Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 450/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
7ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 450/R/2008
Ședința publică din 08 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 23 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., în substituirea av.N, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită,în principal, admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 pr.pen. casarea încheierii recurate iar în temeiul art.139 alin.2 pr.pen. a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate iar în temeiul art.139 alin.1 pr.pen. a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Apreciază că la acest moment menținerea măsurii arestării preventive este netemeinică și nelegală și nu există temeiuri suficiente pentru a se menține în continuare o măsură preventivă atât de gravă. Deși inculpatul este arestat de peste un an, până în acest moment nu a fost administrată nici o probă concretă din care să reiasă că inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau că lăsarea în libertate ar fi în măsură să împieteze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Singurele probe care privesc persoana inculpatului sunt doar declarațiile părților vătămate și însă nici una din aceste persoane nu formulează acuzații directe cu privire comiterea vreunei fapte care să poată fi încadrată în dispozițiile Legii 143/2000. În ceea ce privește declarațiile celorlalte persoane audiate în cauză, niciuna dintre acestea nu fac vorbire despre inculpat. Celelalte părți vătămate arată în mod explicit faptul că nu-l cunosc pe inculpat, că nu au avut nici o tangență cu acesta și nici nu-l acuză în mod direct sau indirect. În privința interceptărilor convorbirilor telefonice, acestea nu-l privesc pe inculpat și nu-l incriminează în nici un fel. Pe de altă parte apreciază că termenul rezonabil pentru care se dispune și menține orice măsură preventivă a fost depășit. Având în vedere complexitatea cauzei și modul în care s-a desfășurat în concret procesul penal până în acest moment,prin menținerea unei măsuri preventive pe o perioadă de îndelungată, de peste un an de zile, există riscul de a transforma măsura preventivă într-o modalitate de executare a pedepsei fapt ce contravine dispozițiilor procedurale interne cât și principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, dacă se apreciază că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Apreciază că o astfel de măsură este aptă să asigure scopul urmărit prin instituirea măsurilor preventive, inculpatul obligându-se să se supună obligațiilor impuse de instanță. De altfel, întrucât părțile vătămate au fost deja audiate în cauză, la fel și cea mai mare parte a martorilor, influențarea acestora ar fi imposibil de realizat în condițiile în care au dat deja declarații.
Apărătorul inculpatului, solicită,în principal, admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2 pr.pen. casarea încheierii recurate iar în temeiul art.139 alin.2 pr.pen. a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate iar în temeiul art.139 alin.1 pr.pen. a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În cele 13 luni de arest s-a considerat de judecător că s-ar menține temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, ori, în cauză nu mai subzistă aceste temeiuri. S-a administrat un volum impresionant de probe iar de la sesizarea instanței un sfert din aceste probe au fost deja administrate, din materialul probator desprinzându-se ideea că inculpatul se face vinovat eventual de infracțiuni cu violență și nicidecum de infracțiuni de trafic de persoane. În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.e pr.pen. nu mai este cazul să se aprecieze că subzistă având în vedere că părțile vătămate au fost deja ascultate la fel cum nici lit.b a aceluiași articol nu mai este cazul de a se reține. În ceea ce privește lit.f a art.148 pr.pen. apreciază că pericolul social nu mai subzistă, au trecut deja 13 luni de arest ceea ce este mai mult decât rezonabil. considerând că arestarea preventivă tinde să se transforme într-o pedeapsă.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursurilor ca nefondate considerând că dispozițiile încheierii recurate sunt cele corespunzătoare stării de fapt. Sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal, în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. Faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminine cu care reușesc să intre in contact. Din probele dosarului rezultă la acest moment indicii că fiecare dintre inculpați au adresat amenințări părților vătămate, fiind cunoscuți în comunitate ca persoane violente. Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal. Reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Inculpații și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor cu consecința punerii lor în libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 23 iunie pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații și.
În baza art.3002rap.la art.1601b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
, fiul lui și, născut la 15.11.1974 în T, jud.C, domiciliat în T,-,.64 CNP -, posesor al C:I: seria - nr.-.
, fiul și, născut la 17.01.1964 în de Câmpie, jud.C, domiciliat în T,-,.11 CNP -.
A fost menținută starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art. 139 alin.l pr.pen. rap. la art. 141.pr.pen, s-a admis cererea formulată de inculpatul prin apărător. A dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată fată de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 19.07.1975 în T, domiciliat în T,-.31, cu reședința în T,-.22, posesor al CI seria - nr.- CNP - cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 11și art. 1451.pr.pen. impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
e) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
f) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
g) să nu își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 22.pr.pen.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminali tate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 a1.l și 2 din Legea nr.678/200l cu art4l a1.2 penal și de art.13 a1.l,2,3 din Legea nr.678/200l cu art4l a1.2 și art.33 penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art 41 alin. 2.pen. comisă în perioada 2006-2007.
S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care acești a i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.
S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
S-a mai reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe în același mod în care a procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter porno grafic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea nor in fracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la iesirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vatămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reusit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiuri lor indicate de art.148 a1.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 95/C/2007 din data de 19.10.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea penală nr. 97/C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
La termenele de judecată din data de 5.12.2007, 14.01.2008 și 3.03.2008 și 30.04.2008 și 26.05.2008 s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută în temeiul dispozițiilor art. 300/1 și 300/2 pr.pen.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 681.pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul perchezițiilor informatice și chiar declarațiilor inculpaților. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorelor audiate până în prezent pe parcursul cercetării judecătorești.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143.pr.pen. tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu par a fi grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminin cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului a rezultat la acest moment indicii că anterior arestării preventive inculpații au adresat amenințări părților vătămate.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune. Aceste motive pot fi diferite de cele pentru care se dispune trimiterea în judecată sau de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste împrejurări se coroborează până la acest moment și cu declarațiile părților vătămate și din fața instanței.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, față de modalități le de comitere a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice, tribunalul apreciază că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar putea încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpați lor) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care aceștia sunt trimiși in judecată este cu mult peste limita minimă prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II -a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Din aspectele care reiese până în prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate în cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente, că acțiunile lor au fost Îndreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, În general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să profite de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea atât o stare de in securitate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă în societate. Mai mult, amândoi inculpații au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a începerii urmăririi penale în prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. 1) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din CEDO, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta se apreciază de la caz la caz, în concret, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea infracțiunilor reținute În sarcina fiecărui inculpat precum și de atitudine a părților din proces și operează pe faze procesuale diferite, urmărire penală, judecată În fond și judecată În căile de atac. Se poate lesne constata În prezenta cauză că aceasta se află pe rolul instanței de judecată de cca 6 luni și J, în care cauza s-a amânat din culpa apărătorilor celor doi inculpați la două termene de judecată, astfel încât este nejustificat În aceste condiții să se susțină că perioada detenției preventive a depășit termenul rezonabil la acest moment.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpați lor.
Situația este însă la acest moment diferită în cazul inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta au fost cele prevăzute de art. 148, lil. b, e și f pr.pen. respectiv că există date că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și că a comis o in fracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre actele materiale descrise în rechizitoriu pe inculpatul îl vizează cele de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată ), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată ). În fapt, din materialul probator administrat până în prezent ar reieși indicii în sensul că activitatea inculpatului ar fi diferită de cea a celorlalți doi inculpați.
Audierea nemijlocită, în condiții de oralitate și contradictorialitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile, a unor martori precum și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, au relevat aspecte noi și indicii care sunt de natură să justifice în acest moment procesual cercetarea acestui inculpat în stare de libertate, tribunalul apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată. De altfel, față de acest inculpat există o singură constituire de parte civilă, a numitei (care a dat nu mai puțin de patru declarații contradictorii în prezenta cauză, dintre care una în cursul urmăririi penale în fața unui apărător ales prin care își retracta prima declarație și care are calitatea de parte vătămată și într-un alt dosar cu același obiect - trafic de persoane - aflat pe rolul Tribunalului Cluj ). Audierea nemijlocită a părții vătămate a relevat o altă stare de fapt decât cea despre care se face vorbire în rechizitoriu, astfel încât la acest moment se poate susține că există unele indicii că această declarație se coroborează cu alte probe administrate în cauză cu privire la împrejurările în care aceasta și inculpatul ar fi ajuns pe litoral și chiar cu declarațiile coinculpaților. Faptul că în prezent partea vătămată afirmă că s-a aflat și se află în relații bune cu inculpatul conduce la ideea că, cel puțin raportat la starea de pericol pe care inculpatul ar putea-o reprezenta pentru aceasta, arestarea preventivă nu se mai impune.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut acest temei al arestării prin prisma susținerilor acuzării în sensul că datorită faptului că printr-un sms cu textul ", dacă zici că ai fost cu mine la mare la mare mă arestează, mai bine zici că eu nu am fost cu tine, că îmi dă drumul, așa te ", inculpatul i-ar fi solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-I dezincrimineze. Acest aspect nu a fost contestat de inculpat, care l-a explicat însă într-un alt mod (209, voI. I) Din depoziția părții vătămate a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la sediul poliției pentru audieri (112, vol.I).Raportat la depoziția părții vătămate din fața instanței, se poate susține că mesajul sus-menționat este susceptibil și de alte interpretări decât acelea că ar fi constituit o amenințare, ca atare acest temei al arestării nu mai subzistă.
Instanța a fost până în acest moment în imposibilitatea de aoa udia pe partea vătămată (care este însă plecată din țară încă de când a început procesul). Cu toate acestea, din conținutul rapoartelor de evaluare întocmite în cursul judecății atât pentru inculpatul, cât și pentru inculpata reiese că, în pofida faptului că inculpatul a fost arestat din luna octombrie a anului trecut, concubina sa a continuat să practice prostituția fără a fi obligată de cineva în acest sens, deși chiar și instanța de judecată i-a atras acesteia atenția că o astfel de atitudine poate atrage luarea măsurii arestării preventive față de inculpată.
Măsura arestării preventive este cea mai restrictivă de libertate, astfel încât oportunitatea luării și menținerii ei trebuie examinată periodic de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei. Potrivit art. 5 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a de crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deosebit de acest aspect, Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că indiferent de justificarea temeiurilor privind bănuiala, acestea, deși esențiale, nu sunt suficiente la un moment dat să justifice singure și prin ele însele menținerea unei măsuri de o asemenea gravitate, urmând a fi analizate și identificate și alte temeiuri, referitoare la pericolul pentru ordinea publică (la care fac referire și prevederile art. 148 lit. f pr.pen) relevat de posibilitatea ca acuzatul să se sustragă anchetei penale, să zădărnicească aflarea adevărului sau de impactul social al faptei presupus a fi săvârșite de acuzat.
În acest context, tribunalul, apreciind că în cursul judecății temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat (cele prevăzute de art. 148 lit. e și f pr.pen.), va ține totodată seama la înlocuirea măsurii de împrejurarea că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie disociat de impactul social al faptelor reținute în sarcina acestora, atât asupra colectivității, cât și a persoanelor presupus vătămate prin infracțiune. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de poziția subiectivă a victimelor față de infractor, pericolul social corodându-se odată cu trecerea timpului și cu estomparea urmărilor faptei în conștiința individuală a fiecărei victime și în conștiința colectivă, sens în care temeiul prevăzut de art.148!it. f pr.pen. s-a modificat de la momentul arestării inculpatului până În prezent.
Materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment iar din examinarea depozițiilor martorilor din faza de urmărire penală care nu au fost audiați încă de instanță reiese că foarte puține din acestea mai vizează activitatea infracțională a acestuia. Cu toate acestea însă, restul probațiunii este departe de a fi epuizat, datorită complexității cauzei și numărului mare de martori, existând dificultăți sporite în urgentarea probațiunii deoarece mulți martori nu se prezintă la primul termen la care sunt citați în instanță iar alții și-au schimbat domiciliile. Prin urmare, nu se mai poate susține că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a reținut deci că măsura arestării preventive este una de excepție, neidentificându-se cu pedeapsa și având caracter preventiv, nu afectiv, astfel încât trebuie evitat ca aceasta să se transforme în sancțiune penală prin prelungirea sau menținerea ei dincolo de scopul pe care legea îl recunoaște măsurilor preventive. La luarea și menținerea ei trebuie să se țină deci cont de toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8.pr.pen. la acest moment inculpatul fiind arestat preventiv de aproape nouă luni.
Ca atare,câtă vreme măsura arestării preventive este una personală și nu una colectivă,la aprecierea oportunității menținerii unei astfel de măsuri trebuie examinate indiciile și probele temeinice de vinovăție pentru fiecare inculpat în parte, gradul presupus de implicare în activitatea infracțională și perioada în care a fost angrenat în astfel de activități, fără ca prin aceasta să se prejudicieze în vreun fel fondul cauzei.
Astfel, inculpatul este într-adevăr recidivist, dar condamnarea anterioară datează de peste 11 ani de zile, este aplicată pentru alt gen de infracțiuni iar faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite cu foarte puțin înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Faptul că acesta este recidivist postexecutoriu sau că ar fi avut manifestări violente față de concubina sa nu constituie la nesfârșit temeiuri pentru a justifica măsura arestării preventive.
Din referatul de evaluare reiese că inculpatul se bucură de sprijinul familiei sale și chiar dacă are un comportament impulsiv, acesta nu poate justifica prin el Însuși menținerea inculpatului în stare de arest.
Participarea concretă a acestui inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată va fi analizată la momentul pronunțării hotărârii pe fond, respectiv se va analiza atunci dacă atitudinea violentă a inculpatului despre care au făcut vorbire unele părți vătămate și unele martore se circumscrie laturii obiective a infractiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În cazul în care inculpatul va încălca, cu rea-credință, oricare dintre obligațiile ce îi vor fi impuse de către instanță cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, se poate lua din nou această din urmă măsură, astfel încât se poate aprecia că procesul penal se poate derula în continuare în bune condiții.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu se mai justifică în cauză, sens în care în baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141.pr.pen, tribunalul a admis cererea formulată de acesta prin apărător și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
În baza art. 145 alin. 11și art. 1451.pr.pen. îi va impune acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
c) să nu își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Impune inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 22.pr.pen. respectiv asupra împrejurării că va fi arestat din nou dacă încalcă, cu rea-credință, măsurile și obligațiile ce i-au fost impuse prin prezenta încheiere.
Împotriva încheierii menționate inculpații și au declarat recurs în termen.
În motivarea recursului, primul recurent a arătat că este arestat din 14 iunie 2007, că nu se face vinovat de faptele care i se impută și nu există temeiuri suficiente pentru a se menține în continuare măsura preventivă.
A arătat că nu există probe din care să rezulte că prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că nu este o persoană care să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
A susținut că termenul rezonabil al măsurii preventive a fost depășit și că, în prezent, există riscul de a transforma măsura preventivă într-o modalitate de executare a pedepsei.
În subsidiar, a criticat încheierea atacată susținând că se impunea înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate prin instituirea obligațiilor legale garantându-se prezența inculpatului la proces.
Inculpatul recurent a susținut că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive în urmă cu 13 luni și că din probele administrate până acum se poate concluziona doar că inculpatul se face vinovat eventual de infracțiuni de violență și nicidecum de infracțiuni de trafic de persoane.
A precizat că, temeiurile prev de art. 148 alin 1 lit b și E Cpp, nu mai subzistă deoarece părțile vătămate au fost audiate; de asemenea nici temeiul prevăzut de art. 148 alin 1 lit f Cpp nu subzistă deoarece au trecut 13 luni de arest.
Examinând recursurile declarate din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu- conform art. 3856alin 3 Cpp- sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților și și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 penal și de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 și art.33 lit.a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazine.
S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-a racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
S-a mai reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă presupunerea că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și pe numita în același mod în care au procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu ei în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți făptuitori a racolat-o pe pe care a și transportat-o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea unor infracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 )
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
În mod temeinic prima instanță a reținut că subzistă cazurile de arestare ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, a inculpaților și, respectiv art.148 al.1 lit.e,f pr.pen. precum și un nou temei prev.de art.148 al.1 lit.b pr.pen. respectiv raportat la încercarea de influențare a martorului.
Contrar celor susținute de recurenți existența indiciilor din care rezultă presupunerea comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, rezultă atât din materialul probator din dosarul de urmărire penală cât și din declarațiile date în faza de judecată de către părțile vătămate și martorele audiate.
Astfel din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul a lovit-o peste cap pentru aod etermina să se prostitueze în Austria (211, dosar instanță, vol I) iar din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul împreună cu inculpatul au încercat să racoleze alte eleve și împreună au șantajat-o cu pozele nud pe care i le-au făcut pentru aod etermina să întrețină relații sexuale.
Justificat s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, la dosar existând într-adevăr date din care rezultă că inculpații au un comportament violent în societate. De asemenea, din declarațiile părților vătămate menționate în încheieri rezultă presupunerea că odată lăsați în libertate inculpații vor încerca să influențeze părțile vătămate, temei de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.e pr.pen.
Acest fapt rezultă, așa cum a reținut prima instanță din declarațiile părților vătămate și.
Din probele administrate în faza cercetării judecătorești rezultă că față de inculpații recurenți nu a fost administrată întreaga probațiune motiv pentru care este în interesul procesului penal și în scopul aflării adevărului, ca aceștia să fie judecați în stare de arest preventiv pentru a fi evitat riscul influențării martorilor care urmează a fi audiați, având în vedere că din actele de la dosar rezultă existența unui asemenea comportament din partea inculpaților trimiși în judecată.
Afirmația că, fiind arestați de 1 an s-a depășit caracterul rezonabil al arestării preventive nu poate fi primită datorită complexității faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, a numărului mare de persoane implicate precum și a spațiului pe care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Susținerea că toate părțile vătămate au fost audiate nu corespunde realității, deoarece în cauză urmează a fi audiate încă 2 părți vătămate respectiv și.
Așa fiind, recurenții nu pot fi puși în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive.
Ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile acestora.
Văzând și art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 23 iunie 2008 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecat în
semnează vicepreședintele
Curții de Apel Cluj
Red./
3 ex./15.07.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Săndel Macavei Valentin Chitidean
