Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 5/R/2010
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și, aflați în arestul Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpații și, aflați în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în substituirea apărătorului ales, avocat N din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiu de dosar și prezența la acest termen de judecată.
Întrebați fiind de instanță, inculpații, și arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului precizează că pe baza aceleiași motivări, instanța de fond a dispus, conf. art.3002rap. la art.160 proc.pen. menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
Tribunalul Cluj prin încheierea penală din data de 30 martie 2009, emis un mandat de arestare preventivă pentru inculpatul. La acea dată propunerea de arestare preventivă a fost examinată, conf. disp. art.143 rap. la art. 148 lit.b, e, f proc.pen. Legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv a fost verificată de mai multe ori. Instanța de fond a apreciat că de la data de 2 noiembrie 2009 nu au intervenit modificări esențiale, motiv pentru care se justifică menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv. Până la acest moment nu s-a intrat încă în cercetare judecătorească. Nu s-a procedat la citirea actului de sesizare. La acest moment instanța încearcă să prefigureze o apreciere pe care o bazează pe rechizitoriul întocmit de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj.
S-a reținut ca stare de fapt că cei patru inculpați au constituit un grup infracțional organizat, cu scopul de a obliga mai multe persoane din D să împrumute anumite sume de bani. În momentul când se analizează această stare de fapt, se învederează și încheierea penală a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus punerea în libertate sub control judiciar a celui de-al cincilea inculpat din acest dosar. Instanța de fond omite însă să constate că situația acestui inculpat nu este cu nimic deosebită de situația inculpatului.
La momentul luării măsurii arestului preventiv s-au avut în vedere disp. art. 143 și art.148 lit.b, e și f proc.pen. iar instanța de fond a constatat că de la data de 4 noiembrie 2009 nu au intervenit modificări. Este esențială poziția celor trei părți vătămate care s-au prezentat la data de 23 decembrie 2009 la Tribunalul Cluj și au arătat că nu pot participa în calitate de părți vătămate în prezenta cauză și nici nu se pot constitui părți civile. Aceste afirmații sunt consemnate în declarațiile sumare luate. Depoziția acestor părți vătămate este importantă sub aspectul reexaminării disp. art.148 lit. b, e și f proc.pen. în sensul că s-a apreciat că nu au fost vătămate în niciun fel de către inculpați. Nu s-a luat legătura cu aceste părți vătămate pentru a se încerca influențarea poziției lor. Consideră că raportat la acest aspect nicio literă a art.148 proc.pen. nu este aplicabilă în speță. Se poate deduce astfel că inculpatul nu a luat legătura cu nicio parte din dosar, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză. Instanța de fond trebuia să constate în această situație că nu există temeiuri noi care să conducă la concluzia că s-a încercat în orice mod influențarea părților vătămate din acest dosar.
Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală. A desfășurat activități legale, a câștigat capital și a înțeles să-l investească. A intrat în mai multe relații comerciale cu părțile vătămate din acest dosar, care au cheltuit atât banii inculpatului cât și ai lor la jocurile de noroc. Aceste părți vătămate au adus prejudicii, prin comportamentul lor, atât numelui său, cât și familiei. Inculpatul are o familie, copii minori. Solicită să fie analizate actele de la dosar care atestă că între inculpatul și părțile vătămate au fost doar relații comerciale.
Precizează că de la data de 30 martie 2009 de când s-a dispus măsura arestului preventiv a trecut un termen rezonabil, iar dacă s-ar respinge cererea de revocare a măsurii arestului preventiv atunci această măsură s-ar transforma într-o reală pedeapsă. Disp. art.7 al.2 din Legea nr.39/2003 nici măcar nu sunt prevăzute în rechizitoriu. Dacă va fi găsit vinovat, inculpatul nu va putea beneficia de disp. art. 74, art.76 pen. ceea ce-i creează o situație inechitabilă. Inculpatul din acest dosar, cercetat în stare de libertate are aceeași situație juridică. Solicită să fie analizat acest tratament juridic inechitabil aplicat de instanța de judecată.
Apărătorul ales al inculpaților și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii penale din data de 29 decembrie 2009 prin care s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpați, casarea acesteia și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate. Inculpații se află în arest preventiv de mai bine de 9 luni de zile. Măsura arestului preventiv se ia în principal pentru buna desfășurare a procesului penal. În aceste 9 luni de zile s-a administrat un probatoriu vast în cauză, a fost întocmit rechizitoriul. Nu s-a procedat la cercetarea judecătorească propriu-zisă din cauze obiective și independente de situația inculpaților.
La momentul luării măsurii arestului preventiv s-au avut în vedere disp. art. 143, art.148 lit.b, e și f proc.pen. și s-a apreciat că au existat indicii temeinice privind săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpați. Până la acest moment au fost administrate probe, care duc la concluzia că nu au avut loc încercări de influențare a părților vătămate sau a martorilor. Față de aceste aspecte, apreciază că lit.b și eaa rt.148 proc.pen. nu mai subzistă la acest moment.
Învederează că inculpații sunt judecați pentru aceleași fapte pentru care sunt menținuți în stare de arest preventiv, însă ar trebui realizată o disociere între aceste situații.
În ceea ce privește disp. art.148 lit.f proc.pen. susține că acuzația privind constituirea de grup infracțional organizat se circumscrie și scopului grupului. Pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil de la momentul luării măsurii arestului preventiv.
Apreciază că disp. art.145 și art.1451proc.pen. conferă pârghii pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, precum și pentru controlul inculpaților. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, arată că aceștia sunt persoane care au mai lucrat în străinătate, au copii minori în întreținere și doresc să fie alături de familie.
În concluzie, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. Nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Solicită să se observe că în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta nu va răspunde pentru toate faptele reținute în sarcina sa. Trebuie observat că situația acestuia s-a schimbat e la momentul la care s-a dispus măsura arestului preventiv. în vedere în acest sens poziția exprimată de părțile vătămate, care au arătat că nu se constituie părți civile împotriva inculpatului. Acesta este un aspect care ar putea să modifice aparența pericolului concret pentru ordinea publică.
Părțile vătămate din prezenta cauză sunt în realitate fie împătimiți ai jocurilor de noroc, fie persoane care s-au împrumutat, iar apoi au uitat să mai returneze sumele de bani respective. S-au vehiculat niște sume exorbitante, care se reflectă în pericolul concret pentru ordinea publică. Trebuie însă să privim obiectiv lucrurile. Aceste pretenții nu vor putea fi justificate, pentru că includ inclusiv sumele de bani pe care părțile civile le-au luat cu titlu de împrumut de la inculpați.
Se poate observa că au intervenit modificări de la momentul luării măsurii arestului preventiv, întrucât gradul de pericol social pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Starea de fapt concretă se va stabili pe baza probelor ce urmează a fi administrate în cauză. La acest moment se poate afirma că s-a depășit durata unei arestări preventive rezonabilă. Până la acest moment nu s-a efectuat niciun act de cercetare judecătorească, acest dosar fiind în nelucrare de o perioadă îndelungată de timp. Inculpatul este ținut în arest preventiv fără nicio motivație, fără a fi instrumentat efectiv dosarul. Solicită să fie avută în vedere poziția inculpatului u, care se află la acest moment în libertate sub control judiciar. Dacă se efectuează o comparație între situația acestui inculpat și a celorlalți nu se poate spune care au fost rațiunile pentru care inculpatul u este cercetat în stare de libertate. Nu există nici un avantaj din punct de vedere al încadrării juridice.
Apreciază că la acest moment nu se mai justifică menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Nu se poate proba că va încerca să influențeze martorii sau părțile vătămate sau va zădărnici aflarea adevărului în cauză. Gradul de pericol social pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil.
Apărătorul ales al inculpaților și susține că șansele reale a le inculpaților de a li se revoca sau înlocui măsura arestului preventiv cresc în măsura în care se procedează la o cercetare judecătorească. De la sesizarea instanței de fond și până la începerea efectivă a cercetării judecătorești a trecut un interval considerabil de timp.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, apreciind că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală. A lecturat considerentele hotărârii atacate și a constatat că reprezintă o analiză completă și complexă a aspectelor ce vizează legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv. Toate apărările formulate în cauză de către inculpați sunt nefondate, iar la acest moment subzistă în continuare temeiurile inițiale ale arestării preventive. În raport de aspectele relatate în considerentele hotărârii atacate se impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv.
În ceea ce privește situația inculpatului u, precizează că, deși a fost pus în libertate, a solicitat modificarea controlului judiciar, întrucât s-a făcut dovada că acesta a contactat persoanele ce urmează a fi audiate în calitate de martori în prezentul dosar, încercând influențarea lor. Simpla trecere a unui interval de timp nu înseamnă depășirea duratei rezonabile a măsurii arestului preventiv.
S-a susținut că părțile vătămate erau împătimiți ai jocurilor de noroc, este adevărat, însă pericolul rezidă tocmai din faptul că inculpații au speculat această slăbiciune și au exploatat-
În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că are copii minori, fiind unicul întreținător al familiei. Nu a luat legătura cu nicio parte vătămată, cu niciun martor. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a lucrat în străinătate mai bine de 10 ani de zile cu forme legale. Nu a făcut altceva decât a împrumutat niște sume de bani. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Are doi copii minori în întreținere. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, reține că prin încheierea penală fără număr din data de 23.12.2009 a Tribunalului Cluj în temeiul art.3002pr.pen. art.160 pr.pen. s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpații, și este legală și temeinică și a fost menținută, respingând implicit cererile formulate în subsidiar de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin încheierea penală nr.28/C/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.b,e și f pr.pen. a inculpaților:, și pentru o durată de 29 de zile cu începere din data de 30 martie 2009 și până la data de 27 aprilie 2009.
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită succesiv prin încheierile penale nr.38/C/23.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, nr.50/C/26.05.2009, nr.55/C/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr- toate ale Tribunalului Cluj, iar temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive au fost verificate și confirmate de instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursurilor promovate.
Prin încheierea penală nr.287/02 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalul Cluj, s-a admis cererea formulată de către inculpatul și s-a dispus punerea în libertate sub control judiciar a acestuia, hotărâre ce a fost menținută și de instanța de control, cu ocazia soluționării recursului declarat în cauză.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, șantaj, prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a și art.37 lit.a pen;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, șantaj, prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2, înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3.pen. cu aplic. art.33 lit.a pen.;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, șantaj, prev. de art.194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a pen.;, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39!2003, șantaj, prev. de art.194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, art.33 lit.a pen.
Alături de cei patru inculpați a mai fost trimis în judecată și inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, șantaj, prev. de art.194 al.1, cu aplicarea art.41 al.2, înșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3.pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că începând cu anul 2006, cei cinci inculpați au constituit un grup infracțional organizat, în scopul comiterii infracțiunilor de șantaj, iar în perioada anilor 2004-2009, aceștia, prin amenințări și violențe, le-au obligat pe părțile vătămate, A, A, și martorul, să plătească sume de bani sub formă de dobânzi, în interes propriu sau în interesul celorlalți inculpați, să predea bunuri sau să încheie contracte de vânzare cumpărare asupra unor bunuri. În plus, inculpații și au indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract, deposedând-o în acest fel de o garsonieră și cauzându-i un prejudiciu de 50.000 lei.
Prin încheierea penală fără număr din data de 24 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.160 pr.pen. raportat la art.3001alin.3 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și s-a dispus menținerea stării de arest preventiva acestora.
Prin încheierile penale fără număr din data de 8 septembrie 2009, 2 noiembrie 2009 și respectiv 30 noiembrie 2009 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, și s-a dispus menținerea stării de arest preventiva acestora.
Potrivit dispozițiilor art.3002pr.penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160, respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.3002pr.pen. la un interval de maxim 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 02 noiembrie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a celor 4 inculpați.
Potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de cei patru inculpați, respectiv cele prev. de art.143 pr.pen. în sensul că există indicii și chiar probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile părților vătămate, ale martorilor, dintre aceștia amintind doar pe, a a, etc, fără pretenții de ierarhizare în funcție de relevanță și utilitate, concluziile raportului de constatare medico-legală ce atestă numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate și transcrierile convorbirilor telefonice fiind relevante în acest sens. Mai amintim procesele verbale de percheziție domiciliară cât și în mediu informatic, procesele verbale de recunoaștere după planșă fotografică, înscrisuri ce atestă tranzacțiile civile perfectate de inculpați.
Toate acestea formează bănuiala rezonabilă că inculpații, și au acordat bani împrumut părților vătămate, percepând dobânzi cât și dobânzi la dobânzi, că datoriile au ajuns astfel din sume modice, exorbitante și că pentru recuperarea lor toți cei trei inculpați, împreună și cu inculpatul au exercitat amenințări și respectiv agresiuni asupra părților vătămate sau ale rudelor sau apropiaților acestora, reușind în acest fel să obțină bani și bunuri de la ele cum ar fi apartamente, autovehicule, aparate electrocasnice sau terenuri.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, există în cauză și temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.b,e și f pr.pen. deoarece din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au contactat de mai multe ori părțile vătămate pentru a se asigura că acestea nu au formulat plângeri sau sesizări la poliție și că nu au dat declarații împotriva lor. De asemenea le-au amenințat pe părțile vătămate pentru a le convinge să renunțe la demersuri de genul celor de mai sus. În cursul lunii octombrie 2008 inculpatul a intrat în magazinul părții vătămate și a început să lovească în jur cu o, distrugând mai multe bunuri cu scopul de aoi ntimida pe partea vătămată, în cursul aceleiași seri ceilalți 3 inculpați sunând partea vătămată și amenințând-o să nu anunțe poliția. In cursul lunii ianuarie 2009 inculpații, și au chemat pe partea vătămată la o întâlnire în cadrul căreia i-au reproșat că ar fi formulat o plângere la DIICOT, deși acest lucru nu era adevărat, amenințând-o că dacă vreun membru al grupului va fi arestat din cauza lui, cei rămași liberi îl vor omorî. În data de 18.03.2009 inculpatul a lovit-o partea vătămată pentru că aceasta nu a reușit să-i plătească datoria, provocându-i leziuni ce necesită pentru vindecare 8-9 zile. Inculpatul a depus plângere după acest incident, a cerut protecție, ce i-a și fost asigurată, drept urmare cei patru inculpați au căutat în tot orașul pe cei trei membrii ai familiei persoanei vătămate. De asemenea inculpații au căutat-o și pe partea vătămată pentru a vedea dacă a depus sau nu plângere și pentru a-l determina pe acesta și pe martorul să nu dea declarații împotriva lor. au continuat și după arestarea inculpaților care i-au transmis părții vătămate prin intermediar să cadă la înțelegere pentru a nu avea probleme pe parcurs.
Temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit.b și e pr.pen. există atunci când în cauză inculpatul sau inculpații încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea vreunei părți sau a unui martor și când inculpatul ori inculpații încearcă prin presiuni ori în alt mod, să realizeze o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată. Ori, dispozițiile legale anterior expuse se regăsesc perfect în situațiile mai înainte trecute în revistă.
Este reală împrejurarea că referitor la cazurile de arestare propuse și anume incidența art.148 lit.b și e pr.pen. organul judiciar, în cadrul examinării acestor probleme juridice, nu individualizează la modul expres și pentru fiecare din cei patru inculpați situațiile concrete ce au determinat legate de arestare, însă a descris în concret în ce activități a fost implicat fiecare inculpat în parte, astfel că nu se poate susține că a tratat la modul global măsura arestării preventive. Ca urmare, din actele aflate la dosar rezultă raportat la fiecare dintre cei patru inculpați că aceștia au contactat în mai multe rânduri părțile vătămate, cu scopul de a se asigura dacă acestea au contactat sau nu organele de poliție și dacă au dat declarații precum și conținutul acestora. Mai mult, inculpații au fost interesați de conținutul acestor declarații în așa fel încât acestea să nu fie date împotriva lor și chiar s-au dedat la amenințări inclusiv a membrilor familiilor acestora cu scopul de a le convinge să renunțe la orice fel de sesizări ale organelor abilitate.
Toate aceste acțiuni din partea inculpaților constituie presiuni exercitate asupra părților vătămate și martorilor de către membrii grupului infracțional, pentru a împiedica intervenția organelor judiciare, a zădărnici aflarea adevărului și tragerea inculpaților la răspunderea penală.
Apărarea a invocat că aceste temeiuri de arestare s-ar suprapune peste latura obiectivă a infracțiunii de șantaj. Fără a face o analiză a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, vom conchide că aceasta va reprezenta obiectivul cercetării judecătorești, care va statua până la ce moment se întinde activitatea infracțională a inculpaților, și dacă situațiile arătate anterior se înscriu în această latură obiectivă. Limitându-ne doar la a pipăi fondul, putem spune că în momentul de față la dosarul cauzei, există date în sensul că sunt incidente temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.b și e pr.pen.
Ba mai mult, sub acest aspect instanța va reține că până în acest moment procesual nefiind declanșată faza de cercetare judecătorească însă nu pe motive imputabile acestui complet de judecată ci strict pe lipsă de procedură așa încât trebuie să ne raportăm în continuare la faza de urmărire penală, atât timp cât încă nu s-au luat declarațiile de inculpați, părți vătămate și respectiv părți civile.
In ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. instanța a reținut că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat prin prisma faptului că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise.
Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre cunoscut fiind impactul negativ pe care presupusa infracțiune de șantaj s-a derulat pe parcursul a mai multor ani, inculpații semănând o stare de teroare în rândul comunității din municipiul D (fiind cunoscuți ca oameni agresivi și periculoși) acționând în grup și au afectat grav integritatea fizică și psihică a părților vătămate, precum și patrimoniul acestora, prejudiciind grav și încrederea opiniei publice în forțele de ordine atât timp cât aceștia au declarat permanent că au poliția din D "la degetul mic și că nimeni nu le poate face nimic".
Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpați prin apărătorii lor aleși, de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de aceștia, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea C-N sau obligarea de a nu părăsi țara, conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451 pr.pen. instanța urmează să rețină că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Ori, în ceea ce privește situația acestor inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv și conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpați cât și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte, mai ales că unele măsuri dispuse anterior față de unii inculpați sau dovedit a fi ineficiente, atât timp cât aceștia au înțeles sa persevereze în acțiuni ilicite, iar într-o asemenea situație, pericolul social concret pentru ordinea publică este mai mult decât evident.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă și în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prin mass-media cu privire la proliferarea faptelor de acest gen, în medii sociale dintre cele mai diverse.
Apreciem că la acest moment procesual, anterior declanșării cercetării judecătorești și ascultării inculpaților, sub rezerva substanței dreptului procesual consacrat de art.70 al.2 pr.pen. nu este oportună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, și pentru că, față de datele relevate mai sus, există posibilitatea ca inculpații să încerce să determine părțile vătămate cât și martorii să își schimbe declarațiile într-o turnură favorabilă lor. Este real faptul că nu li se poate reține culpa inculpaților pentru faptul că deși se află în stare de arest preventiv de aproximativ 5 luni de zile de când a fost remis instanței prezentul dosar potrivit dispozițiilor legale în materie (21 iulie 2009) în vederea cercetării judecătorești până în acest moment procesual încă nu s-a declanșat cercetarea judecătorească apreciem că cel puțin acestui complet de judecată VII F investit la data de 29 octombrie 2009, nu i se poate imputa de nici o manieră tergiversarea sub nici un aspect soluționarea cauzei cu celeritate și implicit a respectării atât a dreptului la apărare cât și a dreptului la un proces echitabil expres prevăzut de art.6 și, implicit a principiului egalității armelor, de care beneficiază orice persoană căreia i se aduc acuzații în materie penală că asupra acesteia planează acuzați a comiterii unei fapte penale.
Astfel, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați, și rezonanța unor fapte de acest gen, numărul de aproximativ 5 luni de zile de arest al acestora, scurs de la data remiterii dosarului instanței de judecată în vederea declanșării cercetării judecătorești nu se va putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare inculpații să fie cercetați în stare de libertate, aspecte susținute de apărătorii aleși ai inculpaților.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, acesta stabilind doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.
De asemenea nici faptul că inculpații au familii constituite și sunt întreținătorii acestora, nu reprezintă în sine un temei pentru punerea în libertate a acestora. Desigur, așa cum s-a arătat și în practica CEDO, un inculpat care are o familie este mai puțin vulnerabil în fața tentațiilor din sfera ilicitului penal, fiind mai ancorat de valorile tradiționale ale societății, însă mersul anchetei penale în acest moment nu justifică, în scopul aflării adevărului, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Mai mult, instanța apreciază că în cadrul verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu trebuie omise dispozițiile art.136 alin.8 pr.pen. referitoare la scopul măsurii arestării preventive, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, viața, antecedentele și alte situații privind persoana față de care a fost luată măsura. Așadar, implică cercetarea și evaluarea unui complex de date care privesc persoana infractorului, respectiv: starea psihofizică și structura biologică, particularitățile psihice ale persoanei acestuia, ambianța socială, precum și comportarea avută înaintea și după săvârșirea infracțiunii. Ca urmare, aspectele invocate în ceea ce privește circumstanțierea răspunderii penale urmează a se analiza de către instanță numai după ce se va finaliza cercetarea judecătorească cu ocazia individualizării pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților bineînțeles dacă ansamblul probatoriu va confirma vinovăția având în vedere că față de inculpați operează principiul nevinovăției.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cat și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență În cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare, cu atât mai mult cu cât În declarațiile date În faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută și urmează a fi audiați un număr mare de martori (o parte dintre aceștia fiind consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri), ceea ce denotă întinderea activității infracționale a inculpaților.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.ll din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, Întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța În urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpaților În această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până În acest moment al procesului penal, există motive de bănuială În sensul convenției. Astfel, În speță, există bănuieli rezonabile În sensul că faptele pentru care sunt cercetați inculpații constituie o infracțiune atât În momentul În care s-a produs cât și În momentul trimeterii În judecată.
Prin continutul hotărârilor Condrada contra Italiei din 24.08.1998; Labita contra Italiei din 06.04.2004, Calleja contra Maltei din 07.04.2005, în prezenta speță, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană, că faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate inculpaților fiind prevăzute de Legea specială nr.143/2000.
Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpații vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile expres prevăzute de art.5 și art.6 Ca urmare, în această fază procesuală tribunalul apreciază că după o perioadă de aproximativ 8 luni scursă de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect. (a se vedea în acest sens cauza Stogmuller contra Austriei)
În speță, independent de conduita inculpaților pe parcursul urmăririi penale cât și în ceea ce privește cercetarea judecătorească, de împrejurarea că aceștia au avut sau nu o atitudine cooperantă iar unii dintre aceștia se află la prima confruntare cu legea penală apreciem că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv.
Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, credem că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. instanța va constata că această măsură a arestării preventive luată față de cei patru inculpați, este legală și temeinică și, pe cale de consecință urmează aom enține urmând a respinge implicit cererile formulate În subsidiar de Înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs în termen legal inculpații, și, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 5 ianuarie 2010, prin apărători aleși, inculpații au solicitat admiterea recursurilor formulate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea lor în libertate.
Pentru inculpatul s-a arătat că instanța de fond a dispus pe baza aceleiași motivări, menținerea măsurii arestului preventiv. Până la acest moment nu s-a intrat încă în cercetare judecătorească. Nu s-a procedat la citirea actului de sesizare. Consideră că situația inculpatului, care a fost pus în libertate, nu este cu nimic deosebită de situația inculpatului.
La momentul luării măsurii arestului preventiv s-au avut în vedere disp. art. 143 și art.148 lit.b, e și f proc.pen. iar instanța de fond a constatat că de la data de 4 noiembrie 2009 nu au intervenit modificări, dar la data de 23 decembrie 2009 trei părți vătămate au arătat că nu pot participa în calitate de părți vătămate în prezenta cauză și nici nu se pot constitui părți civile, astfel că trebuie reexaminate temeiurile arestării. Nu s-a luat legătura cu aceste părți vătămate pentru a se încerca influențarea poziției lor. Consideră că raportat la acest aspect nicio literă a art.148 proc.pen. nu este aplicabilă în speță. Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală. A desfășurat activități legale, a câștigat capital și a înțeles să-l investească. A intrat în mai multe relații comerciale cu părțile vătămate din acest dosar, care au cheltuit atât banii inculpatului cât și ai lor la jocurile de noroc. Aceste părți vătămate au adus prejudicii, prin comportamentul lor, atât numelui său, cât și familiei. Inculpatul are o familie, copii minori. Între inculpatul și părțile vătămate au fost doar relații comerciale.
S-a invocat durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpaților și a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate. Nu s-a procedat la cercetarea judecătorească propriu-zisă din cauze obiective și independente de situația inculpaților.
La momentul luării măsurii arestului preventiv s-au avut în vedere disp. art. 143, art.148 lit.b, e și f proc.pen. și s-a apreciat că au existat indicii temeinice privind săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpați. Până la acest moment au fost administrate probe, care duc la concluzia că nu au avut loc încercări de influențare a părților vătămate sau a martorilor. Față de aceste aspecte, apreciază că lit.b și eaa rt.148 proc.pen. nu mai subzistă la acest moment.
În ceea ce privește disp. art.148 lit.f proc.pen. s-a susținut că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil de la momentul luării măsurii arestului preventiv.
Apreciază că disp. art.145 și art.1451proc.pen. conferă pârghii pentru asigurarea bunului mers al procesului penal, precum și pentru controlul inculpaților, care au mai lucrat în străinătate, au copii minori în întreținere și doresc să fie alături de familie.
Apărătorul ales al inculpatului a arătat că nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului, situația acestuia s-a schimbat de la momentul la care s-a dispus măsura arestului preventiv. Părțile vătămate au arătat că nu se constituie părți civile împotriva inculpatului. Acesta este un aspect care ar putea să modifice aparența pericolului concret pentru ordinea publică.
Părțile vătămate din prezenta cauză sunt în realitate fie împătimiți ai jocurilor de noroc, fie persoane care s-au împrumutat, iar apoi au uitat să mai returneze sumele de bani respective. S-au vehiculat niște sume exorbitante, care se reflectă în pericolul concret pentru ordinea publică, dar pretențiile includ sumele de bani pe care părțile civile le-au luat cu titlu de împrumut de la inculpați.
Pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Starea de fapt concretă se va stabili pe baza probelor ce urmează a fi administrate în cauză. La acest moment s-a depășit durata unei arestări preventive rezonabile, nu s-a efectuat niciun act de cercetare judecătorească, inculpatul este ținut în arest preventiv fără nicio motivație, fără a fi instrumentat efectiv dosarul. Nu se poate proba că va încerca să influențeze martorii sau părțile vătămate sau va zădărnici aflarea adevărului în cauză.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514pr.penală, curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpații recurenți, și au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire, asociere și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, șantaj, prev. de art.194 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2, art.33 lit.a penal, cu reținerea art.37 lit.a pen. pentru inculpatul, iar pentru inculpatul reținându-se și infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3.pen.
Măsura arestării preventive a inculpaților recurenți a fost luată la data de 30 martie 2009, ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 alin.1 lit.b,e și f pr.pen.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților recurenți subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice că inculpații recurenți ar fi autorii faptelor mai sus menționate, pentru care au fost trimiși în judecată, după cum reiese din vastul probatoriu administrat în cauză.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații le-au contactat de mai multe ori pe părțile vătămate pentru a se asigura că acestea nu au formulat plângeri sau sesizări la poliție și că nu au dat declarații împotriva lor. De asemenea le-au amenințat pe părțile vătămate pentru a le convinge să renunțe la demersuri de genul celor de mai sus. În cursul lunii octombrie 2008 inculpatul a intrat în magazinul părții vătămate și a început să lovească în jur cu o, distrugând mai multe bunuri cu scopul de aoi ntimida pe partea vătămată, în cursul aceleiași seri ceilalți 3 inculpați sunând partea vătămată și amenințând-o să nu anunțe poliția. In cursul lunii ianuarie 2009 inculpații, și au chemat pe partea vătămată la o întâlnire în cadrul căreia i-au reproșat că ar fi formulat o plângere la DIICOT, deși acest lucru nu era adevărat, amenințând-o că dacă vreun membru al grupului va fi arestat din cauza lui, cei rămași liberi îl vor omorî. În data de 18.03.2009 inculpatul a lovit-o partea vătămată pentru că aceasta nu a reușit să-i plătească datoria, provocându-i leziuni ce necesită pentru vindecare 8-9 zile. Inculpatul a depus plângere după acest incident, a cerut protecție, ce i-a și fost asigurată, drept urmare cei patru inculpați au căutat în tot orașul pe cei trei membrii ai familiei persoanei vătămate. De asemenea inculpații au căutat-o și pe partea vătămată pentru a vedea dacă a depus sau nu plângere și pentru a-l determina pe acesta și pe martorul să nu dea declarații împotriva lor. au continuat și după arestarea inculpaților care i-au transmis părții vătămate prin intermediar să cadă la înțelegere pentru a nu avea probleme pe parcurs.
Din actele aflate la dosar rezultă raportat la fiecare dintre cei patru inculpați că aceștia au contactat în mai multe rânduri părțile vătămate, pentru a afla dacă au anunțat sau nu organele de poliție și dacă au dat declarații precum și conținutul acestora. Inculpații au dorit să se asigure că nu au dat declarații împotriva lor și au amenințat inclusiv membrii familiilor părților vătămate pentru a le determina să renunțe la orice fel de sesizări ale organelor abilitate.
Toate aceste acțiuni din partea inculpaților constituie presiuni exercitate asupra părților vătămate și martorilor de către membrii grupului infracțional, pentru a împiedica intervenția organelor judiciare, a zădărnici aflarea adevărului și tragerea inculpaților la răspunderea penală.
Contrar susținerilor inculpaților în cauză s-a constituit parte civilă SC Construcții SRL D cu suma de 4.970 lei față de, cu suma de 79.139,438 lei față de, cu suma de 142.529,424 lei față de și cu suma de 118.057,832 lei față de, sume probate cu înscrisuri, liste de lucrări și situații de plată.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale față de u și.
În ceea ce privește termenele de judecată acordate până în prezent se constată că mai întâi cauza a fost amânată la cererea inculpatului și a părții vătămate în vederea angajării de avocat, la data de 8.09.2009 cauza s-a amânat conform Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor, la data de 6.10.2009 s-a acordat termen pentru asigurarea continuității completului de judecată, la data de 30.10.2009 cauza s-a amânat pentru că apărătorul ales al inculpaților și a refuzat să pună concluzii și pentru a da posibilitate apărătorului din oficiu studieze cauza, iar la data de 30.11.2009 s-a amânat judecarea cauzei datorită viciului de procedură cu.
Așadar majoritatea cauzelor de amânare nu sunt imputabile instanței.
Încheierea instanței de fond este motivată, o motivare sumară sau identică nefiind echivalentă cu lipsa motivării, iar situația inculpaților recurenți este diferită de cea a inculpatului.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 30.03.2009 și până în prezent, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, urmând a se declanșa cercetarea judecătorească.
Raportat la tipologia cauzei, la numărul de fapte pentru care urmează a se efectua cercetarea judecătorească, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, mai sus descrise, relevă o tipologie deosebită a acestora, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a căror creștere ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpaților reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondat recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru avocat, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 25 lei onorariu parțial pentru avocat, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
20.01.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
