Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 228/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 228/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Reprezentat Biroul Teritorial Argeș, reprezentat prin procuror G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva încheierii de ședință nr.35/F/25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns:recurentul-inculpat în stare de arest, asistat de apărătorii săi aleși, și, în baza delegațiilor de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit disp. art.172 al.7 Cod procedură penală, apărătorii s-au consultat pe rând cu recurentul.
Apărătorii aleși ai inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Instanța, constată procesul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece în opinia sa încheierea este nemotivată, instanța practic nu s-a pronunțat asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, dacă este admisibilă sau nu. De asemenea consideră că măsura arestării preventive trebuie să se circumscrie dispozițiilor art.136 Cod procedură penală, deci ăsura liberării provizorii pe cauțiune se adresează celor arestați. La dosarul cauzei au fost depuse dovezi privind plata cauțiunii stabilite de instanță.
Inculpatul este infractor primar și nu există date că ar putea săvârși alte fapte penale. Acesta având anterior arestării o situație materială foarte bună. Cât privește părțile civile, acesta nu vor putea fi legal citate, iar instanța nu ar comite nici un abuz dacă va da eficiență unui text de lege.
. în opinia apărătorului, sunt abuzive, iar inculpatul trebuie să beneficieze de șansa de a fi judecat în libertate, iar pe fond solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat, achiesează la concluziile puse de colegul său, arată că inculpatul, dată pus în libertate, nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului, iar în această cauză nu există probe certe că inculpatul nu ar respecta restricțiile impuse, în cazul admiterii cererii de liberare sub control judiciar. Totodată arată că la dosarul cauzei a fost depusă cauțiunea, iar instanța poate impune și alte restricții. Inculpatul nu are antecedente penale, este familist și a avut anterior arestării un comportament exemplar. Se menționează că în prezenta cauză există un inculpat care a fost eliberat pe motive medicale și care se prezintă cu regularitate la fiecare termen.
Având în vedere circumstanțele personale, faptul că inculpatul a dat declarație, declarație care confirmă adevărul lui, atâta timp cât datele nu sunt certe și nu poate fi reținută o vinovăție certă, cererea de liberare provizorie pe cauțiune este îndreptățită și se solicită să i se dea eficiență.
Avocat, achiesează la concluziile colegilor săi solicitând admiterea recursului și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea tribunalului se menționează că "Liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte", această susținere fiind nemotivată de instanță. În raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului se apreciază că sunt întrunite cerințele art.160 ind.2 cod procedură penală, respective pedeapsa cea mai mare pentru infracțiunile reținute nu depășește 18 ani, nefiind întrunite cauzele de interdicție prevăzute de art.160 alin.2 pct.2.
Precizează că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 230 de zile, timp în care nici cu ocazia efectuării de acte de urmărire penală nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu au fost administrate probe care ar putea fi alterate sau influențate prin lăsarea acestuia în libertate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Admiterea cererii nu este obligatorie atunci când inculpatul și-a recunoscut o parte din vină, iar acest lucru eficiență la individualizarea pedepsei și nu are eficiență la liberarea provizorie pe cauțiune.
În cauză nu există probe că inculpatul ar săvârși alte fapte însă există probe privind perseverența infracțională, stoparea acestei activități făcându-se numai la intervenția organului de urmărire penală, astfel s-a luat în calcul și prejudiciul de peste un milion de Euro. De asemenea, odată lăsat în libertate, există riscul de a se lua legătura cu ceilalți coinculpați lăsați în libertate.
Inculpatul, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorilor săi și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.35/F din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 1608aalin.6 Cod pr.penală, s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 10.01.1985 în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în Râmnicu-V,-, -. A,. 13, județul V, CNP -, și liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B,-, sector 1, CNP -, în prezent deținuți la Penitenciarul Colibași.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, s-a ispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei RON, către inculpatul.
A fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Analizând această încheiere, numai prin prisma cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, instanța de fond a reținut că, la data de 13 martie 2009, fost înregistrată această cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petentul-inculpat.
În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a arătat că, inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de disp.art.7 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicare art.41 alin.2 cod penal, art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.4 cod penal cu aplicare art.41 alin.2, toate cu aplicare art. 33 lit.a și b din codul penal.
In susținerea cererii, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, pentru admisibilitatea cererii sale, în cauză neexistând nici o probă, date sau alte indicii care să conducă la concluzia că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a admis, în principiu, cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpat, acesta depunând cauțiunea în cuantum de 10.000 lei stabilită de instanță.
Pe fondul cauzei, sub aspectul temeiniciei, tribunalul, în temeiul art.160/8a alin.6 Cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, susținând, în esență, că există date concrete din conținutul cărora rezultă că inculpatul, alături de alți inculpați, în cazul în care ar fi puși în libertate ar încerca să zădărnicească adevărul, prin alterarea probelor, ar exista tentația de a săvârși alte fapte de aceiași natură.
Analizând și situația de fapt, tribunalul arată că din probele administrate în faza urmăririi penale, rezultă că a sprijinit activitatea infracțională, aderând la grupul infracțional în sensul că, prin intermediul inculpatului Al, l-a cunoscut pe inculpatul.
Primii doi au îmbrățișat ideea inculpatului de a sprijini astfel activitatea membrilor grupării infracționale legată de transferul neautorizat de fonduri bănești. În schimbul unui procent din prejudiciul creat victimei (procent calculat și primit de fiecare dintre inculpații și Al, astfel cum reiese din convorbirea telefonică din data de 28.05.2008, - Al ), au fost efectuate demersuri în vederea obținerii unor conturi în care să fie virați banii rezultați din fraudarea victimelor. Ulterior realizării transferului, inculpatului Al i se comunicau numele victimei și suma transferată, pentru a avea controlul operațiunilor din cont. De asemenea, este de remarcat, în opinia tribunalului, disponibilitatea inculpatul Al și în ce privește sprijinirea altui tip de activități infracționale, legată de instrumente bancare și obținerea de beneficii pecuniare prin mijloace ilicite, precum și sprijinul dat de inculpatul, inculpatului care urmărea obținerea unor alte conturi în țări arabe.
Faptul că inculpatul este o persoană care provine dintr-o familie cu posibilități materiale, că este administratorul unei societăți comerciale, raportat la indicii temeinice care au stat la baza arestării preventive, nu justifică - în susținerea tribunalului - lăsarea în libertate a acestuia, prin admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
Este adevărat - arată tribunalul - că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați, a recrutat și alte persoane în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Pericolul pentru ordinea publică, motivat de tribunal, se referă, printre altele, și la faptul că punerea în libertate a inculpatului, alături de ceilalți inculpați, ar conduce la încurajarea fenomenului infracțional de acest gen, determinând aprecierea din partea persoanelor care au tendința de a se îmbogăți prin fraudarea altor persoane, că indiferent de gravitatea faptelor comise aceștia vor fi puși în libertate de instanțele judecătorești.
Prin urmare, a arătat tribunalul, prin lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi atins scopul procesului penal, respectiv acela de a realiza prevenția generală și prevenția specială, în vederea apărării valorilor sociale prevăzute de art.1 alin.2 Cod pr.penală, în condițiile în care pe raza județului V, sunt săvârșite în continuare infracțiuni de același gen.
Dispunând, față de considerentele exprimate mai sus, în esență, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, tribunalul a restituit și cauțiunea de 10.000 lei RON, plătită de inculpat.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele:
-Incheierea este nemotivată, instanța nepronunțându-se sub aspectul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, așa cum s-a solicitat.
-Este pentru prima dată cercetat pentru fapte penale și nu există date că ar putea săvârși alte fapte similare, are o situație familială bună, toate acestea constituind premisele eliberării sale, urmând a respecta cu strictețe obligațiile și măsurile dispuse de instanță.
-Nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului, nefiind întrunite condițiile de interdicție prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, a dat declarații în fața instanței, astfel că procesul penal se poate judeca și în stare de libertate, aceasta cu atât mai mult cu cât starea sa de arest preventiv durează de aproximativ 230 de zile, perioadă în care nu au fost administrate probe din care rezultă că ar fi alterat sau influențat aflarea adevărului.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal, reținându-se că acesta s-a asociat cu alți inculpați în vederea săvârșirii unor infracțiuni de natură informatică, așa cum de altfel a arătat tribunalul, prin considerentele enunțate.
Cu referire la critica invocată vizând nemotivarea soluției instanței de fond, aceasta nu poate fi împărtășită, pentru că, chiar dacă în motivarea sa tribunalul s-a referit mai mult la pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar prezenta activitatea infracțională desfășurată de recurentul-inculpat, ce nu ar viza în mod expres instituția liberării provizorii, totuși, tribunalul, în motivarea sa, a vizat și prevederile legale ale art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, cu referire la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
De asemenea, invocarea faptului că nu are antecedente penale, că are o situație familială bună, astfel de situații nu pot fi luate în considerare, având în vedere obiectul cu care este sesizată instanța, acestea nefiind circumscrise unui atare obiect, cum este liberarea provizorie pe cauțiune, în limitele și în condițiile expres prevăzute de lege.
Totodată, nici durata arestării preventive despre care inculpatul spune că este prea mare, nu poate fi apreciată, luând în considerare aceleași criteriu al investirii instanței numai cu o cerere de liberare provizorie, ce nu vizează, în condițiile impuse de lege, un astfel de termen rezonabil.
Este adevărat că inculpatul, în criticile adresate, arată și faptul că nu există în cauză date sau probe vizând zădărnicirea aflării adevărului sau posibilitatea ca acesta să săvârșească alte infracțiuni, dar chiar dacă aceste motive ar fi întemeiate, deși tribunalul susține contrariul, acestea nu sunt suficiente pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
In acest sens, curtea arată că se impune a se face trimitere nu numai la prevederile art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, dar și la prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, din care rezultă că acordarea liberării provizorii sub control judiciar - la care face trimitere textul art.160/4 alin.1 Cod pr.penală, vizând liberarea pe cauțiune - este o facultate a instanței prin chiar formula folosită de text "se poate acorda" și nu o obligativitate în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală.
Această facultate a instanței urmează a fi circumscrisă prevederilor art.136 alin.1 Cod pr.penală, privind scopul măsurilor preventive de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Cu referire la acest lucru, curtea consideră că se poate face referire și la prevederile art.136 alin.8 Cod pr.penală, vizând alegerea măsurii preventive ce poate fi luată în cursul procesului penal, măsuri preventive al căror scop poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, așa cum prevede textul art.136 alin.2 Cod pr.penală.
Or, scopul măsurilor preventive care poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune dedusă judecății cauzei, trebuie privit mai larg, mai general, prin prisma scopului procesului penal, ce vizează în art.1 alin.2 Cod pr.penală, apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
De aceea, din acest punct de vedere, dată fiind presupusele activități infracționale ale inculpatului, constând în angajarea sa în grupul infracțional organizat, fraudarea cetățenilor prin operațiuni ilicite în paguba lor, folosind internetul, toate acestea, alături și de alte aspecte invocate de tribunal, îndreptățesc curtea la reacții mai ferme față de un asemenea fenomen infracțional de o mare amploare, mai ales pe raza județului V, în sensul judecării cauzei cu inculpatul în stare de arest, în acest fel atingându-se scopul procesului penal menționat în art.1 alin.2 Cod pr.penală, neimpunându-se, la acest moment, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, așa cum a fost formulată de inculpat.
Ca atare, soluția pronunțată de tribunal complinită cu motivarea de mai sus, este legală și temeinică, și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea îl va obliga pe recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B,-, sector 1, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.35/F din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-/Tehnored.
Ex.2/14.04.2009/Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
