Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 463
Ședința publică din data de 24.06.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, fiul lui G și, ns.la data de 24.08.1955, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de contestator ca fiind neîntemeiată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - contestator, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - contestator, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru contestator, arată că motivele pentru care acesta a formulat contestație nu se regăsesc printre cele care sunt expres și limitativ prev. de art. 461 pr.penală, întrucât acesta nu solicită altceva decât să i se permită să aibă legături personale cu copii săi minori.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de contestator ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, motivele invocate de acesta neregăsindu-se printre cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestatorul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 157 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată în baza art. 461 pr.penală, de către condamnatul, fiul lui G și, ns. la data de 28.08.1955, în orașul M, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 235/5.06.2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5299/18.11.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contestatorul a fost obligat la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța o atare sentință instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului că prin sentința penală mai sus arătată cel în cauză a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b și e, pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174-175 cu aplic. art. 75 lit.b și art. 78
Condamnatul și-a motivat contestația la executare împotriva acestei hotărâri criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în urma condamnării sale definitive i-au fost aplicate pedepsele accesorii prev. de art. 64, printre care se află și exercitarea drepturilor părintești, situație în care nu mai are posibilitatea pe timpul executării pedepsei de a-și vedea copii săi minori.
Prima instanță a apreciat că scopul urmărit de contestator este acela de a se reanaliza fondul cauzei, aspect care nu poate fi realizat pe calea contestației la executare fără a se aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.
A motivat instanța că pedeapsa accesorie aplicată este ca urmare a faptei deosebit de grave comise de acesta, respectiv omor calificat, având ca victimă pe soția sa, faptă săvârșită în prezența unuia dintre copii.
Ca atare, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit.d, de interzicere exercitării drepturilor părintești este justificată și nu se poate înlătura pe calea contestației la executare formulată de condamnat, astfel încât cererea formulată în acest sens este neîntemeiată.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de către contestator, care prin apărător desemnat din oficiu a arătat că în mod greșit a fost respinsă contestația la executare deoarece prin interzicerea disp. art. 64 lit.d, nu are posibilitatea să-și vadă copii pe perioada detenție.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare.
Curtea constată că, recursul este nefondat.
Potrivit art. 461 pr.penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alte incident ivit în cursul executării.
Potrivit art. 71, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. în art. 64, care se aplică subsecvent pedepsei principale și anume a detențiunii pe viață sau a închisorii și atrage de drept interzicerea acestora din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În mod corect a reținut prima instanță că scopul urmărit de condamnatul - contestator este acela că folosind o asemenea cale extraordinară de atac să fie analizat fondul cauzei și reindividualizarea pedepsei principale de 15 ani închisoare la care a fost condamnat definitiv, situație care nu poate fi reanalizată fără a se aduce atingere principiului autorității de lucru judecat.
În consecință, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică motiv pentru care recursul declarat de condamnat este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui G și, ns. la data de 24.08.1955, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 157 din data de 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.06.2009
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
