Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 230/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Vâlcea reprezentat prin procuror
G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, fiul lui și, născut la data de 25.08.1983 în Rm., jud. V, domiciliat în Rm. V,-, -/2,. C,. 7, jud. V, CNP -, aflat în Arestul J V, împotriva încheierii nr. 38/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat în stare de arest asistat de avocat ales -, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat -, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, pe care o consideră nelegală și netemeinică, iar pe fond solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Se susține că art.136 alin.2 Cod procedură penală, arată că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin adoptarea altor măsuri, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, impunându-se în această situație, respectarea anumitor condiții.
De asemenea, precizează că în art.1602alin.2 Cod procedură penală sunt arătate excepțiile față de existența cărora nu se poate dispune liberarea condiționată, iar în prezenta cauză nu se poate vorbi de astfel de date. Consideră că simpla gravitate a faptei nu poate duce la concluzia că există temeri că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Susține că la acest moment nu sunt prezentate astfel de date din care să rezulte că inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiunea sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, astfel că se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar. Dacă se apreciază că inculpatul ar putea împiedica buna desfășurare a procesului, i se pot aplica acestuia anumite măsuri pe care trebuie să le respecte și a căror neîndeplinire poate duce la revocarea liberării condiționate.
Susține că din toate perchezițiile informatice și actele de cercetare efectuate până în prezent nu a rezultat că inculpatul ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile reținute în sarcina sa. Față de cele arătate, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului, pentru ca acesta să-și poată continua studiile.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, iar pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Consideră că nu se impune acordarea acestei liberări și nu trebuie să dețină probe din care să rezulte că este necesară împiedicarea inculpatului, de a săvârși alte fapte de natură penală, ci trebuie să existe date din care să rezulte că există riscul ca inculpatul să continue activitatea infracțională. Din actele de urmărire penală efectuate până în prezent rezultă că inculpatul a avut un rol important în activitatea unui grup infracțional condus de și s-a ocupat de transferuri frauduloase, existând plângeri împotriva acestui inculpat până la momentul arestării.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de judecată, urmând a se supune măsurilor impuse de instanță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.38 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.08.1983 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, -/2,. C,. 7, jud. V, CNP -, aflat în Arestul J V, ca neîntemeiată, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, prin cerea înregistrată la data de 25 martie 2009, inculpatul, arestat preventiv în dosarul nr.15 D/P/2008, al DIICOT-Biroul Teritorial Vâlcea, a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
În cuprinsul cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate în principiu, având în vedere că limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina sa nu depășesc 18 ani.
Cât privește condițiile de fond, s-a apreciat că și acestea sunt întrunite, în sensul că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte.
S-a susținut, că nu numai că nu au fost oferite astfel de date, dar din perchezițiile informatice și din actele de urmărire efectuate până în acest moment, nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Pe de altă parte, s-a invocat de către inculpat existența unor probleme de ordin familial, extrem de grave, mama sa suferind de afecțiuni psihice, iar tatăl fiind plecat în străinătate, situație în care i-a revenit sarcina de a avea grijă de frații săi.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, s-a învederat că se impune a se ține seama de relațiile emise de reprezentanții asociației de proprietari, care atestă faptul că a sprijinit, pe cât a fost posibil, orice solicitare cu privire la acordarea de ajutor în diverse activități ce privesc comunitatea civilă.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut, că prin încheierea nr.57/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.1491alin.9 rap.la art.148 lit.f Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea nr.39/2003, art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a, b Cod penal.
În considerentele încheierii s-a arătat că, pe raza județului V și în străinătate, acționau două grupuri infracționale organizate, cu legături de conexitate între ele, scopul fiecărui grup fiind comiterea de infracțiuni din sfera criminalității informatice, pentru obținerea de foloase materiale.
Membri acestor grupări aveau roluri bine determinate și ierarhizate, săvârșind în mod coordonat licitații frauduloase pe internet, iar sumele de bani provenite din fraude erau încasate în diferite țări(Marea Britanie, SUA, Italia, Germania, Austria).
În cadrul grupului coordonat de numitul, și-a desfășurat activitatea și inculpatul, prin lansarea de oferte frauduloase, pe internet, sprijinind rețeaua infracțională în vederea înșelării cetățenilor străini, acțiunile ilicite fiind dovedite cu probele existente în volumul II al dosarului de urmărire penală, a interceptărilor convorbirilor telefonice și plângerile persoanelor vătămate.
S-a motivat, că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, lăsarea în libertate a acestuia echivalând, practic, cu încurajarea sa și a altor persoane la săvârșirea unor infracțiuni similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, ar întreține climatul infracțional și ar crea impresia făptuitorilor că pot persista în sfidarea legii.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, și nu a altor măsuri preventive, faptele pentru care sunt formulate acuzațiile, cu privire la care există probe și indicii temeinice de săvârșire, fiind pedepsite cu închisoare cuprinsă între 2 și 15 ani, iar pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Ulterior, Tribunalul Vâlceaa dispus, succesiv, prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, recursurile declarate de acesta fiind respinse de instanța de control judiciar.
Verificând îndeplinirea condițiilor de aplicabilitate înscrise în art.1602Cod pr.penală, în funcție de datele concrete ale cauzei, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele stipulate de acest text de lege.
Astfel, pedepsele prevăzute de normele de incriminare pentru infracțiunile ce fac obiectul învinuirii se situează în limitele stabilite de dispozițiile legale evocate, după cum, absența de la dosar a unor elemente certe din care să rezulte, fără echivoc, iminența săvârșirii de noi infracțiuni sau de zădărnicire a aflării adevărului în oricare dintre modalitățile avute în vedere de textul respectiv-este important de precizat că luarea măsurii arestări preventive nu a avut la bază, cum deja s-a menționat, asemenea considerații-reprezintă motive care permis a se conchide că, din punct de vedere formal, sunt satisfăcute exigențele acestei instituții procesuale și, implicit, vocația inculpatului de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar.
În schimb, instanța a apreciat că solicitarea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Unul dintre argumentele invocate de inculpat a fost acela că, din actele de urmărire penală desfășurate până în prezent, nu rezultă săvârșirea infracțiunilor cu privire la care se efectuează cercetări.
Trebuie amintit, însă, a reținut instanța de fond, că în cadrul acestei proceduri nu se poate pretinde instanței să realizeze o evaluare a probelor administrate de organele de urmărire penală până la acest moment, pentru că, în caz contrar, ar însemna aoc onstrânge să prejudece fondul cauzei, ceea ce nu-i este îngăduit.
De altfel, că există suficiente indicii temeinice de vinovăție a inculpatului, apte să conducă la concluzia prealabilă și provizorie că a comis faptele pentru care a fost pus sub acuzare, s-a stabilit cu prilejul luării și prelungirii repetate a măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a apreciat că nu se poate face abstracție de împrejurarea că, la nivelul județului V, a devenit un adevărat fenomen în rândul unor tineri activitatea negativă de a înșela cetățeni străini prin intermediul licitațiilor organizate pe internet.
Cu timpul, asemenea practici au luat o amploare deosebită, ajungându-se la asocierea infractorilor în grupuri organizate, multe având un caracter transnațional, cu perfecționarea continuă a metodelor de fraudă, prin folosirea oportunităților oferite de internet și a aplicațiilor în continuă extindere.
În acest context, instanța care a dispus arestarea preventivă a inculpatului a reținut acest fapt notoriu, al recrudescenței infracțiunilor din domeniul criminalității informatice, în care sunt antrenate numeroase persoane, care, în mod vădit, creează un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea opiniei publice, ce resimte necesitatea unui răspuns față de făptuitori, iar acesta trebuie să fie adecvat tulburării produse în mediul social, absența unor reacții (măsuri) severe ale organelor judiciare putându-se constitui într-o încurajare a perpetuării acestor manifestări ce încalcă legea penală.
Procedurile judiciare declanșate împotriva inculpatului nu se referă la fapte singulare (izolate), ci, dimpotrivă, vizează tocmai apartenența sa la o astfel de rețea infracțională bine structurată, pe mai multe nivele, constituită în scopul inducerii în eroare în cadrul tranzacțiilor on-line a cetățenilor străini, prin organizarea, în mod fraudulos și sistematic, a unor licitații privind vânzarea de bunuri inexistente (nedeținute) în realitate, încasându-se, necuvenit, contravaloarea acestora, în sarcina inculpatului reținându-se inițierea unui număr de 23 de asemenea tranzacții, având de a face cu o reală stăruință pe calea infracțională din partea acestuia.
Este de observat, a apreciat instanța de fond, că dispozițiile legale în materie nu indică, dar nici nu limitează criteriile prin prisma cărora trebuie apreciată temeinicia cererii de liberare provizorie.
Ca atare, instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului, împrejurările în care se presupune a fi comise, dimensiunile activității infracționale cercetate, urmările produse, dar și importanța relațiilor sociale încălcate, astfel cum au fost evidențiate anterior, elemente raportat la care nu se justifică admiterea cererii inculpatului, în condițiile în care nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică care a făcut necesară privarea acestuia de libertate.
Cât privește celelalte chestiuni aduse în discuție de inculpat, referitoare la problemele familiale, inclusiv medicale, ce ar reclama sprijinul său, ca și percepția pozitivă la adresa comportamentului său întâlnită la persoane care au venit în contact cu acesta, posibil reale, nu reprezintă, în opinia instanței de fond, numai ele, temeiuri pentru punerea în libertate a inculpatului, dacă se face trimitere la considerentele expuse mai înainte.
Prin urmare, aspectele relevate de inculpat nu sunt de natură a crea instanței convingerea că scopul măsurii arestării preventive, consacrat de art.1]36 Cod pr.penală, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar, motiv pentru care se impune ca procesul penal să continue cu acesta în stare de arest, soluția fiind de respingere, în baza art.1608aalin.6 Cod penală, a cererii formulate în acest sens.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin aplicarea acestei instituții. S-a susținut că nu se regăsește în nici una dintre situațiile în care nu se poate dispune liberarea provizorie, deoarece nu există date din care să rezulte că inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpatul a mai susținut că din perchezițiile informatice și din actele de cercetare efectuate până în prezent nu rezultă că ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile reținute în sarcina sa și că solicită punerea sa în libertate, pentru a-și putea continua studiile.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Contrar susținerilor inculpatului, curtea reține că în dosarul de urmărire penală (vol.35 180, vol.36 86, 87, 97, 102, 110, 117) există mai multe mesaje conținând date explicite despre tranzacții frauduloase, respectiv nume și date despre persoane din străinătate adresate de recurent lui, care constituie indicii temeinice în sensul art.143 Cod pr.penală, privind săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul.
De altfel, instituția liberării provizorii nu pune în discuție existența indicilor privind săvârșirea faptei, ea devenind aplicabilă în condițiile existenței unei arestări preventive dispusă în mod legal și temeinic. Pentru situația în care dovezile inițiale privind săvârșirea faptelor ar fi fost înlăturate, s-ar aplica instituția revocării arestării preventive.
Este adevărat că, pentru a se refuza acordarea liberării provizorii, se poate reține că se regăsește una dintre situațiile prevăzute de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, dar în cazul în care nu se pot reține astfel de date din care să rezulte necesitatea împiedicării învinuitului sau inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, nu este obligatorie acordarea liberării provizorii. Aceasta deoarece, chiar dacă sunt întrunite cerințele premisă prev. de art.160/2 Cod pr.penală, instanța este obligată să facă, conform art.160/8a alin.2 Cod pr.penală, și o analiză de temeinicie a respectivei cereri.
In mod corect prima instanță a arătat că legea nici nu indică, dar nici nu limitează criteriile prin prisma cărora trebuie apreciată temeinicia cererii de liberare provizorie și că într-o astfel de analiză trebuie să se aibă în vedere natura și gravitatea faptelor imputate inculpatului, amploarea activității infracționale, urmările produse, dar și rezonanța socială a unor astfel de fapte.
Faptele inculpatului, presupus a fi săvârșite, față de probele existente până la acest moment, sunt de o gravitate sporită, sunt calificate ca infracțiuni grave chiar prin Legea nr.39/2003, iar multitudinea actelor materiale (se reține în actele întocmite de procuror că inculpatul-recurent ar fi inițiatorul a 23 de tranzacții în doar 2 luni, surprinse în perioada înregistrărilor telefonice) dovedesc periculozitatea acestui inculpat.
Impunerea măsurilor posibile în cazul liberării provizorii sunt, în opinia curții, insuficiente, deoarece ele nu ar putea împiedica săvârșirea unor infracțiuni de același gen, câtă vreme infracțiunile informatice se pot realiza și prin accesarea internet-ului din propria locuință.
Pentru aceste considerente, curtea va considera că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie ca neîntemeiată și va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, urmând ca inculpatul să suporte și cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea recursului, în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.08.1983, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -0/2,.C,.7, județul V, CNP --, în prezent aflat în Arestul V, împotriva încheierii nr.38 din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/22 aprilie 2009
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
