Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 229/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 229/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier
- BIROUL TERITORIAL ARGEȘ a fost reprezentat prin procuror G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii de ședință nr.37/27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, inculpată fiind .
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,a răspuns inculpata în stare de arest asistată de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art.172 al.7 Cod procedură penală, apărătorul s-a consultat cu inculpat.
Reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatei, precizează pe rând că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra recursului declarat, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat și casarea încheierii recurate, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în sensul respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Se susține că cererea inculpatei trebuie respinsă ca neîntemeiată susținând în esență că, în practica lor, instanțele de judecată au apreciat că datele din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, este asociat cu riscul că, odată lăsat în libertate, va încerca zădărnicirea aflării adevărului și continuării activității infracționale. A făcut o analiză a cererii prin prisma rolului pe care inculpata l-a avut în cadrul grupului și a susținut că dacă nu ar fi existat persoane care să lanseze oferte pe internet, aceste fapte nu s-ar fi produs ori, inculpata, cu așa ceva s-a ocupat, așa cum rezultă din actele dosarului. Mai mult, a desfășurat și activități de ridicare a sumelor de bani astfel obținute. A susținut că doar intervenția organelor de urmărire penală a oprit-o pe inculpată din activitatea infracțională și, chiar dacă ulterior aceasta a recunoscut o parte din aceste actele materiale. Aceasta a perseverat, atrăgând în activitatea sa infracțională alte persoane contribuind astfel la propagarea unui fenomen care a căpătat o amploare deosebită pe raza județului V și în străinătate. Astfel, actele de urmărire efectuate în cauză au demonstrat că inculpata a coroborat cu alți inculpați față de care au fost emise mandate de urmărire internațională și mandat european de arestare. Referitor la starea de sănătate invocată de inculpată, aceasta nu a depus nici o dovadă că afecțiunile pe care le reclamă nu ar putea fi tratate în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În ce privește întreruperea activității infracționale ca urmare a angajării sale, se menționează că din interceptarea convorbirilor transmise spre numărul de telefon pe care îl folosea, rezultă că liderul de grup avea de achitat o datorie restantă. Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Avocat, apărătorul ales al inculpatei, solicită respingerea recursului formulat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Se susține că dispozițiile art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, statuează că scopul procesului penal poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Prin plata cauțiunii, se aduc suficiente garanții în plus că inculpata se va supune obligațiilor impuse de instanță. La analizarea unei astfel de cereri instanța nu trebuie să se raporteze la pericolul social al faptelor presupus săvârșite și nici la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpata prin lăsarea în libertate, deși temeiul arestării îl reprezintă dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. A arătat că nu se regăsește nici un argument probator, după aproape șase luni de arest preventiv, din care să rezulte c-ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În plus, prin trimiterea în judecată se întrerupe rezoluția infracțională, astfel că este greu să se mai statueze că va încerca să săvârșească alte fapte penale. Nu se poate susține nici că prin lăsarea în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, întrucât, urmărirea penală este aproape încheiată. Mai mult, inculpata a dat dovadă de bună-credință, a furnizat informații privitoare la anumite persoane despre care organele de cercetare nu cunoștea nimic concret, în declarația sa arătând în ce mod și în ce condiții a săvârșit faptele, precum și condițiile în care și cu cine a fost arestată. Chiar dacă la început a refuzat să colaboreze cu organele de cercetare tocmai pentru că a fost constrânsă, iar ulterior, aceasta a înțeles că este în beneficiul său și al urmăririi penale să colaboreze cu organele de cercetare. A mai solicitat instanței să analizeze și circumstanțele personale ale inculpatei și să observe că înainte de a fi arestată aceasta a înființat o societate al cărei obiect de activitate era prestări servicii și s-a angajat la o firmă de turism, ocazie cu care a încetat și activitatea sa infracțională. A susținut că dacă ar fi cercetată în stare de libertate, ar fii beneficii și pentru cei ce apără valorile sociale prin obținerea de informații cît și pentru inculpată, iar vis a vis de circumstanțele sale personale nu rezultă că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-a mai referit și la starea de sănătate a inculpatei care, în tot acest timp, s-a agravat, astfel că la data de 13.12.2008 a fost transportată din Arestul IPJ A la Spitalul Județean A, deoarece acuza dureri acute de cap, asociate cu vărsături și o stare de rău general. Concluzionând, a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune mai ales că nu va risca să-și lase mama pe drumuri ca urmare a nerestituirii cauțiunii.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca legală și temeinică. Achiesează la concluziile apărătorului său ale s și precizează că se va supune măsurilor impuse de instanță.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr.37 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, n baza art.1608aalin. 2 Cod pr.penală, s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de, fiica lui și -, născută la data de 14.08.1984 în Râmnicu-V, CNP -, domiciliată în Râmnicu-V, Calea lui, nr.142, bloc 2,.C,.5, județul V, în prezent aflată în stare de arest preventiv în Arestul IPJ
S-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatei.
În baza art. 1602alin. 32Cod pr.penală rap. la art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, s-a pus în vedere inculpatei să respecte următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a Județului V;
-să se prezinte la organele de urmărire penală sau instanța de judecată ori de câte ori va fi chemată;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatei să nu se apropie sau să nu comunice, direct sau indirect, cu părțile vătămate, martorii, experții sau învinuiții și inculpații din prezenta cauză.
S-a atras atenția inculpatei că în caz de nerespectare a obligațiilor, se va lua măsura arestării preventive.
S-a desemnat din cadrul IPJ V să exercite supravegherea inculpatei.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 03 martie 2009, inculpata, a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
În motivarea cererii, a arătat că este cercetată pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art. 48 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. A susținut, că sunt întrunite condițiile generale de admisibilitate a cererii, în sensul că nu există date că ar putea săvârși alte fapte penale ori că ar putea zădărnici aflarea adevărului, nu are antecedente penale, are studii superioare și are asigurate venituri din surse licite.
De asemenea, a arătat, că a înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală și a săvârșit faptele după terminarea facultății, când nu dispunea de resurse financiare, însă, după ce s-a angajat a și înființat o societate comercială, renunțând la activitățile infracționale de care este acuzată.
Față de cele expuse, a considerat că scopul măsurii arestării preventive va putea fi atins și prin liberarea provizorie pe cauțiune.
Investită cu o atare cerere, prima instanță a stabilit în sarcina inculpatei o cauțiune de 50.000 lei, cerință ce a fost îndeplinită de inculpată, în condițiile art.1605alin. 2 Cod pr.penală, prin constituirea unei garanții reale asupra apartamentului mamei inculpatei, -.
Constatând depusă cauțiunea dar si îndeplinite condițiile de admisibilitate, prin încheierea din data de 23.03.2009, a fost admisă, în principiu, cererea, apreciind că aceasta este și întemeiată.
In acest sens, tribunalul a arătat, că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 2 Cod pr.penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, iar potrivit alin. 8 al aceluiași text, alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se face ținând seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
In acest sens, tribunalul a constatat că, inculpata este cercetată pentru infracțiunile menționate anterior, reținându-se că în lunile august și septembrie 2007, trimis inculpatului date de transferuri frauduloase în vederea încasării banilor rezultați din fraudă informatică și înșelăciune asociată fraudei informatice.
Cu ocazia luării măsurii arestării preventive, s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatei și a celorlalți coinculpați prezintă pericol pentru ordinea publică și, ca urmare, s-a dispus arestarea preventivă în temeiul art. 148 lit. f Cod pr.penală.
În primul rând, a apreciat tribunalul, în legătură cu legalitatea cererii, că în dosarul cauzei nu s-a constatat existența unor date din care să rezulte necesitatea privării de libertate a inculpatei, pentru aoî mpiedica să săvârșească alte infracțiuni, cât timp s-a reținut că a săvârșit faptele în lunile august și septembrie 2007, după care nu s-a mai reținut alte asemenea activități, urmărirea penală împotriva ei începându-se la 24 septembrie 2008.
Faptul că, practic, timp de un an nu au existat date că ar mai fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, a condus la concluzia rezonabilă că lăsată în libertate nu există temerea că va săvârși alte infracțiuni.
De asemenea - arată tribunalul - nu a existat nici date că aflată în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, experților sau altor părți, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probă.
Chiar dacă, inițial, s-a apărat negând săvârșirea faptelor, la data de 09.01.2009, inculpata a dat o nouă declarație în care a relatat modul cum a fost recrutată de, pentru săvârșirea de infracțiuni informatice, precum și modul în care a săvârșit faptele, postând oferte nereale de vânzarea unor bunuri, transmițând apoi lui datele transferurilor pentru ridicarea sumelor de bani.
În aceste condiții, în care a recunoscut și descris activitatea sa infracțională, având în vedere și că mijloacele materiale de probă au fost ridicate și se află la dispoziția organelor de urmărire penală, toate acestea au condus - în aprecierea tribunalului - la concluzia că inculpata nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin vreunul din modurile descrise de lege.
Mai mult - a considerat tribunalul - pentru respectarea obligațiilor impuse de liberarea provizorie, inculpata a adus ca garanție apartamentul în care locuiește mama sa, tocmai datorită imposibilității de a-și procura suma de 50.000 lei pentru plata cauțiunii, bunul respectiv fiind deci unul de maximă importanță pentru inculpată și mama sa, astfel că este greu de crezut că inculpata va încălca obligațiile stabilite potrivit legii, cu consecința pierderii acestui bun.
Cu privire la temeiurile de fapt ale cererii, liberarea provizorie presupune - în aprecierea tribunalului - că temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
În caz contrar - a arătat tribunalul - pot fi incidente dispozițiile legale privind înlocuirea sau revocarea măsurii, însă instanța și-a format convingerea că față de dispozițiile art.136 Cod pr.penală, scopul măsurii poate fi atins și prin liberarea provizorie.
Mai mult, examinând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că susținerile inculpatei, în sensul că a săvârșit faptele datorită situației materiale precare în care se găsea și că, după ce și-a asigurat surse licite de venituri, a încetat activitatea infracțională, sunt reale.
Astfel, s-a reținut de către instanța de fond, că a săvârșit faptele în lunile august și septembrie 2007, deși, așa cum s-a arătat mai sus, împotriva ei au fost extinse cercetările și începută urmărirea penală după un an, dar nu există date că în acest interval ar fi continuat activitatea infracțională, situație din care tribunalul concluzionează că inculpata, în mod voluntar, a înțeles să abandoneze conduita infracțională.
Există de asemenea, în dosarul cauzei - a arătat tribunalul - date că inculpata a locuit de mică împreună cu mama sa, aceasta fiind singura sa întreținătoare și că în perioada în care s-a reținut că a săvârșit faptele a reușit să se angajeze la o societate de turism potrivit pregătirii sale, apoi și-a și înființat o societate acomercială, SC, ce avea ca obiect servicii de curățenie.
Chiar schimbarea sa de atitudine ce a dus în cele din urmă la recunoașterea faptelor și colaborarea cu organele de anchetă, dovedește, în opinia instanței de fond, că în ceea ce o privește pe inculpata, măsura arestării preventive și-a atins în mare parte scopul, aceasta înțelegând să ajute la bunul mers al procesului penal.
Sigur - menționează în continuare tribunalul - așa cum s-a arătat în încheierile de prelungire a măsurii arestării preventive, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică însă, aceasta nu exclude a priori liberarea provizorie, în condițiile în care nu este cerută de lege pentru incidența acestei instituții, încetarea ori schimbarea temeiurilor arestării preventive.
Practic, a reținut tribunalul, având în vedere vârsta inculpatei, lipsa antecedentelor penale, perioada scurtă de săvârșire a faptelor și încetarea în mod voluntar a activității, circumstanțele săvârșirii faptelor, respectiv starea materială precară și vulnerabilitatea în fața anturajului, conduita sa ulterior săvârșirii faptelor, respectiv activitate licită în cadrul a două societăți comerciale până la momentul arestării, precum și atitudinea sa prezentă în cursul procesului penal, respectiv recunoașterea faptelor și colaborarea cu organele de anchetă, toate aceste situații sau împrejurări au format convingerea instanței că scopul măsurii arestării preventive poate fi raportat la acest moment (după cinci luni de arest preventiv), că poate fi realizat în bune condiții, prin liberarea provizorie.
Tribunalul a luat în considerare și faptul că inculpata are o situație diferită de a altor inculpați arestați în cauză, care și-au continuat activitatea infracțională o perioadă mai lungă de timp.
Față de circumstanțele sale personale și de contribuția concretă în cadrul grupului infracțional, instanța a apreciat că pentru bunul mers al procesului penal și realizarea scopului acestuia, inculpata prezintă suficiente garanții în contextul obligațiilor ce pot fi impuse persoanelor liberate provizoriu și a garanției imobiliare depuse pentru respectarea obligațiilor, în vederea continuării procesului penal în stare de libertate.
Ca urmare, instanța a constatat întemeiată, atât în drept cât și în fapt, cererea inculpatei, astfel că a admis-o și a dispus liberarea provizorie pe cauțiune, impunându-i inculpatei toate obligațiile prev. la art. 1602alin. 3 Cod procedură penală precum și obligația de a nu se apropia și a nu comunica, direct sau indirect cu părțile vătămate, martorii, experții, învinuiții și inculpații din prezenta cauză.
În legătură cu obligația prevăzută la art.1602alin.3 lit. a Cod pr. penală, la fixarea limitei teritoriale pe care inculpata urmează să nu o depășească, instanța a avut în vedere că - așa cum a arătat cu ocazia judecării cererii - activitatea îndeplinită de inculpata în cadrul societăților comerciale în care a lucrat, pe care dorește să o reia, implica deplasarea zilnică în localitatea, motiv pentru care, s-a stabilit, ca limită teritorială, limita județului
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL VÂLCEA, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prealabil, parchetul prezintă situația de fapt, în sensul că inculpata a avut un rol determinant în declanșarea activității infracționale în grupul infracțional organizat al cărui lider era, scopul acestui grup fiind comiterea de infracțiuni din sfera criminalității informatice, pentru obținerea de foloase materiale, grup care a acționat alături de un altul al cărui lider era
Inculpata posta la site-uri specializate în comerț anunțuri de vânzare de bunuri, pe care în realitate nu le deținea, prețul acestor bunuri care se situa sub valoarea reală, un preț atractiv, determinând potențialii cumpărători să se angajeze în achiziționare.
In momentul în care sumele de bani obținute în urma tranzacțiilor frauduloase erau virate - se proceda la transmiterea anticipată a prețului urmând sfaturile ofertantului -, datele transferurilor constând, în principal, în numele celui ce le trimitea, adresa acestuia, suma de bani, erau comunicate inculpatei, care le transmitea mai departe liderului de grup care, la rândul său, proceda pentru demararea acțiunii de ridicare a lor din țară sau din străinătate.
Având în vedere această situație de fapt, cu privire la activitatea infracțională a inculpatei, motivele de esență exprimate de parchet cu privire la greșita admitere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatei, sunt următoarele:
-Instanța avea facultatea și nu obligația impusă de lege de a admite cererea de liberare provizorie a inculpatei, simpla îndeplinire a condițiilor formale neconducând, automat, la admiterea acesteia, aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie fiind lăsată la latitudinea instanței.
In acest sens, parchetul face trimitere la dispozițiile art.160/2 alin.1 și 2 Cod pr.penală, arătând că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, aceste date făcând referire la faptele concrete care servesc ajungerii la concluzia că inculpata, dacă ar fi pusă în libertate, ar comite alte infracțiuni, astfel de fapte concrete fiind, în opinia parchetului, reprezentate de diversitatea și multitudinea actelor materiale reținute în sarcina inculpatei, perseverența sa în activitatea infracțională, gradul prejudiciabil al acestor acte de conduită interzise și nu în ultimul rând, natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetată, rezonanța deosebită a acestui fenomen infracțional care are o mare amploare pe raza județului
Pentru a susține cele arătate, parchetul face referire și la probele administrate în cauză, la declarația inculpatei și la conținutul convorbirilor telefonice interceptate.
-De asemenea, parchetul susține că sunt, totodată, în cauză, date cu privire la fapte concrete care pot determina concluzia că odată lăsată în libertate, inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, date ce rezultă din declarația inculpatei, din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice cât și din alte acte de urmărire penală efectuate, cu atât mai mult cu cât dosarul se află în faza prezentării materialului de urmărire penală, existând și posibilitatea influențării altor persoane cercetate în cauză, a căror identitate nu a fost recunoscută pentru o astfel de persoană aflată în stare de libertate fiind emis un mandat european de arestare.
Nu se poate reține sinceritatea inculpatei și colaborarea sa cu organele de urmărire penală drept temei al liberării provizorii - susține parchetul - în condițiile în care declarația sa se coroborează doar parțial cu celelalte acte de urmărire penală efectuate, și care poate fi retractabilă, întreruperea activității infracționale de către inculpată de care face vorbire inculpata, ca urmare a angajării sale, nedatorându-se voinței proprii, ci împrejurării că liderul de grup care avea să-i plătească o datorie restantă, și-a schimbat numărul de telefon.
-Cu referire la starea de sănătate invocată, parchetul precizează că, potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului, prevederile acesteia nu pot fi interpretate ca obligație generală a elibera deținuții pe motiv de sănătate, urmând, desigur, în situația unei astfel de boli să fie aplicabile prevederile art.139/1 Cod pr.penală.
Examinând motivele invocate de parchet, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
In primul rând, inculpata nu activitatea infracțională reținută, în esență, de parchet în motivele exprimate, în sensul că a fost recrutată de inculpatul, pentru săvârșirea de infracțiuni informatice, postând oferte nereale de vânzare a unor bunuri cu prețuri atractive și urmărind obținerea de sume de bani, în împrejurările și condițiile arătate mai înainte.
In al doilea rând, pornind de la această situație de fapt, curtea apreciază că în mod just tribunalul a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.160/4 alin.1 Cod pr.penală, vizând admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, ce face trimitere la prevederile art.160/2 alin.1 Cod pr.penală.
Astfel, așa cum rezultă din considerentele nuanțate exprimate de tribunal, raportate la condițiile prevăzute expres de lege, cu referire la instituția liberării provizorii, nu sunt date din care să rezulte necesitatea privării de libertate pentru aoî mpiedica pe inculpată să săvârșească fapte penale, la care fac referire prevederile art.160/2 alin.2 teza I Cod pr.penală, aplicabile în speță.
In acest sens, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, după săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în perioada august-septembrie 2007, inculpata nu a mai întreprins nici o activitate infracțională până să fie arestată în prezenta cauză, la data de 23 octombrie 2008, ceea ce poate demonstra, implicit, că, cu atât mai mult, nu va mai desfășura o altă activitate infracțională după punerea în libertate, situație dovedită și de poziția sa în această fază a procesului de cooperare cu organele de urmărire penală, de recunoaștere a activităților infracționale săvârșite.
Ca urmare, față de această situație, curtea nu împărtășește criticile parchetului subsumate aprecierii că sunt date în sensul prevăzut de art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, așa cum rezultă din multitudinea și diversitatea actelor materiale reținute în sarcina inculpatei, perseverența sa infracțională, atragerea în activitatea infracțională și a altor persoane, natura și gravitatea faptelor pentru care inculpata este cercetată, amploarea deosebită a fenomenului infracțional pe raza județului V, astfel de susțineri nefiind concludente sau relevante cu privire la reținerea concluziei greșite, în opinia curții, de către parchet, că inculpata, odată lăsată în libertate, va mai săvârși astfel de fapte penale pentru care este cercetată.
De asemenea, nici cealaltă susținere a parchetului privită la fel prin prisma textului de lege aplicabil în cauză, în sensul că ar exista date din care să rezulte că inculpata va încerca influențarea adevărului, nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din desfășurarea urmăririi penale și cum arată și tribunalul, nu pot subzista aceste date cerute de art.160/2 alin.2 teza a II-a Cod pr.penală, pe considerentul de esență, că inculpata a recunoscut fapta, a colaborat, ulterior, cu organele de urmărire penală, aceasta înțelegând să contribuie la buna desfășurare a procesului penal în vederea aflării adevărului și nu a zădărnicirii lui.
Având în vedere această atitudine și comportament al inculpatei, nu se poate reține, în consecință, susținerea parchetului că sinceritatea inculpatei poate fi pusă la îndoială, cu motivația că aceasta se coroborează parțial cu probele administrate, că aceasta poate fi retractabilă, colaborarea sa nu ar fi suficientă pentru aflarea adevărului și cu privire la persoanele aflate în stare de libertate, toate aceste situații nefiind identificate cu faptele concrete de care face vorbire parchetul, ca punct de plecare spre concluzia că inculpata aflată în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, așa cum greșit consideră parchetul.
Esențial este, față de cele arătate, că în cauză sunt suficiente date în sensul celor mai sus menționate, din care rezultă că inculpata pusă în libertate nu ar mai comite alte infracțiuni și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, înlăturând, astfel, susținerile parchetului în acest sens.
Cum această condiție, în ambele ei aspecte, cu privire la admisibilitatea cererii de liberare provizorie pe cauțiune este îndeplinită, potrivit art.160/2 alin.2 teza I și a II-a Cod pr.penală, curtea urmează a aprecia și dacă este îndeplinită și condiția prevăzută de art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, în care se arată că acordarea liberării provizorii pe cauțiune este o facultate a instanței - așa cum consideră, de altfel, și parchetul - urmare a formulei "se poate acorda", indiferent dacă este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută la art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, analizată mai sus.
Or, sub acest aspect, curtea va lua în considerare și toate celelalte situații invocate de tribunal, ce justifică liberarea provizorie pe cauțiune, ținând cont de scopul măsurilor preventive, ce poate fi realizat conform art.136 alin.2 Cod pr.penală, și prin liberarea provizorie pe cauțiune, scop ce face trimitere și la prevederile art.136 alin.8 Cod pr.penală, în care se arată că alegerea măsurii vizând desfășurarea procesului cu privare de libertate sau nu, urmează a se face și în funcție de gradul de pericol social al faptelor reținute, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpată.
De aceea, argumentele aduse de tribunal în acest sens - vârsta acesteia, lipsa de antecedente penale, sănătatea, la care se adaugă perioada relativ mică în care a săvârșit activitatea infracțională, încetarea acestei activități infracționale și preocuparea ulterioară de a-și câștiga venituri în mod licit, faptul că și-a constituit garanția chiar asupra imobilului mamei sale în care locuia, situația sa familială fiind precară, imobil a cărei proprietate o poate pierde dacă nu s-ar conforma măsurilor de supraveghere pe care legea le instituie în cazul liberării - toate acestea conduc, în aprecierea curții, la concluzia că soluția dată de tribunal, de admitere a cererii de liberare pe cauțiune, cu consecința punerii în libertate, întrunește nu numai condițiile de legalitate, dar și de temeinicie, așa cum de altfel au fost analizate atât de tribunal, cât și de curte, înlăturându-se, astfel, concluzia parchetului că s-ar impune admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpată.
Așa fiind, pe considerentele mai sus exprimate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de parchet, iar în baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE IVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA, împotriva încheierii nr.37 din 27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
21 aprilie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
