Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 4/R/2010
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 17 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și teminiciei măsurii arestului preventiv față de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărător din oficiu. A formulat recurs, întrucât are în întreținere 2 copii minori, care se află în grija mamei sale la acest moment și dorește să le asigure un viitor. Nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită, conf. art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 17 decembrie 2009, casarea hotărârii atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună, conf. art. 3002rap. la art. 1602alin. 2 proc.pen. revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că după 7 luni de zile de arest preventiv nu se mai justifică măsura, nu mai există acel impact social negativ pe care îl aveau faptele la momentul respectiv. Inculpatul nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa. Consideră că buna defășurare a procesului penal poate avea loc și cu inculpat în stare de libertate. Deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiune gravă, respectiv trafic de minori, însă până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul prin lăsarea sa în libertate este mult diminuat. Se poate asigura scopul măsurilor preventive și prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestului preventiv. Instanța de fond Tribunalul Cluj în mod justificat a menținut măsura arestului preventiv, fiind întrunite condițiile prev. de art. 3002rap. la art. 160 proc.pen. Există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe certe sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori în formă agravată, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 10 la 20 de ani. Corect s-a reținut de către instanța de fond că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat în niciun fel. Raportat la subzistența temeiurilor inițiale ale arestării, apreciază că menținerea măsurii arestului preventiv este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr pronunțată la data de 17 decembrie 2009 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b al. 1 și 3.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiica lui G și, născută la data de 06.03.1975 și, fiul lui și, născut la 06.07.1978, ambii aflați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că rinp. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.l, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei doi inculpați, concubini, în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, le-a racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-a obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 2 iulie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
La data de 09 iulie 2009 fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prin Încheierea penală din acea dată, în conformitate cu prevederile art.3001Cod Procedură Penală, starea de arest fost menținută.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art.3002Cod Procedură Penală, prin Încheierea penală nr. din data de 30 iulie 2009 instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, art. 148 lit. f pr.pen., starea de arest preventiv fiind menținută în continuare.
De asemenea prin Încheierile penale nr. din data de 03.09.2009, 08.10.2009, 12.11.2009 instanța de judecată, în temeiul art.3002Cod Procedură Penală, a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații și, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, art. 148 lit. f pr.pen., astfel că starea de arest preventiv a fost menținută în continuare.
De reținut că împotriva acestor încheieri penale inculpații au declara recurs, instanța de control judiciar respingând recursurile declarate.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că săvârșit faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire, instanța constată că față de inculpați există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1 pr.pen. că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. În acest sens sunt declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate, procese verbale de constatare a contravențiilor întocmite pe numele părții vătămate Șancar, procese verbale de constatare a contravențiilor comise de partea vătămată, declarațiile martorilor, G și. În cauză la acest termen de judecată s- procedat la cercetare judecătorească iar inculpații au adoptat atitudine procesuală de nerecunoaștere învinuirii aduse astfel că și din acest motiv menținerea stării de arest preventiv se impune fi luată, judecarea în stare de libertate inculpaților punând în pericol buna administrare a probatoriului încuviințat și care urmează fi administrat.
De asemenea temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, cea de-a doua condiție impusă de lit. art.148 pr.pen. rezidă din natura activității infracționale desfășurate și consecințele faptelor comise asupra părților vătămate, acestea minore fiind, precum și gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, ținând seama de amploarea fenomenului infracțional de acest gen, când pe fondul unei situații economico-financiare și a unor aspecte ce concretizează vulnerabilitatea unor persoane, altele socotesc de cuviință, ca prin diverse metode să le exploateze, într-un mod ce afectează însăși demnitatea umană a celor exploatați. Situația este cu atât mai tragică în cazul în care victimele exploatării sunt proprii copii ai exploatatorilor, cum este cazul de față, partea vătămată Șancar fiind fiul inculpatei. Fără se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților și pericol social al infracțiunilor comise, acestea fiind noțiuni diferite, instanța a reținut că nu se poate realiza o analiză corectă celui dintâi fără se ținea seama și de cel de-al doilea.
Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate inculpatului trebuie avut în vedere și rezonanța socială faptelor comise în rândul comunității în care inculpații locuiesc, sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu acționează eficient.
În cauză la acest termen de judecată s- procedat la audierea părții vătămate precum și unor martori încuviințați în vederea audierii. În cercetarea menținerii temeiurilor de arestare fată de inculpați, instanța avut în vedere în special declarația părții vătămate dată la acest termen de judecată în cuprinsul căreia arătat comportamentul inculpaților față de el, inclusiv faptul că era trimis la cerșit în fiecare zi, mai puțin în zilele de sâmbătă și duminică, acestea fiind "zile libere" precum și faptul că din banii astfel obținuți inculpata își cumpăra bijuterii, aspecte edificatoare la aprecierea menținerii art. 148 lit. pr.pen.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod procedură penală, a costatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați, este legală și temeinică și a fost menținută.
In baza art. 192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că poate fi cercetat în stare de libertate, că are în întreținere doi copii minori și că beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecat rinp. rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, fiind cercetat împreună cu inculpata, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.l, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei doi inculpați, concubini, în cursul anului 2008, în baza unei înțelegeri prealabile, le-a racolat și găzduit pe părțile vătămate, în vârstă de 17 ani și Șancar, în vârstă de 12 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, și prin amenințare, violență și abuz de autoritate le-a obligat să practice prostituția și respectiv cerșetoria în beneficiul lor personal.
Din probele administrate până în prezent, se reține existența indiciilor temeinice de comitere de către inculpat a faptei descrise în actul de sesizare a instanței.
În ceea ce privește temeiul care a stat la baza arestării, acela prev. de art.148 lit.f C.P.P. curtea apreciază că acesta subzistă în continuare, fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și existe probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptei comise, urmările produse precum și rezonanța socială negativă a acestor gen de fapte.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Apărările inculpatului referitoare la faptul că este unicul întreținător al familiei sale și ca atare este necesară prezența sa în sânul familiei, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior, fiind elemente de circumstanțiere.
Așa fiind, constatând, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu s-au schimbat, fiind necesară pentru o bună desfășurare a procesului penal, privarea de libertate în continuare a inculpatului, curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.07.1978, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 17 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./11.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
