iar ceilalți ocupau locurile din spate. După ce au ieșit din, inculpatul a condus autoturismul pe un drum lateral, unde a oprit la circa 400- 500 metri. Inculpatul Gaî ncercat să o sărute și să o mângâie pe partea vătămată care i-a cerut să o lase în, iar când inculpatul i-a spus să se dezbrace, ea a refuzat, moment în care inculpatul a lovit-o cu palma peste față. Întrucât partea vătămată a refuzat în continuare să se dezbrace, inculpatul Gal ovit-o încă o dată peste față și atunci partea vătămată a început să plângă după care și-a dat jos chilotul. Inculpatul Gaî ntreținut cu partea vătămată relații normale, apoi relații orale, alternativ, circa 30 - 40 de minute. In timp ce inculpatul întreținea relații sexuale cu partea vătămată, aceasta i-a cerut să nu o mai lovească, iar ceilalți s-au uitat și nu au intervenit. Apoi a urmat inculpatul care a întreținut relații atât normale cât și orale cu partea vătămată timp de aproximativ 20 de minute. Apoi a urmat inculpatul care și-a desfăcut pantalonii și i-a cerut părții vătămate să-și bage mâna pentru a-l ajuta să aibă o erecție, însă cu toate acestea, el nu s-a excitat. Au întreținut relații intime orale câteva minute și inculpații și, însă martorul a stat și s-a uitat fără să intervină sau să întrețină în vreun fel relații cu aceasta. Martorul a precizat că inițial și el a fost de acord să meargă împreuna cu ceilalți pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată, însă după ce a văzut că aceasta plânge, fiind lovită de inculpatul Gis -a făcut milă de ea, dar nu a avut curajul să intervină întrucât ceilalți erau în număr de 5 și a considerat că oricum nu îl luau în serios.
După epuizarea infracțiunii, în jurul orelor 05,00 dimineața, partea vătămată a fost lăsată pe strada - Trei din O de unde s-a plimbat prin oraș, până în jurul orelor 19,00 când s-a deplasat la Clubul unde s-a întâlnit cu prietena ei care a chemat-o pe mama ei acolo.
Din probele administrate în dosarul parchetului, respectiv declarațiile inculpaților, a părții vătămate și a martorului rezultă că partea vătămată a întreținut raporturi sexuale întrucât i-a fost frică fiind lovită și amenințată de către inculpatul G.
Pericolul social pentru ordinea publică derivă din modalitatea săvârșirii faptei, respectiv prin constrângerea fizică și psihică a părții vătămate, de a întreține relații intime atât normale cât și orale împotriva voinței sale, cu un număr mare de autori, rezonanța acesteia și impactul asupra opiniei publice, gravitatea faptei, fiind lezate integritatea corporală, inclusiv cea psihică a unei minore în vârstă de numai 13 ani ( împrejurare bine cunoscută de toți inculpații ).
In consecință, văzând și pedeapsa prevăzută de lege, pentru astfel de infracțiuni ce exprimă în mod abstract un pericol social ridicat, instanța de fond a apreciat că este necesară reprimarea imediată a unor astfel de manifestări din partea inculpaților prin luarea măsurii preventive a arestării.
Criticile formulate de inculpați sunt nefondate și au fost analizate de instanță cu ocazia soluționării recursurilor împotriva încheierii de arestare preventivă, respectiv și a menținerii arestării preventive ( Încheierea penală nr.38//2008 și decizia penală nr.362/R/2008 ).
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat.
În mod legal s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților la termenul din 7 iulie 2008, considerând că nu există nici un temei care să ducă la aprecierea că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au modificat sau nu mai subzistă.
Totodată măsura arestării a fost luată în condițiile art.143 și art.146 alin.10 și art.149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care au fost arestați.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv de viol, prevăzută de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal.
Prin punerea în libertate a inculpaților s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială.
Criticile apărării cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpaților și sesizarea ca nelegală a instanței, nu sunt întemeiate, procurorul a sesizat prin referat motivat instanța cu propunerea măsurii arestării preventive a inculpaților și totodată inculpaților li s-au luat declarații cu ocazia arestării lor în prezența unui apărător din oficiu, care a semnat declarațiile.
În raport de cele de mai sus, se apreciază că măsura arestării preventive a inculpaților se justifică și este necesară.
S-au respectat întocmai dispozițiile legale care guvernează materia arestării preventive. Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, precum și persoana inculpaților.
Se va reține că cei 5 inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, respectiv complicitate la viol, infracțiuni pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Față de cele de mai sus, constatând că, în mod corect s-a dispus menținerea inculpaților în stare de arest cu aplicarea dispozițiilor art.160/b raportat la art.300/2 Cod procedură penală și dispozițiile art.5 paragraf I lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, G, și, împotriva încheierii penale din 7 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 16.07.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./16.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Țarcă Gabriela
