Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 682/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 229/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul recurent, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata condamnatului a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 385/15 pr.penală, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând a se admite contestația la executare cu consecința deducerii pedepsei executate, în măsura în care se consideră că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 461.pr.penală.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în mod corect instanța de fond a reținut că există autoritate de lucru judecat.
Condamnatul având ultimul cuvânt a precizat că într-adevăr s-a mai judecat această contestație, dar greșeala a fost făcută de judecător, s-au contopit două mandate și nimeni nu s-a sesizat să îndrepte greșeala. În concluzie a solicitat admiterea cererii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 229/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr245/2007 a Tribunalului Constanța, fiind obligat condamnatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Urmare declinării cauzei s-a format pe rolul Tribunalului Alba dosarul nr-, la care a fost ulterior conexat prin încheierea din 30.03.2009 și dosarul nr- al Tribunalului Alba, având același obiect.
Contestatorul se află în executarea pedepsei de 9 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 245/2007, pronunțată în dosar penal nr- de către Tribunalul Constanța, pentru care s-a emis mandatul de executare nr. 568/2007.
Prin această sentință s-a dispus contopirea mai multor pedepse aplicate pentru fapte concurente:
- o pedeapsă de 3 ani închisoare și o alta de 4 ani închisoare, aplicată pentru furt calificat prin sentința penală nr. 789/2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B,
- o pedeapsă de 5 ani și 8 luni aplicată pentru furt calificat prin sentința penală nr. 1922/2005 a Tribunalului București,
- o pedeapsă de 9 ani închisoare și o pedeapsă complementară a interzicerii pe timp de 5 ani a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, stabilite prin sentința penală nr. 647/2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
Pedeapsa rezultantă a fost de 9 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară sus menționată.
S- dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 789/2005 a Judecătoriei Sectorului 54 B cu începere de la 1.06.2005 la zi.
S-a mai dedus din aceeași pedeapsă durata arestării preventive în cauză în care s-a pronunțat sentința penală nr. 647/2005 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, cu începere de la 27.07.2004, până la 31.05.2005.
S-a apreciat ca fiind nefondată contestația la executare formulată de condamnatul.
Contestatorul dorește deducerea din pedeapsa aplicată a duratei executate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 437/1999 a Tribunalului Constanța.
Aceasta este o pedeapsă executată, cu un rest de pedeapsă de 546 zile, în interiorul căruia a fost comisă fapta de furt din 15/16.05.2004 pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare, prin sentința penală nr. 647/ 2005, pedeapsa și restul fiind contopite potrivit art. 61 Cod penal.
Cererea a fost formulată și în dosarul nr- a Tribunalului Constanța de către contestator (fila 9,note de concluzii) și a fost respinsă de instanță prin sentința penală 245/2007. S-a reținut că perioada executată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 437/1999 a Tribunalului Constanța nu poate fi dedusă din prezenta pedeapsă. S-au dedus doar perioadele menționate.
Există așadar autoritate de lucru judecat în ceea ce privește cererea contestatorului, sentința penală nr. 245/2007 fiind definitivă.
Soluția de respingere a cererii este în mod evident justă, câtă vreme se cere deducerea unei pedepse executate, în raport de condamnarea din 1999. Condamnarea din 2005 s-a dispus în condițiile recidivei post-condamnatorii, contopindu-se restul neexecutat cu noua pedeapsă, așa cum prevede art. 39 alin.2 și 61 Cod penal.
Este inadmisibilă deducerea perioadei executate în cazul condamnărilor pentru infracțiuni care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, nu există absolut nici un text de lege care să permită o astfel de operațiune juridică.
Legea - art.33 și 34 Cod penal - permite doar contopirea pedepselor pentru fapte concurente sau - art.61 Cod penal - a pedepsei pentru fapta ce constituie al doilea termen al recidivei mari post condamnatorii cu restul neexecutat din pedeapsa pentru infracțiunea ce constituie primul termen al acestei recidive.
Față de aceste aspecte, în conformitate cu art. 460 alin.4 Cpp s-a dispus respingerea contestației.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs condamnatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului condamnatul a criticat hotărârea atacată, susținând că în mod greșit prima instanță nu a dedus din durata pedepsei aplicate, în urma contopirii, timpul reținerii și arestării preventive 1998-2002.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii, instanța va constata că apelul este nefondat din următoarele considerente:
Contestația contra executării hotărârii penale, conform art. 461 alin. 1 lit. a- Cod pr. pen. se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Cererea formulată de condamnat se încadrează în cazul prev. de art. 461 alin.1 lit.d pr.penală, invocându-se o cauză de micșorare a pedepsei.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu este întemeiată contestația la executare formulată de condamnatul, din următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 245/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a fost respinsă cererea condamnatului de deducere a din pedeapsa aplicată, în urma contopirii, a arestului preventiv din perioada 1998-2002, constatându-se incidența disp. art. 39 alin.2 cod penal și art. 61 cod penal, fiind inadmisibilă deducerea perioadei executate în cazul condamnărilor pentru infracțiuni care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.
Justificat Tribunalul Albaa constatat existența autorității de lucru judecat, sentința penală nr. 245/2007 a Tribunalului Constanța fiind definitivă.
Examinând actele aflate la dosarul cauzei, instanța de recurs apreciază că nu poate fi dedusă perioada executată în cazul condamnărilor pentru infracțiuni care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de condamnatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 229/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească statului suma de 180 lei cheltuielile judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored. 2 ex/16.11.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
