Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.12.2007
DECIZIA PENALĂ NR. 513/
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva deciziei penale nr.359 din 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales G, lipsind inculpatul intimat și partea vătămată intimată
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța în conformitate cu prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală după ce îi aduce la cunoștință inculpatului în prezența apărătorului ales fapta care formează obiectul dosarului, încadrarea juridică a acesteia, precum și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția totodată că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, acesta arată că dorește să dea declarație, precizând că le menține pe cele date. Acestea sunt consemnate separat în procesul verbal atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie, prin menținerea de către instanța de apel a soluției de achitare a inculpatului, pronunțată de Judecătoria Timișoara, ca urmare a unei greșite evaluări a probelor administrate, solicitând casarea hotărârii și în baza art.13 alin.3 încetarea C.P.P. procesului penal pentru intervenirea prescripției.
Apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat și menținerea soluției date de prima instanță ca legală și temeinică, susținând nevinovăția inculpatului întrucât nu există nici o probă la dosar cu privire la introducerea în țară a aparatelor, iar cu privire la complicitatea morală, arată că inculpatul a condus doar pe cetățenii străini la adresa din Susține concluziile puse în fața instanței de fond.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele arătate de apărător, susținând nevinovăția.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 507/7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. d, cu aplic. art. 13 al. 2.C.P.P. a fost achitat inculpatul, zis "", cetățean, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 al. 1, cu aplic. art. 13.
Cod PenalIn baza art. 346 al. 2.C.P.P. au fost respinse acțiunile civile ale părților civile si.
In temeiul art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin adresa nr. 420/P/1999 a Tribunalului Timiș, a fost înaintată spre rejudecare cauza penală privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săv. infr. prev. de art. 26 rap. la art. 211.
Cod PenalFiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că care era însoțit de alți 2 bărbați l-a rugat să-l ducă la niște cetățeni din zona, el a urcat la etajul IV unde știa că locuiesc aceștia, iar după ce au coborât i-a văzut pe cei din microbuz cum au fugit de cei care au ieșit din bloc, apoi a luat un taxi și a plecat, mai târziu văzându-l pe cu unul dintre cei care au coborât din bloc, în barul, vorbind și râzând împreună.
La termenul din 22.02.2006, partea vătămată și-a precizat pretențiile civile la suma de 5.000 Euro daune materiale reprezentând valoarea celor 16 aparate de jocuri de noroc sustrase.
Tot la termenul din 22.02.2006, instanța a pus în discuție încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale. Inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat continuarea procesului penal. In baza art. 13.C.P.P. instanța a dispus continuarea procesului penal.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale numitul a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 2.100.000 lei vechi pentru că i-a vândut aparate ce proveneau dintr-o infracțiune, la termenul din 25.06.2003 s-a dispus citarea și a acestei părți civile.
Analizând probele administrate, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 149/P/1994 din 29.06.1995 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211.Cod Penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod Penal, prin actul de sesizare a instanței reținându-se în sarcina sa că în noaptea de 18.02.1994 partea vătămată, cetățean iugoslav, împreună cu alți doi concetățeni de-ai săi au venit în România prin punctul vamal cu un microbuz Mercedes, cu numărul ČA-920-09, aducând spre vânzare jocuri mecanice pentru. Ajunși în T au luat legătura cu inculpatul cu care au fost înțeleși pentru a găsi cumpărători pentru obiectele aduse. Aceștia au fost duși de inculpatul în zona de blocuri din, unde le-a spus să oprească, el mergând să le caute loc de găzduire peste noapte și să anunțe cumpărătorul.
În așteptarea inculpatului, partea vătămată și unul dintre însoțitori, Č., au rămas în microbuz, iar celălalt, martorul, a coborât să-l aștepte pe inculpat. Aceștia trei arată că au observat venind din blocul în care a intrat inculpatul, un număr de trei indivizi, care i-au atacat cu cuțite și, deposedându-i de microbuz și bunurile aflate în el. Mai arată că în urma celor trei necunoscuți a venit și inculpatul care nu a intervenit în ajutorul lor, din contră, după ce partea vătămată și însoțitorii săi au fost fugăriți, inculpatul a plecat și el cu cei trei necunoscuți, în microbuz.
a fost găsit în ziua de 19.02.1994 pe strada - din T, fără jocurile de aduse de partea vătămată."
Prin sentința penală nr. 1042/21.03.1997, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 10015/1995, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 211 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 75 lit. a și Cod Penal a art. 13.Cod Penal, s-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64.Cod Penal, s-a dedus reținerea și arestul din 08.03.1994 până la 08.04.1994, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și inculpatul a fost obligat la 300.000 lei vechi cheltuieli judiciare către stat.
In baza acestei hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1406/1997 din 11.11.1997, inculpatul fiind încarcerat la data de 09.01.1999 în arestul Secției 18 Poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B.
Prin decizia penală nr. 38/A/18.01.1999, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 420/P/1999, inculpatul a fost repus în termenul de apel, a fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 1042/21.03.1997 a Judecătoriei Timișoara, a fost desființată sentința apelată, a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara și a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1406/1997 din 11.11.1997, motivându-se prin aceea că prima instanță nu l-a citat pe inculpat la adresa de domiciliu din. Inculpatul a fost pus în libertate la data de 19.01.1999.
Pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- (nr. vechi 2271/03.02.1999).
Examinând materialul cauzei, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 18.02.1994 partea vătămată, cetățean iugoslav, și alți doi concetățeni de-ai săi, Č. și, au venit în România prin punctul vamal cu un microbuz Mercedes, cu numărul ČA-920-09, aducând spre vânzare jocuri mecanice pentru. Ajunși în T, a luat legătura cu inculpatul pentru a le găsi cazare și cumpărători pentru obiectele aduse. Aceștia au fost duși de inculpatul în zona de blocuri din, lângă intersecția str. - cu Str. - unde le-a spus să oprească, el mergând să le caute loc de găzduire peste noapte și să anunțe cumpărătorul. În așteptarea inculpatului, partea vătămată și unul dintre însoțitori, Č., au rămas în microbuz, iar celălalt, martorul, a coborât să-l aștepte pe inculpat. După aproximativ 10 minute, inculpatul a coborât din bloc, și o dată cu el au venit și alți trei bărbați. Inculpatul s-a oprit lângă, iar ceilalți trei bărbați care au ieșit din bloc au mers către ceilalți doi care au venit cu microbuzul și stăteau lângă acesta - și Č., atacându-i și deposedându-i prin violență de microbuz și de bunurile care erau în el, iar apoi amenințându-l cu ul pe să nu spună nimic din ce a văzut. Agresorii au urcat în microbuz și au plecat de la fața locului. a fost găsit în ziua de 19.02.1994 pe strada - din T, fără jocurile de aduse de partea vătămată.
La data săvârșirii faptei reținute prin rechizitoriu, art. 211.Cod Penal avea următorul conținut: Furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă tâlhăria a avut urmarea arătată în art. 180 alin. 2, iar vătămarea a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, sau vreuna dintre urmările arătate în art. 181, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 8 ani, iar dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."
Potrivit art. 25.Cod Penal, complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
La dosar nu există vreo probă din care să rezulte intenția inculpatului de a înlesni sau a-i ajuta pe cei trei care au coborât din bloc să-i tâlhărească pe cei care au venit cu microbuzul, ori promisiunea acestuia că va tăinui bunurile provenite din fapta prevăzută de legea penală sau că va favoriza pe făptuitori.
Simplul fapt că inculpatul a urcat la apartamentul unde locuiau agresorii și apoi a coborât împreună cu ei, după care aceștia i-au atacat pe și Č., aflați la microbuz, nu denotă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul ar fi avut vreo înțelegere anterioară cu agresorii în sensul de a-i ajuta în vreun fel să-i atace pe cei veniți cu microbuzul și să-i deposedeze de microbuz și de bunurile aflate în el.
Mențiunea din rechizitoriu că inculpatul ar fi avut o înțelegere cu cei trei agresori, dovedită prin aceea că el nu a intervenit în ajutorul celor agresați, nu are susținere, deoarece pe de o parte a declarat că inculpatul nu a avut nici o implicație stând lângă el și în momentul în care a fost amenințat cu ul de cei trei agresori i-a luat apărarea (a se vedea 34 dosar urmărire penală - procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul ), iar pe de altă parte nu i s-ar putea reproșa inculpatului că nu a intervenit pentru a înlătura un atac din partea a trei agresori înarmați asupra a trei persoane.
De asemenea, legătura subiectivă între inculpat și agresori este dovedită nici în ipoteza existenței împrejurării indirecte reținută prin rechizitoriu ca o probă sau un indiciu în acest sens, respectiv că inculpatul s-ar fi urcat în microbuz și a plecat împreună cu atacatorii după ce aceștia i-ar fi deposedat pe cei trei ocupanți de autovehicul și de bunurile din el. Astfel, pe de o parte această împrejurare a fost stabilită pe baza declarațiilor celor trei persoane care au venit inițial cu microbuzul, însă există contradicții sub aspectul plecării inculpatului cu microbuzul împreună cu agresorii ( afirmă că inculpatul a plecat cu cei trei agresori, dar în același timp arată că acesta nu a avut nici o implicație - a se vedea procesul-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul de la filele 33-36 dosar urmărire penală; Č. arată inițial că inculpatul a plecat cu agresorii - 37 dosar urmărire penală, dar ulterior arată că nu știe cine este inculpatul - 106 și 126; inițial nu amintește nimic despre acesta aspect - 6 dosar, după care arată că după ce au fost atacați de trei persoane, acestea au plecat cu microbuzul împreună cu cel care a urcat după ei în bloc - 9 dosar ). Pe de altă parte, după eveniment, inculpatul a luat un taxi de pe Bd. - zona, aflată în apropierea intersecției str. - cu Str. - unde s-a petrecut incidentul, împrejurare confirmată de șoferul de taxi - martorul ( 45 dosar ).
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța a constatat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 211 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 13.Cod Penal, lipsind latura subiectivă.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția de achitare a inculpatului, ca nelegală prin prisma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, solicitând admiterea apelului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 211 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal
Deasemenea a declarat apel și partea civilă criticând soluția ca neîntemeiată în raport cu neacordarea de către prima instanță, cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5000 Euro, cu care s-a constituit parte civila in cauza.
Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 359/A din 12.11.2007, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. lit. b C.P.P. respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 507/7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
In baza art. 192 C.P.P. a obligat partea civilă apelantă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, în apel, restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele art. 371.C.P.P. s-a constatat că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța de apel și-a însușit soluția de achitare a inculpatului precum și considerentele avute în vedere de prima instanța la pronunțarea acestei soluții la care adăugat si următoarele considerente:
Partea civilă, în plângerea înregistrată la Poliția mun. sub nr. 585/21.02.1994 ( fila 6 dosar up ) a precizat că în noaptea de 18/19.02.1994 l-a rugat pe un cetățean pe care îl cunoștea sub porecla de, l, și care se afla în barul din să-i asigure cazarea în localitate, precizând în continuare că în zona str. - /str.-, cetățeanul coborât din microbuz, a intrat în bloc și după circa 10 minute a coborât fiind însoțit de trei indivizi și care cu arma și cuțitul l-au deposedat pe el și pe prietenii săi de autoturism.
In declarația dată de partea civilă la IPJ T în data de 19.02.1994 ( fila 9 dosar up - declarația anterioară înregistrării plângerii părții civile din data de 21.02. 1994 ) aceasta precizează că prietenul său cu care a venit în România, este cel care îl cunoștea pe sârbul numit, l, și că acesta i-a solicitat să-i găsească un loc de cazare în T pentru o noapte, declarație ce infirmă declarația anterioară, totodată constituindu-se parte civilă cu suma de 20.000 DM reprezentând contravaloarea microbuzului sustras.
Din procesul verbal de confruntare ( fila 33-36 dosar up ) între inculpatul și martorul, a rezultat că în microbuz s-au aflat 20 de aparate tip -mecanic, confecționate artizanal, fiind destinate vânzării. Acest aspect nu a fost verificat sau investigat în cursul urmăririi penale și în condițiile în care partea vătămată în 2 declarații consecutive, a omis, să menționeze faptul că a adus în România, aparatele menționate, fapt necontestat de acesta, dar în același timp, în lipsa oricăror informații sau documente credibile, existența acestor bunuri, pe teritoriul tării nu poate fi dovedită la această dată.
Tot din procesul verbal de confruntare menționat, martorul a precizat că în momentul în care a fost amenințat de unul din cei trei care au coborât din imobil, cu ul, a fost apărat de inculpat, pe care îl cunoștea de circa 3 ani.
Cu privire la modalitatea în care inculpatul a părăsit locul incidentului dintre părți, s-a constatat că nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești, acest aspect nu a putut fi lămurit, declarațiile consemnate fiind contradictorii: inculpatul susținut ( fila 35 dosar up ), după plecarea microbuzului eu am plecat și am luat un taxi, martorul a declarat ( fila 34 dosar up ), la un moment datlși cei trei au urcat în mașina ( microbuz ) și au plecat, iar partea civilă în declarația (de la fila 9 dosar up ) a declarat că, cele 4 persoane s-au urcat în autoturism (microbuz ) și au plecat cu acesta într-o direcție necunoscută,
S-a constatat deasemenea că în cursul urmăririi penale nici unul dintre cetățenii nu au beneficiat de asistenta unui traducător autorizat de limba sârbă, traducerile fiind făcute de martorul, pentru partea civilă și de numita ( fila 28 dosar up).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. lit. b C.P.P. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă împotriva sentinței penale nr.507/7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Împotriva deciziei penale nr. 359/A/12.11.2007 a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând soluția de achitare a inculpatului ca fiind urmare a unei greșite evaluări a probelor administrate în cauză și solicitând casarea hotărârii și în baza art. 13 alin. 3.C.P.P. încetarea procesului penal.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa învederat că negând faptele, inculpatul a susținut constant că i-a condus pe partea vătămată și pe cei doi martori la locul incidentului, urmare a cererii martorului de a se întâlni cu numitul "", unul dintre agresori; dar această apărare nu poate fi reținută, din probe reieșind cu certitudine că partea vătămată și martorii au ajuns în zona de blocuri a cartierului, unde au fost tâlhăriți, la inițiativa inculpatului, sub pretextul asigurării unui loc de cazare și a prezentării unui potențial cumpărător. Totodată, s-a susținut că o dovadă în sprijinul existenței unei înțelegeri prealabile între inculpat și atacatori este și aspectul că, după incident, numai martorul a fost amenințat cu ul de către unul dintre atacatori pentru a păstra tăcerea cu privire la cele întâmplate; iar, dacă inculpatul ar fi fost un martor întâmplător al evenimentelor, cu siguranță că amenințările s-ar fi exercitat și asupra acestuia. Pe de altă parte, s-a învederat că atitudinea inculpatului de a-i lua "apărarea" lui, când a fost amenințat, denotă, în realitatea, că între acesta și agresori existau relații apropiate, care îi permiteau să intervină și să influențeze activitatea lor; menționându-se și că inculpatul nu a intervenit și atunci când s-a procedat la amenințarea și deposedarea de bunuri a părții vătămate și a martorului, rămași în microbuz. S-a mai arătat și faptul că existența contradicțiilor dintre declarațiile martorilor și părții vătămate, pe de o parte, și ale martorului, se explică prin aceea că, după incident, inculpatul s-a deplasat la microbuz, în interiorul căruia erau deja cei trei agresori, pentru a discuta cu ei, fapt ce ar rezulta chiar din declarația inculpatului. În completare, s-a subliniat că împrejurarea că inculpatul nu a participat efectiv la comiterea sustragerii bunurilor prin violență, neavând o contribuție materială la tâlhărie, nu înlătură calitatea sa de complice, atâta timp cât a înlesnit realizarea faptei.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că hotărârile atacate sunt netemeinice, recursul fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1.Cod Penal "complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală". Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral, în vederea realizării laturii subiective a infracțiunii ca: promisiunea de tăinuire a bunurilor și de favorizare a infractorului, procurarea de date, informații cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea și menținerea hotărârii infracționale etc. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenția acestuia, iar nu modul mai mult sau mai puțin mascat de participare demonstrat în fața victimei unei asemenea fapte. Împrejurarea că inculpatul nu a participat efectiv la comiterea sustragerii bunurilor prin violență, neavând o contribuție materială la tâlhărie, nu înlătură calitatea de complice, atâta timp cât el a înlesnit realizarea faptei prin întărirea și întreținerea hotărârii celorlalți de a săvârși infracțiunea. Pornind de la aceste principii de bază, instanța de recurs constată că în cauză există probe care conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 al. 1.Cod Penal
Toate probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatului, conduc la concluzia că părțile vătămate au fost conduse de inculpatul în zona blocurilor din, lângă intersecția str. - ci str. -, acesta mergând să le caute loc de găzduire peste noapte și să anunțe cumpărătorul; iar, după aproximativ 10 minute, inculpatul a coborât din bloc cu alți trei bărbați, unul având asupra sa un. Aceștia au mers la partea vătămată și la, atacându-i și deposedându-i prin violență de microbuz și de bunurile care erau în el. inculpatul nu a intervenit în ajutorul părții vătămate și martorului, iar după ce aceștia au fost fugăriți, inculpatul a plecat și el cu cei trei necunoscuți în microbuz. a fost găsit în data de 19.02.1994 pe strada - din T, fără jocurile de aduse de partea vătămată.
Existența înțelegerii dintre inculpatul și autorii infracțiunii de tâlhărie rezultă din aceea că inculpatul este cel care a condus părțile la adresa respectivă, el i-a adus pe agresori, a asistat pasiv în momentul în care aceștia au deposedat victimele prin violență și în final, a plecat împreună cu agresorii de la locul faptei. Faptul că inculpatul a plecat cu microbuzul împreună cu agresorii rezultă din declarațiile martorului (filele 39 dosar UP), (fila 37 dosar UP), partea vătămată (fila 9 dosar UP). Aspectele despre care prima instanță a apreciat că sunt contradictorii în declarațiile martorilor, concluzionând că nu s-ar fi probat cu certitudine că inculpatul a plecat cu agresorii, au fost evaluate și interpretate greșit, fără a se avea în vedere personalitatea și pregătirea martorilor. Astfel, faptul că martorul a arătat că inculpatul nu a avut nici o implicare în comiterea faptei, trebuie înțeles în sensul că nu a avut nici o contribuție materială la agresiune sau deposedare. Totodată, trebuie avut în vedere că martorul și inculpatul se cunoșteau înainte de acest eveniment, dovadă că martorul a declarat că " a vorbit cu o persoană pe care eu nu am cunoscut-o și ne-a propus să mergem la acea persoană acasă" (fila 124 dosar nr. 2271/1999), fapt confirmat și de martorul (fila 39 dosar UP); că lipsa implicării în activitatea materială nu este în contradicție cu plecarea inculpatului împreună cu agresorii. Pe de altă parte, împrejurarea că martorul a arătat că inculpatul a plecat cu agresorii - respectiv "după aproximativ un minut cei patru au pornit mașina și ai dispărut în direcția Bulevardul -" (fila 37 dosar UP), nu vine în contradicție cu susținerile aceluiași martor (fila 126 dosar 2271/1999) - "nu știu cine este, nu pot să spun dacă acel individ a participat sau nu la furtul microbuzului", întrucât martorul nu l-a cunoscut anterior pe inculpat, a știut că i se spune "l". Faptul că persoana la care se referă în declarație martorul, ca fiind cel care i-a condus la imobilul de unde au coborât agresorii și care a plecat cu aceștia, este una și aceeași cu inculpatul rezultă din declarațiile martorului și chiar ale inculpatului, care se poziționează la locul infracțiunii. De asemenea, nici împrejurarea că inculpatul i-ar fi luat apărarea martorului, în momentul în care a fost amenințat cu ul de cei trei agresori, nu este de natură a exclude înțelegerea sa cu aceștia întrucât inculpatul și martorul se cunoșteau înainte de comiterea faptei, iar atitudinea sa demonstrează tocmai că acesta avea o anumită influență în deciziile agresorilor.
În ce privește susținerile martorului că l-ar fi dus pe inculpat cu taxiul din zona, aflată în apropierea intersecției str. - cu str. - unde s-a petrecut incidentul, imediat după agresiune, instanța constată că aceasta nu este suficientă pentru a înlătura celelalte probe care conduc la concluzia că inculpatul a plecat împreună cu agresorii, iar, pe de altă parte, stabilirea intervalului de timp de către martor s-a făcut după spusele inculpatului (inculpatul este cel care i-a povestit despre agresiune).
Probele anterior analizate conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 al. 1.Cod Penal, prin sprijinul moral acordat autorilor.
Având în vedere că reglementarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului a suferit în timp mai multe modificări, în speță se va reține aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal constatându-se că legea penală mai favorabilă este cea care era în vigoare la data comiterii faptei și care prevedea sancțiunea închisorii de la 2 la 7 ani. În raport cu aceste limite de pedeapsă și cu dispozițiile art. 124 și 122.Cod Penal, instanța reține că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 359/A/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 507/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În rejudecarea cauzei, instanța va dispune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. g încetarea C.P.P. procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 26 raportat la art. 211 al. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn ce privește latura civilă a procesului penal, instanța constată că părțile civile nu au făcut nici o dovadă a cuantumului prejudiciului. Astfel, potrivit art. 998, 999 civ. Răspunderea civilă delictuală presupune ca prejudiciul să fie cert atât asupra existenței, cât și întinderii/cuantumului său. Totodată, se reține că acțiunea civilă chiar și în cazul în care este formulată în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilității, părțile civile având obligația de a-și proba pretențiile formulate. Prin urmare, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului, în temeiul art. 14, 346.C.P.P. instanța va respinge pretențiile părților civile și ca neîntemeiate.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.3815punct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.359/A/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.507/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând:
În temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.26 rap. la art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, respinge acțiunile civile ale părților civile și.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 03.06.2008
Tehnored.
2ex/05.06.2008
Prima inst.
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--14.12.2007
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 513/
Ședința publică din data de 15 mai 2008
În temeiul art.3815punct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.359/A/12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.507/07.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând:
În temeiul art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.26 rap. la art.211 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, respinge acțiunile civile ale părților civile și.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
