Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 452/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 452/R/2008
Ședința publică din 08 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr.349 din 01 iulie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect liberarea provizorie pe cauțiune, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev.de art.13/2 din Legea 78/2000 cu ref.la art.248 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și luare de mită, prev.de art.254 alin.1 pen. rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. a, în substituirea av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului în sensul admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune și pe cale de consecință punerea de îndată în libertate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la instituția liberării provizorii pe cauțiune. Astfel, prima dintre condițiile prevăzute de art.160/2 aliln.2 pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este îndeplinită, fapta pentru care este cercetat inculpatul fiind pedepsită cu închisoarea de până la 18 ani. Chiar și după punerea în libertate în mod provizoriu, organele de cercetare penală și instanța de judecată au posibilitatea de a preveni comiterea unor fapte prin obligațiile puse în sarcina inculpatului potrivit art.160/2 alin.3 pr.pen. consideră că din probele administrate până în prezent și raportat la persoana inculpatului, nu există date din care să rezulte că procesul penal nu s-ar putea desfășura în condiții optime în ipoteza în care inculpatul ar fi pus în libertate sau că există pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni și că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți. Din conduita de care a dat dovadă inculpatul până acum constând în prezentarea de bună voie în fața organelor de urmărire penală, colaborând cu acestea și prezentând detalii sub toate aspectele puse în discuție, consideră că nu există nici un motiv pentru care instanța să nu admită o astfel de cerere. Mai arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a comis niciodată nici o infracțiune, nu este recidivist, nu a avut tangență cu legea penală, este căsătorit și are o familie armonioasă. De asemenea, în privința valorii ridicate a prejudiciului arată că în cursul zilei de vineri urmărirea penală a fost terminată și a fost instituit sechestru asigurator pe bunurile inculpatului, respectiv un teren și un apartament, astfel că prejudiciul poate fi recuperat.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință a se constata că soluția primei instanțe este temeinică și legală. Astfel, inculpatul este cercetat pentru două infracțiuni grave, respectiv abuz în serviciu și luare de mită, ambele în formă continuată, cu consecințe grave. Activitatea inculpatului este una amplă, gravitatea faptelor reprezintă un pericol social ridicat ceea ce impune privarea de libertate. Sechestrul asigurator instituit pe bunurile inculpatului nu sunt în măsură să înlăture pericolul social pentru ordinea publică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, susține că instituția liberării pe cauțiune nu face referire cu privire la pericolul pentru ordinea publică ci trebuie analizat doar dacă inculpatul întrunește condițiile de punere în libertate pe cauțiune.
Reprezentantul Parchetului, menționează că introducerea acestei cereri nu înseamnă că este admisibilă de plano ci normal trebuie făcut referire la toate aspectele ce țin de cauză și persoana inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința liberării pe cauțiune. Astfel, consideră că nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar dacă va fi cercetat în libertate nu va încerca să influențeze părțile sau să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se ține seama de faptul că singur și de bună voie s-a prezentat la organele de cercetare penală când a aflat că sunt probleme cu dosarele soluționate de el. De asemenea, să se țină cont și de efortul familiei de a plăti cauțiunea.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 349 din 1 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și născut la 24 septembrie 1964, în de Câmpie, județul C, CNP -, deținut în prezent în Arestul IPJ
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 30 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat în dosarul nr. 43/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Cluj - pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice cu creare de avantaj patrimonial,prev de art.132din Legea nr. 78/2000 modificată și completată, cu referire la art. 248 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și luare de mită, prev de art. 254 alin 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal faptele constând în aceea că, în calitatea sa de funcționar public, având funcția de agent șef de poliție, angajat al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, cu atribuții în înregistrarea dosarelor de înmatriculare, a primit în cursul lunii martie 2008, în mod repetat sumele de 20.000 Euro și respectiv 15.000 lei de la inculpatul pentru a îndeplini acte contrare atribuțiilor sale sau a nu îndeplini actele potrivit atribuțiilor sale de serviciu, procedând la înmatricularea unui număr de 6 vehicule fără plata taxei speciale în cuantumul prevăzut de lege; totodată, cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu acordând ajutor efectiv beneficiarilor pentru eludarea taxei de primă înmatriculare, ajutor determinat de influența avută de către asupra sa; mai mult, inculpatul a completat personal ordine de plată înscriind date nereale, aplicând ștampila SC "" și trecând cuantumul legal al taxei, deși a știut faptul că această sumă nu este efectivă plătită.
Ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale pentru faptele de mai sus, s-au descoperit fapte noi, în prezent, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea unu număr de cca 15-16 acte materiale (numărul exact nu este încă stabilit, deoarece cercetările nu s-au finalizat) constând în încălcarea atribuțiilor de serviciu privind procedura înmatriculării vehiculelor, ce au avut ca rezultat cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat estimat la ora actuală la suma de peste 600.000 lei; totodată, au fost extinse cercetările, din probele administrate rezultând noi acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de luare de mită pentru care de asemenea este acuzat, persoanele care s-au autodenunțat menționând și sumele de bani pe care le-au dat pentru înmatricularea vehiculelor (în prezent valoarea sumelor traficate se ridică la aproximativ 25.000 Euro și 20.000 lei).
În speță, cu toate că inculpatul întrunește condițiile prealabile cerute de lege (respectiv cele prevăzute de art. 1602alin 2 și 2 Cod penal, precum și cea prevăzută de art. 1602alin 2 Cod penal-dovada de consemnare a cauțiunii) pentru admisibilitatea în principiu a cererii, pe care de altfel instanța a și admis-o pe fondul ei, a apreciat-o ca fiind neîntemeiată raportat la gravitatea faptelor pentru care este cercetat; modalitatea complexă de comitere acestor pretinse fapte; valoarea ridicată a sumelor traficate; valoarea ridicată estimată cu titlu de prejudiciu în dauna statului și nu în ultimul rând, calitatea specială a inculpatului.
Astfel, sus-numitul este funcționar public cu statut special, agent șef de poliție în cadrul unei instituții aflate în subordinea Prefecturii, statut ce impune obligatoriu respect pentru lege și asigurarea aplicării corecte a acesteia; trebuie să reprezinte un model în acest sens pentru cetățeanul de rând și nicidecum să conducă la neîncrederea acestuia în autoritățile statului.
Împotriva încheierii menționate inculpatul a declarat recurs.
În susținerea recursului, inculpatul a reiterat motivele invocate în cererea de liberare provizorie pe cauțiune, învederând că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la cuantumul pedepsei închisorii -sub 18 ani- și nu ne aflăm în nici unul din cazurile în care este interzisă acordarea liberării provizorii.
A menționat că datele personale care îl caracterizează dovedesc că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că poate fi liberat provizoriu.
A mai arătat că asupra averii sale a fost instituit sechestru asigurător prin urmare, nu se poate susține că liberarea sa ar împiedica executarea despăgubirilor ce vor fi eventual stabilite ulterior.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate precum și din oficiu- conform art. 3856alin 3 Cod procedură penală- sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a constatat că inculpatul recurent este cercetat pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art. 132din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și de luare de mită prev de art. 254 alin 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal constând în aceea că, în calitate de funcționar public-agent șef de poliție- cu atribuții în înregistrarea dosarelor de înmatriculare, a primit în luna martie 2008 sumele de 20.000 Euro și 15.000 lei de la inculpatul, înmatriculând 6 autovehicule fără plata taxei de primă înmatriculare.
Justificat prima instanță a apreciat că deși sunt îndeplinite condițiile legale pentru liberarea provizorie pe cauțiune, cererea formulată în acest de către inculpat este neîntemeiată.
Curtea apreciază că liberarea provizorie poate fi acordată independent de gradul de pericol social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, deoarece pericolul concret menționat justifică luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive, constituind temeiul acesteia, este evident că în absența pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea în liberate a inculpatului măsura arestării nu ar mai fi întemeiată- dispărând temeiul acesteia- situație în care s-ar discuta revocarea arestării preventive și nu liberarea provizorie ce presupune subzistența temeiurilor arestării preventive.
Motivul care însă nu se opune admiterii cererii inculpatului- trecând peste datele sale personale favorabile și garantarea executării prejudiciului cauzat bugetului public prin instituirea sechestrului asigurător asupra averii sale- îl constituie împrejurarea că, ulterior arestării sale s-au descoperit fapte noi- încă 15-16 acte materiale de același gen- și, în continuare, se fac cercetări pentru descoperirea altora. Este evident că, în absența relevării întregii activități infracționale a inculpatului, pentru a nu stânjeni demersurile organelor de cercetare pentru identificarea tuturor persoanelor care au dat sume de bani inculpatului pentru înmatricularea autoturismelor, nu este oportună lăsarea acestuia în libertate provizorie, iar controlul judiciar aferent nu ar asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții dată fiind calitatea de agent de poliție a inculpatului, precum și natura infracțiunilor de care este acuzat, ce presupun o experiență deosebită în evitarea descoperirii faptele de către organele de cercetare penală.
Așa fiind, în baza art. 1609Cod procedură penală raportat la art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat (fiul lui și născut la 24 septembrie 1964),aflat in Arestul IPJ C împotriva încheierii penale nr. 349/D din 1 iulie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
plecat în
semnează vicepreședintele
Curții de Apel
GREFIER
- -
Red./
3 ex./14.07.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Săndel Macavei Valentin Chitidean
