Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 3/R/2010
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminialitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, aflat în arestul IPJ B, împotriva încheierii penale fără număr din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosar nr-, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că la data de 18 decembrie 2009 a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Anterior datei de 18 decembrie 2009 a formulat o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere față de care reprezentantul DIICOT nu s-ar fi opus în principiu, însă a arătat că își va exprima opinia după ce va fi audiată partea vătămată. După ce a fost audiată această parte vătămată, cele două surori vitrege ale acestei părți vătămate și bunica acesteia, reprezentantul DIICOT în ședința din data de 18 decembrie 2009 nu a mai dorit să confirme acea poziție că cererea de liberare provizorie ar putea fi admisă. Este vorba de trecerea unui interval de timp destul de îndelungat. Inculpatul a cooperat cu organele judiciare, și-a revizuit modul în care a înțeles să se apere, a relatat modalitatea în care a cunoscut cele trei părți vătămate. A conștientizat aspectele legate de activitatea infracțională. Ceilalți inculpați din acest dosar, trimiși în judecată pentru același gen de fapte, sunt cercetați în stare de libertate, fiind luată față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara.
Precizează că în acest dosar există situații care ar trebui interpretate în favoarea admiterii cererii sub control judiciar, fiind esențiale în acest caz depozițiile martorilor, ale părților vătămate. Nu a contestat modul în care au fost luate acele declarații în faza de urmărire penală. A încercat să aprecieze în mod just acele declarații. Aspectele pe care a încercat să le reitereze sunt în măsură să justifice faptul că inculpatul nu a încercat și nici nu va încerca să influențeze vreun martor sau să denatureze mersul acestui proces.
Învederează că inculpatul nu a avut o poziție oscilantă. Solicită să fie cercetat în stare de libertate. Dacă ar încălca vreuna din obligațiile impuse de instanță, se poate dispune din nou măsura arestului preventiv.
Apreciază că această măsură este justificată atât sub aspectul admiterii în principiu cât și sub aspectul necesității scopului acestei măsuri.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut oral. Invocă în susținerea recursului decizia penală nr. 336 din data de 1 iunie 2007 a Curții de APEL CLUJ.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Apreciază că instanța de fond prin încheierea penală din data de 18 decembrie 2009 a pronunțat o soluție legală și temeinică. Instanța de fond a constatat că, deși sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 proc.pen. nu poate fi acordat acest beneficiu inculpatului. Există date privind necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni, dacă ar fi lăsat în libertate. Inculpatul a dovedit un potențial infracțional ridicat. Nu este trimis în judecată numai pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, are și alte fapte, iar în raport cu aceste fapte instanța de fond a apreciat în sensul respingerii cererii de liberare provizorie. Nu se poate face o paralelă între acest inculpat și situația altor inculpați, pentru că situația fiecărui inculpat este diferită.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că inculpatul a fost supravegheat o perioadă îndelungată de timp înainte de a se dispune luarea măsurii arestului preventiv. În această perioadă de timp fiindu-i ascultate convorbirile telefonice și fiind supravegheat nu a săvârșit nicio infracțiune. Se pune întrebarea dacă inculpatul va ști că este supravegheat și supus controlului, atunci va mai săvârși noi infracțiuni, în situația în care nu a săvârșit când nu știa că este supravegheat. Faptul că se presupune că va săvârși noi infracțiuni este o chestiune pur ipotetică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 18 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins cererea formulată de petentul, arestat preventiv în dosarul penal nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 zile, începând cu 26 noiembrie 2008, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001(modificată), trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea nr. 678/2001 (modificată), proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Faptele pretins săvârșite de inculpatul constau în aceea că:
1. În cursul lunii februarie 2008 inculpatul a cunoscut-o întâmplător pe partea vătămată, în vârstă de 19 ani și după ce s-a mai întâlnit cu aceasta de câteva ori i-a lăsat impresia că o simpatizează.
În data de 07 martie 2008, după ce partea vătămată a ieșit de la serviciu (lucra la SC B), i-a propus să meargă împreună până în Ungaria pentru a asista la un concurs de câini. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului astfel că au plecat în aceeași zi în Budapesta, cazându-se la un hotel.
În ziua următoare inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească până în Austria, sub pretextul că urmează să primească niște lucruri de la un prieten. Partea vătămată a acceptat însă cu condiția ca duminică seara să se reîntoarcă în B pentru a putea merge de luni la serviciu.
Așa fiind, deși nu avea permis auto inculpatul a transportat-o pe partea vătămată până în orașul, unde a plasat-o la un club ("puf") predând-o unei persoane cu numele de "" care se comporta ca fiind patroana "pufului". În aceste împrejurări i s-a adus la cunoștință părții vătămate că trebuie să practice prostituția.
Partea vătămată a încercat să riposteze însă în cele din urmă, constrânsă și amenințată de inculpat s-a supus "regimului" impus de acesta, prostituându-se la cluburile patronate de "" din Austria și Germania, până în data de 3 mai 2008 când a reușit să fugă și să ajungă în țară. Banii câștigați de partea vătămată din prostituție în sumă de aproximativ 5.000 Euro au fost preluați de patroana "" care era în relații bune cu inculpatul și căruia i-a predat cca. 2500 Euro.
2. În cursul lunii februarie 2007 inculpatul a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată promițându-i că-i va găsi un loc de muncă la un club din Elveția (ca damă de companie) și după ce i-a achitat taxele pentru eliberarea pașaportului a trimis-o cu un autoturism condus de învinuitul în această țară, unde a fost plasată la un club denumit "" din apropierea orașului.
Aici, partea vătămată a fost obligată să practice prostituția iar banii obținuți în acest mod i-a pus la dispoziția inculpatului și i-au cheltuit împreună. Ulterior în baza aceleiași rezoluții infracționale acționând tot prin inducere în eroare a părții vătămate, căreia i-a promis ca o va lua in căsătorie,inculpatul a determinat-o să practice în continuare prostituția in cluburi din Austria și Elvetia în perioada 07.04.-22.12.2007, cea mai mare parte a banilor fiind însușită de inculpat si cheltuită in interes propriu.
3. După reîntoarcerea în țară, la 22 decembrie 2007, dându-și seama că a fost indusă în eroare de inculpat și că acesta doar a profitat de pe urma sa, martora i-a cerut inculpatului, ca în eventualitatea plecării ei la cluburi din străinătate să împartă banii obținuți din prostituție în sensul de ai reveni 70% din câștig.
În aceste condiții, în jurul datei de 20 ianuarie 2008, martora a fost transportată de inculpat (care nu deținea permis de conducere) cu un autoturism la clubul "" din orașul - Austria, unde s-a prostituat într-o primă fază, la începutul lunii martie 2008, când a fost mutată din clubul "" din Passau - Germania, unde a practicat prostituția până în jurul datei de 5 mai 2008. Banii obținuți din prostituție au fost însușiți de inculpat, circa 4000 EURO, contrar înțelegerii cu partea vătămată, conform căreia îi revenea doar 30% din câștig.
4. În perioada mai - august 2008 inculpatul, acționând împreună cu învinuitul (cercetat în acest dosar) a îndemnat-o în mai multe rânduri pe numita să practice prostituția in Elveția, înlesnind acest fapt prin intermediul învinuitului și trăgând foloase de pe urma practicării ei prin însușirea sumelor de bani produse în acest mod.
5. În perioada cuprinsă între sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2006 inculpatul împreună cu învinuitul, acționând în baza unei înțelegeri prealabile, au recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată (cu promisiunea că îi vor oferi un loc de muncă în Elveția ca dansatoare) în scopul prestabilit al exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției.
Ca urmare, la data de 18 decembrie 2006, învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu un autoturism în orașul unde a plasat-o la clubul de noapte "", în care timp de două luni de zile (până la sfârșitul lunii februarie 2007) a fost obligată să practice prostituția iar banii obținuți în acest mod au fost ridicați fie de învinuitul fie de prieteni de ai inculpatului.
6. În perioada cuprinsă între începutul lunii ianuarie 2008 și 25.11.2008 inculpatul a condus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri diferite autoturisme, fie pe teritoriul României fie pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană (precum Ungaria, Austria, Germania) deși nu poseda și nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
În urma examinării actelor și probelor existente în dosarul de urmărire penală instanța a constatat că există probe și indicii suficiente, în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat, relevante fiind: declarația părții vătămate filele 11-19, 49-55, filele 86-95, filele 117-124, declarațiile martorilor filele 56-58, filele 62 - 64, filele 64 - 65, filele 71-74, fila 75-78, fila 83 -84, filele 80-82, fila 125-126, fila 166-168, probe aflate în volumul I, precum și transcrierile convorbirilor telefonice existente în volumul II al dosarului.
S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.148 litera f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest din urmă aspect rezultând din gravitatea deosebită a faptelor comise în mod repetat pe durata unui interval de timp, în dauna mai multor tinere, dar și din urmările cauzate, examinat și din perspectiva reacției negative ce ar putea fi generată în rândul societății civile în situația în care împotriva unor asemenea infracțiuni organele judiciare nu ar acționa prompt și eficient; infracțiunile de trafic de persoane și proxenetism, având o rezonanță sporită în rândul opiniei publice, determinând un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
În consecință, a fost admisă ca fiind întemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, astfel că în baza art.149 indice 1 aliniat 9 Cod procedură penală, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 de zile, începând cu data de 26 noiembrie 2008, ora 21,30 și până în data de 24.12.2008, ora 21,30.
Ulterior, la data de 15 decembrie 2008, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmării penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin.1. Cod penal; participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin.2 Cod penal, rap. la art. 281 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, precum și un nou act material comis în noaptea de 9 august 2008, componentă a infracțiunii continuate de conducere fără permis.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunilor mai sus menționate în dauna părții vătămate - (pe care prin fraudă, a recrutat-o și transportat-o la începutul lunii martie 2008 în orașul din Austria, unde a plasat-o la un club de noapte în care a fost obligată să practice prostituția) și față de care ulterior au fost extinse cercetările pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, în dauna martorei prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 modificată, în dauna părții vătămate, proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, față de (în cursul anului 2008) și față de (în perioada mai - august 2008) precum și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere auto, prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal toate comise în cursul nopții de 9 august 2008, când în jurul orelor 2,14 fost depistat în trafic conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare - 367-S (valabilitate 4.09.2008) pe strada - - din B, iar cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție și-a declinat identitatea fratelui său născut la 1.11.1975, cu domiciliul în B-. A,.1, determinându-l pe agentul de poliție, să încheie procesul verbal seria - nr. -/10.08.2008, în cuprinsul căruia, fără vinovăție a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la identitatea persoanei care a comis contravenția de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,14 gr%O alcool pur în aerul respirat, precum și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, comisă în noaptea de 8 august 2008, când în timp ce se afla într-un loc public la localul "Pro " din B, l-a lovit pe numitul - agent de pază la - de securitate B, provocând scandal public și tulburând în acest fel liniștea publică.
S-a apreciat raportat la această stare de fapt, ca relevante declarațiile martorilor (62 vol I din ), (64) (66), (69), (71), (75), (80), (83) și (86), (125), precum și procesele verbale de efectuare a percheziției domiciliare, fișa de cazier a inculpatului existentă la fila 36 vol.III dosar, declarațiile părților vătămate, și.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală întrucât a apreciat că există probe și indicii suficiente că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă mai sus.
De asemenea, s-a constatat că în privința inculpatului sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise în mod repetat, pe durata unui interval de timp, în dauna mai multor tinere dar și din urmările cauzate. Pericolul concret pentru ordinea publică a fost examinat de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive și din perspectiva reacției negative ce ar putea fi generată în rândul societății civile în situația în care, împotriva unor asemenea infracțiuni organele judiciare nu ar acționa prompt și eficient.
Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, respectiv prin Încheierea penală nr. 122/2 decembrie 2008 Curții de APEL CLUJ.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost prelungită succesiv de Tribunalul Bistrița -N, ultima dată prin Încheierea penală nr. 13/18 februarie 2008, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 22 / 23 februarie 2009 a Curții de APEL CLUJ.
Ulterior luării măsurii arestării preventive, prin Ordonanța procurorului din 15 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 33D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N, au fost extinse cercetările față de inculpatul și pentru alte fapte: fals privind identitatea prev. de art. 293 Cod penal, participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 289 alin.1 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și cu privire la un nou act material comis în noaptea de 9 august 2008, component al infracțiunii continuate de conducere fără permis prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, iar apoi inculpatul a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul din 18.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Biroul Teritorial Bistrița -
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, instanța a constatat că, formal, condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 rap. la art. 160/4 alin.1 Cod procedură penală, sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, se apreciază că nu se justifică punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Instanța a apreciat că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații, oferă garanții suficiente că, lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului, în privința căruia, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că are un potențial violent, și există indicii care justifică temerea că, cercetat în stare de libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prevăzute de art. 160/2 alin.3 Cod procedură penală. Pe de altă parte, faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt grave și au o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice, față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
În fine, s-a menționat că prin Încheierea penală nr. 211/F/18 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, definitivă prin Încheierea penală nr. 782/R/23 decembrie 2008 Curții de APEL CLUJa fost respinsă o cerere de liberare provizorie, pe cauțiune, formulată de inculpatul. Prin această din urmă decizie, instanța de recurs, a relevat că, în acord cu jurisprudența CEDO, instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001: cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței - 26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei - 13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei - 3 iulie 2008).
Susținerile inculpatului, în sensul că declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați sunt mai mult sau mai puțin interpretabile, că inculpatul colaborează cu organele judiciare, și că nu ar putea și nu ar vrea să influențeze martorii deja audiați, sunt nerelevante, în condițiile în care cercetarea judecătorească este nefinalizată.
De asemenea, faptul că inculpatul este judecat în stare de libertate nu atrage o inechitate în ceea ce îl privește pe inculpatul, întrucât situația juridică a celor doi inculpați este diferită, acest aspect fiind privit atât prin prisma naturii, gravității și a numărului faptelor pentru care sunt trimiși în judecată precum și prin prisma pericolului social pe care îl prezintă, iar faptul că reprezentanții parchetului au avut o opinie diferită asupra posibilității admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciare este de asemenea nerelevantă, în condițiile în care doar instanța poate lua o decizie în cauză, independent de existența unui acord între reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului.
Pentru considerentele arătate și apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului, instanța în temeiul art. 160/8a alin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și, rejudecând, să fie admisă cererea de liberare provizorie și să fie cercetat în stare de libertate.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea unei astfel de cereri, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Liberarea provizorie nu trebuie condiționată de gravitatea faptei, ci de evitarea creării unei stări de pericol. Pericolul pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci trebuie să fie nemijlocit dovedit. Nu există nici un motiv pentru care inculpatul să nu poată fi cercetat în stare de libertate.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul inculpatului, pentru următoarele considerente.
Din redactarea textului legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar - art. 160/2 alin. 1,2.pr.pen. rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie - când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Însă, îndeplinirea condițiilor privind categoriile de infracțiuni pentru care se poate acorda liberarea provizorie, creează doar o posibilitate, o facultate și nu o obligație pentru instanță de a admite cererea.
De asemenea,potrivit art.160/8a al.2 pr.pen. instanța,în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și,cererea este întemeiată,admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului. Prin urmare,din interpretarea acestui text de lege rezultă că nu orice cerere de liberare provizorie care îndeplinește condițiile prevăzute de lege este și admisibilă,ci această cerere trebuie să fie și întemeiată.
Dat fiind faptul că în cauză, temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertatea a acestuia, simpla îndeplinirea formală a condițiilor legale, nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, în prezenta cauză, rezultă din materialul de urmărire penală că, există în continuare indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. respectiv date din care se desprinde presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind mijloacele de probă reținute cu ocazia arestării inculpatului, precum și cele administrate ulterior acestui moment în mod nemijlocit de către instanță.
Totodată, se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv limitele de pedeapsă pentru infracțiunile cercetate și, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Toate aceste elemente sunt de natură a caracteriza evidența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care nu s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
Față de amploarea activității infracționale, durata acesteia ( noiembrie 2006 -noiembrie 2008), se poate aprecia că sentimentul de insecuritate, de revoltă, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic, ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal și a descuraja comiterea unor astfel de fapte, de către alți potențiali făptuitori.
Așa fiind, se constată că prima instanță, în mod judicios a apreciat neîntemeiată cererea inculpatului, prin prisma gravității faptelor, pericolului, încă actual, pentru ordinea publică a cercetării inculpatului în stare de libertate, dar și prin prisma jurisprudenței CEDO, care a recomandat anumite criterii ce pot fi avute în vedere ( în funcție și de legislația națională, bineînțeles) la refuzul unei liberări, printre care și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul.
În consecință, soluția primei instanțe apare ca una legală și temeinică, iar recursul în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 15.08.1977 aflat în arestul IPJ B împotriva încheierii penale din data de 18.12.2009 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, onorariu parțial av..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./4ex.
13.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
