Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 6/R/2010
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminialitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în arestul IPJ S, împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei o cerere formulată de către apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpat, avocat de acordare a onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Apreciază că sentința penală pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală. S-a reținut de către instanța de fond că inculpatul va săvârși și alte infracțiuni de acest gen dacă va fi lăsat în libertate. Nu a analizat însă circumstanțele personale ale inculpatului.
Arată că a solicitat instanței de fond să analizeze pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul în libertate. Nu există la dosar nicio dovadă că inculpatul va săvârși pe viitor noi infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Inculpatul nu are antecedente penale, iar acest aspect nu este amintit de judecătorul fondului în analiza circumstanțelor personale.
Totodată, s-a reținut de către instanța de fond că acest inculpat, începând cu anul 2008 a săvârșit fapte, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism și trafic de persoane. Din dosar însă rezultă că doar în ultimele luni ale anului 2009 a fost cercetat cu privire la aceste fapte.
Apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui beneficiu inculpatului, respectiv nu există pericol de săvârșire de noi fapte de natură infracțională de către inculpat. Nu s-a dovedit că lăsat în libertate inculpatul va încerca să influențeze aflarea adevărului în cauză. Declarațiile martorilor audiați până la acest moment nu se referă la inculpatul, iar declarațiile celorlalți inculpați din dosar nu-l vizează la acest inculpat. În ceea ce privește declarațiile martorilor cu identitate ascunsă și a investigatorilor sub acoperire, susține că atâta vreme cât nu se cunoaște identitatea acestor persoane, inculpatul nu ar putea influența, fiind în libertate. Celelalte probe care ar putea fi administrate în cauză, respectiv expertizele tehnice nu pot fi luate în considerare. Hotărârea atacată este dată prin reținerea unor circumstanțe eronate.
Motivarea instanței de fond nu se referă în mod special la inculpatul. Activitatea infracțională a acestuia este mult mai redusă decât a celorlalți inculpați, la fel și contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor. Instanța de fond motivează soluția de respingere prin preluarea considerentelor hotărârii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv.
Susține că aprecierea probelor de către judecătorul fondului este eronată, fiind ignorate aspecte de ordin personal, ceea ce duce la încălcarea disp. art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea sentinței penale nr. 78 din 23 decembrie 2009, prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Instanța de fond a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune și a procedat la analiza cererii pe fond. S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 proc.pen. raportat la natura faptei săvârșite, la existența unor date privind necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să persiste în activitatea infracțională. A reținut de asemenea că există temerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Instanța de fond a efectuat o privire de ansamblu a cauzei și a apreciat că raportat la complexitatea reală, la atitudinea inculpatului, la subzistența temeiurilor arestării preventive în ceea ce-l privește pe acesta, nu poate fi acordat acest beneficiu al legii.
În concluzie, consideră soluția pronunțată ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătoarea aleasă a inculpatului, având cuvântul în replică, susține că atitudinea avută de inculpat vizează aspectul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Însă, dacă s-ar reține altfel, s-ar încălca prezumția de nevinovăție. Mai mult, declarația de nerecunoaștere a inculpatului nu poate cauza o situație defavorabilă acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu are antecedente penale. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 78 din 23 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul (născut la 1977 luna octombrie ziua 09, în localitatea A, județul A, fiul lui și al, seria - nr. -, CNP -, de cetățenie română, domiciliat în municipiul Z, str. -.col. nr. 11 -.5 județul S).
S-a dispus restituirea cauțiunii.
Inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin cererea dedusă, inculpatul a solicitat a se dispune prin încheiere punerea sa în libertate provizorie pe cauțiune în baza prevederilor art. 1602alin 1 Cod procedură penală.
Inculpatul este cercetat în dosarul DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj nr. 8/D/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin 1,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, fapta fiind săvârșită de două sau mai multe persoane, împreună, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5-15 ani și interzicerea unor drepturi; proxenetism prevăzută de art. 329 alin 2 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, respectiv recrutarea unei persoane pentru prostituție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3-10 ani și interzicerea unor drepturi, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
S-a mai reținut că începând cu anul 2008, -, -, -, -, au racolat mai multe tinere minore și majore de pe raza județelor S, B, S M, M, B, A și C pe care le-au obligat ca în schimbul unor sume de bani să practice prostituția într-un local de noapte aparținând SC SRL.
Astfel în apropierea localității din județul S se află localul de noapte aparținând SC SRL, la parte fiind amenajate barul și ringul de iar la etaj se află mai multe camere. De asemenea, aceste tinere au întreținut relații sexuale în schimbul unor sume de bani și în localul de noapte aparținând invinuitului, cât și în camere de hotel sau în diverse apartamente de pe raza municipiului
Prin închierea penală nr. 25 din data de 26 noiembrie 2009 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 26 noiembrie 2009, ora 2,00 până la data de 25 decembrie 2009, ora 2,00.
Începând cu anul 2008 -, -, -, -, -, au racolat mai multe tinere minore și majore de pe raza județelor S, B, S-M, B, A și C pe care le-au obligat ca în schimbul unor sume de bani să practice prostituția într-un local de noapte aparținând SC SRL situat în localitatea, unde la parter este amenajat un bar și ringul de iar la etaj se află mai multe camere.
Aceste tinere au întreținut relații sexuale și la localul de noapte aparținând inculpatului.
Inculpatul este adeministratorul unui alt club de noapte situat pe-/
În acest local dansatoarele întrețineau relații sexuale contra unor sume de bani cu clienții, activitate disimulată sub denumirea de masaj erotic.
Inculpatul a racolat mai multe tinere minore și majore, care întrețineau relații sexuale într-un separeu amenajat.
Inculpatul are și el un club de noapte, situat în Z,-/A, racolând și el tinere pentru a întreține relații sexuale în clubul său, mascate sub forma "masajului erotic".
În data de 18 octombrie 2009 numita, dansatoare în localul inculpatului a discutat telefonic cu o persoană de sex masculin (fapt adeverit dn interceptarea convorbirilor telefonice) precizându-i modul în care se întrețin relații sexuale.
Ulterior, aceasta precum și numita a au fost contactate de inculpat, acesta cerându-le să meargă la club că au clienți. În data de 31 octombrie 2009 inculpatul a fost contactat telefonic de o persoană care i-a cerut două fete, respectiv pe numita a, pentru a întreține relații sexuale cu niște prieteni veniți din B, urmând să se întâlnească la hotel " s".
Starea de fapt a fost probată cu declarațiile investigatorilor sub acoperire: (32 vol.I) care a arătat că în data de 24 noiembrie 2009 s-a deplasat la barul deținut de inculpatul, de pe str. - nr. 18/A, unde a fost contactat de două dansatoare și, și din discuțiile purtate cu ele li s-a spus că dacă vor plăti câte o sticlă de șampanie în sumă de 350 lei bucata vor putea merge într-un separeu amenajat și va beneficia de un masaj erotic cu "finalizare".
Deși pedeapsa închisorii prevăzută pentru faptele menționate anterior și presupuse a fi săvârșite de către inculpatul nu depășește 18 ani, față de concluziile procurorului susținute în ședința de judecată din 23 decembrie 2009, în sensul că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca s zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, instanța a reținut că deși inculpatul nu recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care este cercetat în stare de arest, există suspiciuni că inculpatul ar putea săvârși și alte infracțiuni de același tip și ar putea influența unele părți sau martori, după cum rezultă din datele de urmărire penală.
În raport de gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat care denotă un pericol social ridicat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura faptelor care determină consecințe grave pentru societate, ca și de riscul influențării unor părți sau martori care se află în stare de libertate și împotriva cărora se mai efectuează cercetări penale, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, fiind atributul instanței de a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive.
S-a reținut că în speță nu se impune liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul,solicitând casarea încheierii și, rejudecând, să fie admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune și să fie cercetat în stare de libertate.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea unei astfel de cereri, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Liberarea provizorie nu trebuie condiționată de gravitatea faptei, ci de evitarea creării unei stări de pericol. Pericolul pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci trebuie să fie nemijlocit dovedit. Nu există nici un motiv pentru care inculpatul să nu poată fi cercetat în stare de libertate.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii pe cauțiune - art. 160/4 alin. 1,2.pr.pen. rap.la art.160/2 al.1 și 2, rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea,potrivit art.160/8a al.2 pr.pen. instanța,în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și,cererea este întemeiată,admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, în condițiile în care intervalul scurs de la data arestării -26.11.2009 - este de numai o lună de zile astfel că nu se poate susține că s-au schimbat dimensiunile acestui pericol, că el s-ar fi diminuat.
Față de amploarea activității infracționale, durata acesteia, se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptelor, pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere ( în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și posibilitatea ca acuzatul, lăsat în libertate să încerce să împiedice desfășurarea procesului, împrejurare destul de plauzibilă în cauză, având în vedere că cercetările în acest dosar sunt abia la început.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ S, împotriva sentinței penale nr. 78 din 23 decembrie 2009 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./13.01.2010
Red.
Dact.Sz./4 ex.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
