Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 458/R/2008
Ședința publică din 04 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 151/A din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 209 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul inculpat, asistat de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 04.09.2008, emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și chiar dacă este recidivist, se pot reține prevederile art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și având în vedere și starea materială a inculpatului, precum și nevoia acută de bani. Practica și literatura de specialitate arată că fiecare faptă trebuie analizată dacă aceasta prezintă pericol social concret, iar pedeapsa de 3 ani 4 luni este prea aspră. În subsidiar, solicită a se reține circumstanțe atenuante, datorită recunoașterii faptei și regretarea comiterii ei, și în consecință, să se reducă pedeapsa sub minimul special, în caz contrar urmând să se revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate. Instanța a analizat persoana inculpatului, iar reținerea stării de tentativă nu s-a datorat inculpatului ci unor factori externi. Consideră că pedeapsa aplicată este temeinică și legală.
Apărătorul inculpatului recurent arată că inculpatul a fost achitat pentru cea de-a doua faptă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 1677/2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. c pr.pen. achitarea inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b pen. (pct. 1 R).
În baza art. 20.pen. raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:
- 1 an 6 luni închisoare (pct. 2 R).
În baza art. 83.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 8 luni închisoare aplicată prin pen. nr. 367/2006 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 83.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin pen. nr. 1616/2005 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 33 lit. a pen. și art. 36 lit. b pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an 8 luni închisoare aplicată prin pen. nr. 367/2006 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin pen. nr. 1616/2005 a Judecătoriei Oradea, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni închisoare, pe care, în baza art. 83.pen. inculpatul o va executa alăturat pedepsei din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de:
- 3 ani 2 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata deja executată de la 12.03.2005 la 04.10.2005 și a reținerii și a arestului preventiv 26.06.2007 la zi.
În baza art. 350 alin. 2.pr.pen. s-a revocat măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 32/M/27.06.2007, mandat de arestare preventivă nr. 25/M/27.06.2007, ambele ale Judecătoriei Oradea și s-a dispus punerea de îndată în libertate.
S-a constatat că partea vătămată și partea vătămată Inspectoratul Școlar B, nu au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 189.pr.pen. onorariul în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului de Avocați B, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în baza delegației nr. 3650/14.08.2007.
În baza art. 191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 192 alin. 3.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În data de 10.07.2007, în jurul orelor 10.30, partea vătămată se afla împreună cu concubinul său, martorul, în piața de vechituri din După ce a achitat cumpărăturile făcute, partea vătămată și-a pus portofelul în poșeta aflată pe umărul concubinului său. Acesta a simțit că cineva umblă la poșetă și a reușit să prindă de mână acea persoană. A constatat imediat lipsa portofelului din poșetă. În portofel se afla suma de 1.585 lei și mai multe acte de identitate. În timp ce martorul s-a dus la poliție să anunțe furtul, partea vătămată a rămas în piață. La câteva minute, pe o alee din piață a găsit portofelul ce conținea doar actele de identitate.
Partea vătămată, audiată în ședința publică din 05.09.2007, arată că în cursul lunii iunie, într-o dimineață, se afla în piața de vechituri din Era împreună cu soțul său. După ce a achitat cumpărăturile făcute a pus portofelul în poșetă. Avea în portofel suma de 1.600 lei și buletinul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare al autoturismului soțului său și asigurarea acestuia. Când a vrut să închidă fermoarul poșetei, a văzut un care a introdus mâna în poșetă și sustras portofelul. L-a prins pe acesta de mână, apoi l-a prins și soțul său, dar acesta a reușit să fugă datorită aglomerației create în jurul lor. I s-a părut că s-a acționat în mod organizat, persoanele strânse în jurul lor - aproximativ 20 - i-au împiedicat să se miște, asigurând astfel, autorului fuga. Soțul său a plecat la poliție să anunțe furtul, iar partea vătămată a rămas în piață. După aproximativ 30-40 minute, o femeie mai în vârstă i-a aruncat portofelul conținând toate actele dar nu și banii. Precizează că l-a văzut bine din față pe cel care a comis furtul și arată că acesta este "un în vârstă de aproximativ 40 ani, brunet, mai grăsuț", "cu, îmbrăcat cu o cămașă albastră și negru, păr scurt și negru, față, ". A observat că avea la unul din o albă. Afirmă cu certitudine că nu inculpatul este cel care i-a furat portofelul, deoarece l-a văzut bine pe autorul faptei. Mai mult, nici nu l-a văzut pe inculpat în piață în ziua respectivă. Arată că la poliție i s-a prezentat album cu fotografii judiciare, dar nu l-a văzut pe autorul furtului. Nu l-a recunoscut pe acesta nici in pozele ce i-au fost prezentate pe calculator ( 14). Declarația martorei este conformă cu cea dată în faza de urmărire penală ( 10 ).
Martorul arată că în cursul lunii iunie 2007 fost împreună cu partea vătămată - concubina sa - în piața de vechituri din După ce aceasta a achitat cumpărăturile făcute, a pus portofelul în poșeta care se afla pe umărul său. Imediat după acea, un de "aproximativ 40 de ani, grăsuț, brunet, care avea un defect la (o albă), înălțimea 1,60 " a sustras din poșetă portofelul. L-a văzut, l-a prins de mână, l-a văzut când acesta a dat portofelul unei femei, care a fugit. În portofel se aflau aproximativ 1.500 lei. a vrut să-l tragă pe acesta să-l ducă la poliție, dar i-a fost teamă de persoanele ce se aflau în jurul lor și care păreau a fi împreună cu autorul furtului. că partea vătămată și-a recuperat portofelul cât timp era plecat la poliție să anunțe furtul. Din portofel lipeau banii, dar erau actele. Arată că nu inculpatul este autorul furtului. Pe acesta l-a văzut bine, a avut timp suficient să-i rețină trăsăturile. La poliție i s-au prezentat fotografii judiciare, dar nu l-a văzut pe autorul furtului ( 15). Declarația sa este conformă cu cea dată în faza de urmărire penală (11 ).
Martorul arată că știe de la fiul său - martorul - că în piața de vechituri din O s-a furat un portofel din poșeta unei femei, furt de care acesta a fost inițial acuzat. Acesta i-a povestit că partea vătămată l-a prins și l-a controlat să vadă dacă are sau nu portofelul asupra sa. Arată că, în ziua respectivă, nu a fost în piața de vechituri. Ceea ce cunoaște este din relatarea fiului său. Precizează că acesta nu a indicat pe nimeni ca fiind autorul furtului. Susține că fiul său nu i-a spus nimic din care să rezulte că inculpatul ar fi fost implicat în comiterea faptei. Mai arată și faptul că s-a presupus la un moment dat că chiar martorul ar fi sustras portofelul, dar, după ce a fost confruntat cu partea vătămată care a declarat categoric că nu el este autorul, a fost audiat ca martor, declarație pe care însă nu a citit-o, doar a semnat-o ( 42). Acest martor, în faza de urmărire penală, arată că știe de la fiul său că inculpatul este autorul furtului. Arată că fiul său i-a relatat că partea vătămată l-a bănuit de comiterea furtului, i-a cerut să-i restituie banii și l-a amenințat că-l duce la poliție, moment în care acesta s-a speriat și a fugit ( 17 ).
Martorul arată că a fost în piața de vechituri din O într-o duminică în cursul verii trecute, unde o femeie l-a acuzat că i-ar fi sustras bani. A fost percheziționat și asupra sa nu s-a găsit nimic. Nu a văzut ca acestei femei să i se fi furat ceva. Despre aceasta i-a relatat tatălui său, chiar în cursul acelei zile, cerându-i ajutorul. Îl cunoaște pe inculpat, dar nu l-a văzut în piață în ziua respectivă. Nu a afirmat niciodată că inculpatul ar fi autorul furtului. A aflat de la poliție că se bănuiește că acesta ar fi comis fapta. Nu știe ce s-a consemnat în declarația dată la poliție, nu știe să citească și să scrie, nu a avut translator ( 78). În declarația dată în cursul urmăririi penale arată că l-a văzut pe inculpat când a deschis fermoarul poșetei aflate pe umărul unui cărunt, a sustras ceva și a plecat. Imediat acel s-a întors și l-a acuzat pe martor de comiterea furtului. Arată că în ziua respectivă, inculpatul i-a oferit 50 lei pentru a nu declara că l-a văzut comițând furtul. Martorul l-a refuzat. Despre acestea a relatat tatălui său ( 12-16 ).
Martora arată că în cursul lunii iulie 2007, într-o duminică, a fost cu nculpatul și sora lor mai mare la o mătușă în satul, unde au rămas toți trei până luni dimineața ( 56).
Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că a comis furtul portofelului părții vătămate, a arătat că a văzut pe umărul unui o poșetă deschisă, a sustras portofelul și s-a îndepărtat 5 metri. În portofel se afla suma de 890 lei și acte personale. A luat banii, iar apoi i-a pus portofelul în poșetă, fără ca acesta să-și dea seama ( 18-19 ).
Instanța a înlăturat declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală deoarece este în contradicție cu declarația părții vătămate și a martorului. Aceștia, amândoi au aratat că au văzut persoana care a comis furtul, că l-au prins de mână imediat după aceasta. Apoi martorul a mers să reclame furtul, iar partea vătămată a rămas în piață unde și-a găsit portofelul cu acte ce a fost aruncat de o femeie. Raportat la aceste două declarații, susținerile inculpatului apar ca neadevărate, astfel dacă acesta s-ar fi oprit la 5 metri ar fi putut fi văzut de cei doi, partea vătămată și-a recuperat portofelul în alt mod decât cel descris de inculpat. Mai mult, amândoi, și martorul și partea vătămată au declarat că l-au văzut pe autorul furtului în momentul în care acesta se afla cu mâna în poșetă. Ambii afirmă categoric că nu inculpatul este autorul furtului.
Totodată, instanța a înlăturat și declarațiile martorilor și date în cursul urmăririi penale deoarece acestea nu se coroborează cu declarația părții vătămate și a martorului. Mai mult, martorul avea interesul de a se disculpa, iar martorul a declarat în favoarea fiului său.
Față de cele expuse mai sus, instanța a reținut că nu inculpatul este autorul furtului comis în dauna părții vătămate.
2.În noaptea de 21/22.06.2007, inculpatul s-a întâlnit în zona cu două persoane - "Romi" și "" - a căror identitate nu a putut fi stabilită. Împreună cu aceștia, s-a deplasat pe strada - din O și au luat hotărârea de a sustrage fier vechi din curtea Grădiniței nr. 22. Au pătruns într-o prin forțarea geamului, iar de aici, au ieșit în curtea interioară. Aici au pregătit niște țevi și jante pe care urmau să se le scoată peste gardul din spatele curții. Au fost somați de un echipaj de poliție și au încercat să fugă trecând peste gard în curtea unui imobil vecin. Ceilalți doi au reușit să fugă, însă inculpatul a fost prins de echipajul de poliție. Nu au sustras nimic din incinta grădiniței.
Impotriva hotărârii instanței de fond în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de apel, parchetul arată că soluția de achitare a inculpatului sub aspectului infracțiunii de furt calificat descrisă la pct.1 din rechizitoriu este netemeinică. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul este autorul furtului unui portmoneu în piața de vechituri din O în dauna părții civile.Astfel, partea vătămată și concubinul acesteia au arătat în mod clar faptul că, inculpatul este autorul furtului, iar acest aspect rezultă și din declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale. Este relevantă declarația martorului, care a și declarat că odată ajuns acasă a fost căutat de inculpat, care i-a oferit o bancnotă de 50 lei, pentru a nu spune nimănui faptul că l-a văzut în momentul sustragerii portmoneului. Declarația martorului se coroborează și cu declarațiile date de inculpat în cursul și al procedurii arestării preventive.
Inculpatul a solicitat desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare în ceea ce privește fapta derscrisă la pct.2 din rechizitoriu în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 pe C.P.P. considerentul că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 151/A/2008, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1677 din 28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu,pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică urmând a fi menținută în totalitate.
In mod corect prima instanță ca urmare aprecierii materialului probator a reținut vinovăția inculpatului doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la furt calificat descrisă la pct.2 din rechizitoriu. A fost efectuată o analiză pertinentă a probelor administrate raportat la fapta descrisă la pct.1 din rechizitoriu și anume furtul portmoneului părții civile.Probele administrate nu au putut conduce la indicarea cu exactitate ca fiind inculpatul autorul furtului. Atât partea vătămată cât și concubinul acesteia, au arătat că nu inculpatul este autorul infracțiunii, persoana care a fost văzută în piața de vechituri neprezentând semnalmentele acestuia.
Un aspect relevant este și acela al faptului că partea civilă și concubinul acesteia au relatat faptul că, fotografiile judiciare prezentate nu au cuprins portretul inculpatului. In acest context soluția de achitare pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, probele administrate nereușind să răstoarne prezumția de nevinovăție recunoscută de lege în favoarea sa.
In sensul celor anterior arătate, apelul declarat de către parchet a fost respins ca nefondat.
Cu privire la apelul inculpatului, tribunalul a apreciat că și acesta este nefondat. A fost dovedită participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii reținute și descrisă la pct.2 din rechizitoriu. Nu se poate aprecia că infracțiunea de tentativă la furt calificat în modalitatea dovedită ca urmare a administrării probatoriului, prin forțarea geamului și intrarea în curtea grădiniței 22 din O, este o faptă lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, mai ales că somat fiind de un echipaj de poliție inculpatul a încercat să se sustragă.
Față de cele ce preced apreciind ca legală și temeinică hotărârea atacată, tribunalul a respins și apelul declarat de inculpat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs penal inculpatul, solicitând prin apărător a se reține art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, în subsidiar a se reține circumstanțe atenuante datorită recunoașterii faptei și regretarea comiterii ei.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinice prev. de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, Curtea de APEL ORADEA reține că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției, legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, ceea ce în speță este îndeplinit.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate. Cum din probe a rezultat vinovăția inculpatului, pentru fapta de la pct. 2 din rechizitoriu, în baza art. 20 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare. În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 367/2006 a Judecătoriei Oradea. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1616/2005 a Judecătoriei Oradea. În baza art. 33 lit. a Cod procedură penală și art. 36 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 1 an 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 367/2006 a Judecătoriei Oradea cu pedeapsa de 6ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1516/2005 a Judecătoriei Oradea și a aplicat pedeapsa cea mai grea pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de: 3 ani 2 luni închisoare în regim de detenție.
Starea de fapt a rezultat inclusiv din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, descriind cu lux de amânunte modul de comitere, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarațiile martorilor și.
În mod corect a reținut și tribunalul că nu se poate aprecia că infracțiunea nu este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, mai ales că inculpatul a încercat să se sustragă în momentul în care a fost somat de un echipaj de poliție.
Având în vedere circumstanțele comiterii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului, antencedența sa penală, ambele instanțe au stabilit o pedeapsă în limite legale și just proporționată în raport cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal și nu sunt motive de reducere a ei.
Față de acestea, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 151/A din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 151/A din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. - 22.09.2008
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 22.09.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
