Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 681/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 681/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul - împotriva sentinței penale nr. 301/24 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat condamnatul recurent - aflat în stare de deținere și asistat de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și în rejudecare a se admite contestația la executare în măsura în care cererea se încadrează în prevederile art. 461.pr.penală.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în mod corect s- apreciat că pe calea contestației la executare nu se poate face deducerea perioadei executate.
Condamnatul având ultimul cuvânt a solicitat admiterea cererii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 301/24.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 1210/2005 a Tribunalului București secția I penală.
S-a făcut aplicarea art. 189, 192 alin. 2 Cod penal.
În considerentele hotărârii, Tribunalul Alba a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Petentul a solicitat pe calea contestației la executare să i se deducă din pedeapsa de 14 ani închisoare perioada de 2 ani și 6 luni pe care susține că a executat-o prin sentința penală nr. 822/2002 a Judecătoriei Cluj -
Din actele dosarului rezultă că petentul execută în Aop edeapsă privativă de libertate de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210/2005 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr. 4830/2003 definitivă prin decizia penală nr. 3171/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - petentul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin. 2, art. 37 Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 822/2000 a Judecătoriei Cluj -N în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.
Prin această sentință a fost condamnat petentul la o pedeapsă de 14 ani închisoare pentru art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 39 alin. 1 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 822/2000 a Judecătoriei Cluj -N, în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare.
De asemenea, petentul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în temeiul art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a Cod penal, iar în temeiul art. 39 alin. 1 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 822/2000 a Judecătoriei Cluj -N în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Conform art. 33, 34 Cod penal au fost contopite pedepsele de 12 ani, 14 ani și 5 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare.
Conform art. 88 Cod penal a fost dedusă reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 27.05.2003, la zi.
Contestația a apărut ca neîntemeiată.
S-a apreciat că în cauză nu se poate dispune deducerea perioadei executate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 822/2000 a Judecătoriei Cluj -N, întrucât prin sentința penală nr. 1210/2005 pronunțată de Tribunalul București, s-a reținut că faptele pentru care a fost condamnat au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 822/2000 a Judecătoriei Cluj -N, iar potrivit art. 39 alin. 2 Cod penal dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală condamnatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și la fond, arată că în mod greșit s-a omis de către Tribunalul București computarea duratelor expuse în sentința penală nr. 822/2002 a Judecătoriei Cluj, această instanță deducând doar perioada începând cu 27.05.2003, la zi, fără a avea în vedere intervalele 22.02.1995 - 29.10.1997 și 12.06.1998 - 10.08.1998.
Curtea a solicitat lămuriri suplimentare de la Judecătoria Gherla și de la, privind aspecte de executare a hotărârilor despre care se face vorbire în calea de atac de față și care să poată conduce la formarea unei convingeri obiective asupra veridicității susținerilor condamnatului.
La dosar a fost depusă sentința penală nr. 1033/2000 adoptată de Judecătoria Gherla în dosar nr. 2070/2000 ( 6-7 ).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Susținerile condamnatului în sensul omisiunii deducerii intervalelor de timp corespunzătoare plasării sale în detenție provizorie (22.02.1995 - 29.10.1997 și 12.06.1998 - 10.08.1998) nu constituie un temei suficient pentru a admite contestația la executare și a face aplicarea art. 88 Cod penal cu privire la această perioadă.
2. Curtea nu faptul că hotărârea Tribunalului București (sentința penală nr. 1210/4.10.2005), la care face referire condamnatul, conține unele aspecte de nelegalitate, însă aceste aspecte nu pot reprezenta, prin ele însele, temeiuri suficiente care să justifice succesul demersului condamnatului.
3. Curtea arată astfel că Tribunalul Bucureștia dispus în mod greșit contopirea pedepselor de 12 ani închisoare, 14 ani închisoare și 9 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 822/8.06.2002 a Judecătoriei Cluj N, când, în realitate, așa cum reiese din actele dosarului - inclusiv sentința penală nr. 1033/2000 a Judecătoriei Gherla ( 6-7 dosar recurs) - această sancțiune fusese parțial executată.
4. Curtea constată din examinarea hotărârii penale sus arătate - sentința penală nr. 1033/2000 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă la data de 01.08.2008 prin neapelare, că recurentul condamnat a beneficiat de liberare condiționată din sentința penală nr. 822/2000.
5. În aceste circumstanțe, este evident că pedeapsa de 4 ani, la care face contestatorul referire, a fost executată.
6. Ca atare, Curtea relevă că Tribunalul București nu a depus diligențele necesare pentru a clarifica situația juridică a condamnatului, rezumându-se la a reține dispozițiile recidivei postcondamnatorii (art. 37 lit. a Cod penal), fără a da clarificări certe sub acest aspect.
7. Curtea amintește însă că hotărârea Tribunalului București are caracter definitiv, fiind sub incidența autorității de lucru judecat.
8. Pe de altă parte, Curtea face precizarea că, aceasta omisiune a Tribunalului București nu are, sub aspectul executării pedepsei, consecințe juridice nefaste asupra situației condamnatului.
9. Curtea arată că în realitate intervalele de timp pe care condamnatul le invocă drept greșit necomputate nu au putut și nici nu vor fi în măsură să facă obiectul deducerii (art. 88 Cod penal), întrucât sunt considerate ca executate, pentru considerentele relevate mai sus.
10. Ca atare, Curtea nu mai este în măsură să compute o durată ce a fost executată deja, dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal fiind imperative și de strictă aplicare.
11. Față de aceste circumstanțe, Curtea arată că, în oricare din situațiile prezentate de ea mai sus, la data adoptării hotărârii nr. 1210/2005 a Tribunalului București duratele expuse de către condamnat, relevate în sentința penală nr. 822/8.06.2000 a Judecătoriei Cluj N, erau, conform legii, executate, fiind imposibilă o dublă deducere.
12. Curtea, reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 301/24.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească statului suma de 180 lei cheltuielile judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored,
2 ex./17.11.2009
jud. fond -
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
