Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 843/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 843
Ședința publică din data de 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Biroul Teritorial Brăila
Procuror -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Recurentul inculpat își însușește recursul declarat de avocat în numele său și insistă în soluționarea acestuia.
Apărătorul ales al recurentul inculpat solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentul inculpat consideră că încheierea pronunțată de instanța de fond la data de 21.12.2009, este greșită pentru că în motivarea sa, ar fi trebuit să se regăsească acele date sau elemente juridice prevăzute de art. 1602Cod procedură penală.
S-a apreciat că din punct de vedere al elementelor formale prevăzute de lege această cerere se încadrează în norma de drept și din analiza cauzei s-a apreciat că ar rezulta elemente că lăsarea în libertate, chiar și provizorie ar constitui un risc pentru ancheta penală, concluzie la care apărarea nu poate ajunge, apreciindu-se că exigențele pentru acest domeniu impuneau judecătorului să analizeze acele date din care să rezulte că potrivit elementelor din dosar, lăsarea în libertate în această modalitate, ar produce o perturbare a anchetei, în sensul că fie săvârșește alte fapte penale, fie reușește să influențeze administrarea sau denaturarea unor probe.
Solicită să se constate că nu s-a făcut o analiză prin care, în mod expres că se impune o asemenea analiză.
Consideră că motivarea se circumscrie unor aspecte generale fără a onora obligația pe care o avea magistratul de a judeca pe fond cauza, numai pe aspectele datelor care puteau să conducă la eliminarea sau respingerea cererii.
Solicită a se aprecia asupra disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală la momentul luării măsurii arestării preventive, că acest temei a fost justificat, însă la acest moment, se pot reține anumite elemente care pot să circumstanțieze situația inculpatului, respectiv modalitatea săvârșirii faptei, profesie, vârsta, resurse pentru întreținere, situația familială și situația antecedentelor penale - elemente care sunt în favoarea inculpatului.
Susține că inculpatul are vârsta de 19 ani și se afla într-o perioadă de tranziție, a plecat de la o facultate și urma să se înscrie la o alta, are preocupări artistice în domeniul muzicii, părinții doreau să îl ajute să ajungă student la această nouă facultate.
Invocă toate datele personale ale inculpatului, conform actelor de la dosar, care au fost dovedite cu modul în care este perceput de cei din jurul său, din care rezultă că are un comportament sociabil, deschis spre societate și impactul locului de detenție asupra lui, care nu poate fi unul benefic, urmând a se aprecia și cât de represiv poate fi statul asupra acestui tânăr.
În consecință, solicită a se aprecia și a se constata că în cauză sunt temeiuri suficiente pentru ca cererea inculpatului să fie admisă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, întrucât în cauză este vorba despre o infracțiune care prezintă pericol social și persoanele care comit acest gen de fapte prezintă pericol pentru ordinea publică, într-o manieră în care incumbă mai multe analize, pentru că acest pericol nu este foarte bine analizat de legislația în vigoare, acesta fiind stabilit de instanță în funcție de fiecare cauză care conferă subiectivitate respectivei cauze.
Apreciază că în cauza de față, măsura arestării preventive este justificată, fiind respectate și realizându-se toate condițiile pe care instanțele le au în vedere când dispun sau nu, măsura arestării preventive, liberarea provizorie fiind corect respinsă de către instanța de fond.
În ce privește acele împrejurări pozitive invocate de apărare, ar fi trebuit să-i trezească inculpatului un anume respect față de părinții săi, care au alocat încredere în acesta și i-au conferit un fond de dezvoltare normal și moral pe care inculpatul nu l-a respectat și acum regretă, însă în continuare, apreciază că se impune menținerea stării de arest pentru că fapta comisă prezintă pericol social iar maniera în care a fost săvârșită și mijloacele folosite, chiar dacă nu este vorba de trafic de droguri de mare risc, vine să aducă asupra lui și faptei o lumină defavorabilă și justifică măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat în cauză.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care susține că își asumă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, consideră că arestarea sa este o măsură mult prea drastică și solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- n baza art. 1608aal. 6 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.1602alin. 1 Cod procedură penală, respectiv pedeapsa legală pentru fapta ce face obiectul urmăririi penale legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 18 ani, însă din verificarea dosarului de urmărire penală rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, fiind astfel incidente dispozițiile art.1602alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora în această situația cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă.
În această apreciere instanța a avut în vedere că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, precum și poziția inculpatului care a recunoscut parțial fapta, în sensul că a arătat că a cumpărat drogurile pentru consum propriu, dar nu a vândut droguri niciodată, existând riscul încercării de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor părți și unor martori din dosar.
Instanța a mai reținut faptul că inculpatul este consumator de droguri, chiar dacă ocazional, așa cum declară acesta la urmărirea penală cât și la instanță, precum și faptul că nu are un loc de muncă.
Totodată s-a avut în vedere și faptul că potrivit art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se dispune numai atunci când sunt motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățeanului și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
De asemenea tribunalul a avut în vedere și starea de pericol concret ce a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventivă, stare de pericol ce persistă pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate inculpatului, măsura luată împotriva inculpatului fiind necesară pentru a proteja drepturile și libertățile celorlalți cetățeni, pentru a nu comite și alte infracțiuni, pentru a finaliza urmărirea penală și pentru a-l împiedica pe acesta să se sustragă de la cercetarea penală pornită împotriva sa.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs invocând prin apărătorul ales motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 1601Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune instanța putând acorda liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală și ale art. 1604alin. 1 Cod procedură penală.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci o vocație a acestuia.
În cauza de față, deși din punct de vedere formal cererea inculpatului îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond în mod corect Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel prima instanță nu putea acorda liberarea provizorie, atât timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind excluse garanțiile de ordin personal, acestea nefiind de natură să înlăture pericolul concret care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat.
Este adevărat că, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și dacă garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea provizorie poate fi acordată.
Cum la acest moment al procedurilor nu se poate susține că s-ar fi depășit termenul rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme prin jurisprudența, ( întrucât inculpatul a fost arestat la data de 11.12.2009, urmărirea penală fiind în plină desfășurare), iar garanțiile de ordin personal oferite de inculpat sunt insuficiente, în mod corect prima instanță a respins ca nefondate cererea privind acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
Pentru aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală în referire la art.1609Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 lin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( în prezent aflat în Arestul B, fiul lui și, născut la data de 11.02.1990 în B, CNP: -, domiciliat în B,-, G 4, scara 3, etaj 2,. 51) împotriva încheierii de ședință din 21.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /28.12.2009
Tehn. /30 2009
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Mița Mârza
