Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--14.04.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 509 /

Ședința publică din data de 15 mai 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.212/PI din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă condamnatul recurent în stare de deținere asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T cu delegație la dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare reducerea sporului de 6 luni care în mod greșit s-a acordat.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat având în vedere că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cele prevăzute de lege privind contestația la executare.

Condamnatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației la executare întrucât mandatul de executare al pedepsei închisorii emis pentru prima infracțiune s-a prescris.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr.212 din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. 460 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.461 Cod procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 05.06.1965, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.

Pentru a decide astfel, tribunalul constatat următoarele: prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 31.01.2008, condamnatul a contestat executarea pedepsei de 18 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.771/2006 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În motivarea cererii, condamnatul a menționat că prin sentință i-au fost contopite două pedepse, una de 18 ani închisoare și alta de 4 ani închisoare, aplicându-i-se și un spor de 6 luni închisoare, care este ilegal întrucât el a solicitat computarea pedepselor și nu contopirea lor.

La termenul de judecată din 18.02.2008, condamnatul a precizat că cererea sa reprezintă o contestație la executare și nu o cerere de contopirea pedepselor cum a fost înregistrată.

În probațiune instanța a dispus atașarea dosarului nr- al Tribunalului Timiș.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 22.11.2006, condamnatul a solicitat contopirea pedepsei de 18 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.9/1997 a Tribunalului C S cu pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.344/1998 a tribunalului Dolj, contopirea pedepselor fiind solicitată de către condamnat, care a cerut și computarea perioadei executate, fără aplicarea vreunui spor.

Prin sentința penală nr.771/PI/18.12.2006 cererea condamnatului a fost admisă de Tribunalul Timiș, care a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 18 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca numitul să execute în final pedeapsa rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare. Sentința penală nr. 771/18.12.2006 a rămas definitivă prin decizia nr.223/R/05.03.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de condamnat.

Analizând materialul probator, instanța a constatat că prezenta contestație este nefondată, executarea pedepsei de 18 ani și 6 luni închisoare fiind temeinică și legală. S-a putut observa faptul că în dosarul nr- a solicitat în mod expres contopirea celor două pedepse, deși a susținut contrariul.

Pe de altă parte, față de împrejurarea că sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte consacrat pentru sancționarea concursului de infracțiuni funcționează indiferent dacă infracțiunile sunt judecate concomitent de aceeași instanță, ori de instanțe diferite și la date diferite, contopirea celor două pedepse apare ca fiind pe deplin justificată în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 449 Cod procedură penală sesizarea instanței se poate face și din oficiu sau la cererea procurorului.

Apoi, potrivit chiar declarațiilor condamnatului, scopul final al cererii sale era acela de a fi dedusă din pedeapsa rezultantă perioada detenției deja executată. Or, această computare de pedeapsă nu este posibil, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal, decât în condițiile în care este aplicat regimul juridic al uneia dintre formele de sancționare ale pluralității de infracțiuni, în speța de față concursul de infracțiuni.

Cu alte cuvinte, în situația în care cele două pedepse nu ar fi fost contopite, numitul ar fi fost nevoit să execute separat cele două pedepse, fără ca perioada executată în contul uneia dintre pedepse să poată fi dedusă din executarea celeilalte.

În ceea ce privește sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 771/PI/18.12.2006 a Tribunalului Timiș, acesta a fost individualizat în condițiile prevăzute de lege, art. 34 lit.b Cod penal, prevăzând în mod expres posibilitatea aplicării sporului.

Împotriva sentinței penale nr.212 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat, la data de 3.04.2008 recurs în termen condamnatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 11.04.2008.

În motivarea recursului, condamnatul solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și admiterea contestației la executare întrucât mandatul de executare al pedepsei închisorii emis pentru prima infracțiune s-a prescris.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de condamnat este neîntemeiat raportat la dispozițiile legale în materia contestației la executare, dispoziții prevăzute de art.461 lit.a-d pr.pen.

Contestația la executare este un mijloc procedural cu caracter jurisdicțional care urmărește punerea în executare și executarea propriu zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Prin contestația contra executării pot fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat,fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat. Motivele invocate de condamnat relativ la intervenirea prescripției executării pedepsei este inoperantă în speță deoarece cursul prescripției executării primei pedepse s-a întrerupt prin săvârșirea noi infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat.

Astfel, în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.212/PI/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În. art.192 alin.2 p Cod Penal va obliga condamnatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 40 lei către Baroul onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.212/PI/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 17.05.2008

Tehnored.

2ex/29.05.2008

Prima inst.