Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 944/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.5100/2/2009
1361/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.944/
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns, pentru recurentul inculpat, apărătorul ales al acestuia, avocat, în baza împuternicirii nr.83.000/12.06.2009, iar, pentru intimata parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, consilierul juridic Bulgariu, în baza delegației nr.-/25.06.2009, lipsă fiind intimatul parte civilă STATUL ROMÂN, citat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea stabilește cadrul procesual al cauzei, constatând că STATUL ROMÂN are calitatea de intimat parte civilă și este reprezentat în proces de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La întrebarea Curții, apărătorul ales al recurentului inculpat arată că, prin cererea formulată, acesta contestă însăși măsura asigurătorie și solicită ridicarea parțială a sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța procurorului din data de 17 iulie 2008 asupra întregii averi, respectiv asupra tuturor bunurilor sale mobile și imobile.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, sens în care prezintă Curții copie de pe extrasul de carte funciară nr.3245bis (privind imobilul cu număr cadastral 3673, situat în comuna, județul I), în care apare menționată și înscrierea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța procurorului din data de 17 iulie 2008.
Reprezentantul intimatului parte civilă și reprezentantul Ministerului Public nu se opun administrării probei solicitate de recurentul inculpat.
Curtea, după deliberare, încuviințează și administrează proba cu înscrisul prezentat de apărătorul ales la recurentului inculpat. De asemenea, ia act că, în cauza de față, se solicită ridicarea sechestrului asigurător numai cu privire la imobilul pentru care această măsură a fost pusă în executare prin procesul-verbal întocmit după 2 săptămâni de la emiterea ordonanței procurorului din data de 17 iulie 2008.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată, pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond nu a înțeles sau a omis să înțeleagă că obiectul exact al cererii formulate în cauză nu a fost acela de ridicare totală a sechestrului, ci doar acela de menținere parțială a acestui sechestru, potrivit art.163 alin.2 din Codul d e procedură penală, până la concurența probabilă a valorii prejudiciului pretins cauzat. Astfel, la fila 416 din rechizitoriu, se menționează chiar de către procurorul de caz că prejudiciul cauzat de inculpatul a fost apreciat la suma de 328.440 lei, echivalentul a aproximativ 80.000 euro. Cu toate acestea, măsura sechestrului asigurător, dispusă de același procuror, nu se limitează la ceea ce legea prevede, respectiv la valoarea probabilă a prejudiciului.
2. Prin respingerea cererii formulate, instanța de fond a apreciat în mod greșit că, în ceea ce privește înlocuirea măsurii sechestrului asigurător, legea nu prevede o astfel de posibilitate. Solicită a se constata că, potrivit mențiunii inserate la fila 423 din rechizitoriu, procurorul de caz, la data de 21 iulie 2008, aplicat un sechestru asigurător, în privința coinculpatului Nețoiu G, asupra a două imobile și un autoturism ale acestuia, iar ulterior a înlocuit măsura respectivă cu poprirea asupra unei sume de bani, respectiv 116.064 lei, dintr-un cont deschis de acel coinculpat.
Mai arată că, după cum însăși instanța de fond a reținut, faptele se pretinde a fi fost comise în participație, împreună cu inculpații, G și, situație în care există mai multe șanse de dezdăunare.
Consideră că este o nedreptate faptul că, timp de 1 an, un imobil care valorează aproximativ 2.000.000 euro, a fost sechestrat pentru un prejudiciu de numai 328.440 lei, care poate fi acoperit prin instituirea unei măsuri asigurătorii asupra oricărui alt bun, inclusiv asupra unei sume de bani dintr-un cont, până la concurența valorii prejudiciului, numai astfel respectându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil și imparțial.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, aplicarea în mod just a dispozițiilor legale incidente, cu menținerea măsurilor asigurătorii necesare pentru a garanta repararea eventualului prejudiciu ce s-ar putea reține a fi fost cauzat prin faptele inculpatului.
Reprezentantul intimatului parte civilă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, pe lângă prejudiciul deja precizat, față de bugetul de stat trebuie îndeplinită și obligația de plată a folosului nerealizat, constatând în obligații fiscale accesorii, care se calculează în raport cu valoarea prejudiciului și care vor fi cuantificate la data când acesta va fi stabilit printr-o hotărâre judecătorească. Prin urmare, prejudiciul final, rezultat și din aceste obligații fiscale accesorii, care se calculează în fiecare zi și se majorează, este mult mai mare față de suma inițial stabilită.
Învederează și faptul că practica instanțelor de judecată este unitară în a dispune atât acoperirea prejudiciului efectiv cauzat și a obligațiilor fiscale accesorii, cât și luarea sau menținerea ulterioară a măsurilor asigurătorii pentru repararea acestora.
În consecință, solicită a se menține în continuare sechestrul asigurător instituit în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune, evaziune fiscală, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Scopul dispozițiilor art.163 din Codul d e procedură penală rezidă tocmai în asigurarea finalității măsurii asigurătorii dispuse. În acest sens, solicită a se observa că inculpatul a înșelat cluburile de fotbal B și B cu suma totală de 4.175.000 dolari, iar, în situația în care aceste cluburi nu se vor constitui părți civile în procesul penal, suma respectivă este susceptibilă a face obiectul confiscării speciale de la inculpat. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, există deja constituire de parte civilă în cauză, din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru suma de 328.440 lei, la care urmează a se calcula și obligații fiscale accesorii, respectiv majorări, dobânzi și penalități, începând cu data când obligația de plată va deveni scadentă și până la data executării ei integrale.
Apreciază că ridicarea, chiar și parțială, a sechestrului asigurător ar lipsi de conținut și finalitate măsura respectivă, care este obligatoriu a fi luată conform art.20 din Legea nr.78/2000.
Drept urmare, în temeiul art.3851alin.2 rap. la art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, în replică, arată că dispozițiile art.163 alin.6 lit.a din Codul d e procedură penală au fost abrogate, astfel că nu se mai poate susține, cu temei, teza că anumite cluburi de fotbal ar putea avea în viitor pretenții civile, întrucât acțiunea civilă nu se poate exercita din oficiu. De asemenea, în cauză nu s-a precizat până în prezent cuantumul pretinselor obligații fiscale accesorii.
Reprezentantul intimatului parte civilă, în replică, arată că obligațiile fiscale accesorii se calculează potrivit Codului d e procedură fiscală, într-un cuantum stabilit pe fiecare zi de întârziere și, numai în cazul în care inculpatul ar achita la o anumită dată obligația principală, s-ar stabili cu certitudine cât anume reprezintă obligațiile fiscale accesorii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 25 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, între alte măsuri, a respins cererea inculpatului de ridicare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale acestuia, până la concurența sumei de 328.440 lei, prin ordonanța din data de 17 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a constatat că, la termenul din data de 18 mai 2009, inculpatul a formulat în scris o cerere de ridicare parțială a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale, invocând prevederile art.163 alin.2 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora"măsurile asigurătorii în vederea acoperirii pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului până la concurența valorii probabile a pagubei". Inculpatul a susținut în cererea formulată că, încălcând aceste prevederi, prin ordonanța Parchetului, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor sale mobile și imobile, care, însumate, au o valoare mult mai mare decât valoarea probabilă a pagubei, de 328.440 lei, astfel cum apare înscrisă în mod expres la fila 416 din rechizitoriu. Pentru acest motiv, inculpatul a apreciat că menținerea sechestrului asigurător asupra întregii sale averi aduce atingere atât prevederilor anterior menționate, cât și dispozițiilor art.44 din Constituția României și art.6 CEDO, solicitând în consecință ridicarea măsurii respective în ceea ce privește imobilul specificat în extrasul de carte funciară cu numărul cadastral 3673 și menținerea ei asupra altor bunuri. În ședința publică de la același termen, în completarea cererii scrise, inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat oral înlocuirea sechestrului asigurător cu poprirea unei sume de bani, în cuantum de 85.000 EURO, pe care s-a obligat să o depună la dispoziția instanței.
Soluționând aceste cereri, Tribunalul a apreciat că, din interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează sechestrul asigurător, nu rezultă posibilitatea înlocuirii acestei măsuri, prin schimbarea bunului asupra căruia a fost instituită sau prin luarea unei altei măsuri asupra unei sume de bani, întrucât, într-un asemenea caz, s-ar ajunge la situația în care părțile să decidă asupra căror bunuri se ia o măsură asigurătorie, iar nu organul judiciar competent, astfel cum prevăd dispozițiile art.163 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Tribunalul a mai constatat că, în speță, măsura sechestrului asigurător a fost luată până la concurența sumei de 328.440 lei, care reprezintă valoarea estimată în prezent a prejudiciului cauzat statului de către inculpatul, în participație cu alți trei inculpați trimiși și ei în judecată, valoarea acestui prejudiciu urmând a fi stabilită cu certitudine în urma administrării tuturor mijloacelor de probă, moment până la care este necesară menținerea măsurii, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, nefiind astfel încălcate în niciun mod dispozițiile art.163 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 26 mai 2009), conform art.168 alin.2 din Codul d e procedură penală,inculpatul, fără a-l motiva în scris.
Recurentul inculpat, a cărui asistență juridică a fost asigurată de către apărătorul său ales, a depus la dosar copie de pe extrasul de carte funciară nr.3245bis, privind imobilul cu număr cadastral 3673, situat în comuna, județul I iar, în dezbaterile orale asupra recursului, a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că, prin cererea dedusă judecății, a contestat însăși măsura asigurătorie luată în ceea ce îl privește, pe motiv că sechestrul a fost instituit asupra tuturor bunurilor sale, a căror valoare însumată este mult mai mare decât valoarea pagubei reținute la fila 416 din rechizitoriu (328.440 lei) și solicitând ridicarea parțială a acestuia, doar cu privire la imobilul anterior menționat sau, după caz, înlocuirea lui cu poprirea asupra unei sume de bani echivalente valorii prejudiciului, astfel cum însuși procurorul a dispus, în cazul unui alt inculpat trimis în judecată în aceeași cauză, conform dispoziției inserate la fila 423 din rechizitoriu, ținându-se seama și de împrejurarea că faptele ilicite se pretinde a fi fost comise de către inculpatul recurent în participație cu alți trei inculpați.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a unei infracțiuni de înșelăciune, în formă continuată (prevăzută de art.215 alin.1,2 și 5 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal), a unei infracțiuni de evaziune fiscală, în formă continuată (prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994 - în prezent art.9 lit.a din Legea nr.241/1995 - cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 din Codul penal), a două infracțiuni de spălare de bani, în formă continuată (prevăzute de art.23 lit.a și respectiv de art.23 lit.c din Legea nr.656/2002, ambele cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal) și a unei infracțiuni de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni (prevăzută de art.323 alin.1 și 2 din Codul penal), sub aspectul laturii civile reținându-se în actul de sesizare că, prin primele două infracțiuni anterior menționate, săvârșite în participație cu alți inculpați, acesta a cauzat un prejudiciu total de 4.175.000 USD cluburilor B și B și respectiv un prejudiciu de 328.440 lei bugetului de stat (filele 345-346 și 420 din rechizitoriu).
Dintre personale pretins prejudiciate, până în prezent, numai Statul Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpaților la plata contravalorii prejudiciului cauzat și a obligațiilor fiscale accesorii, ce vor fi calculate de către organele de executare competente la data rămânerii definitive a hotărârii (filele 106-107 din dosarul de fond, volumul I).
Prin ordonanța nr.48/P/2006 din data de 17 iulie 2008, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 328.440 lei (filele 7-8 din dosarul de urmărire penală, volumul VI).
Măsura dispusă de procuror a fost adusă la îndeplinire la data de 01 august 2008, prin aplicarea sechestrului asigurător asupra unui singur bun al inculpatului, aflat în coproprietatea lui și a soției sale, respectiv imobilul (teren și construcții) situat în orașul, zona Pipera,--3, județul I, având o valoare totală de impozitare de 8.919.148,14 lei (filele 3-4 din dosarul de urmărire penală, volumul VI).
De asemenea, numai asupra acestui imobil (înscris în cartea funciară nr.3245bis și având număr cadastral 3673), s-a solicitat de către procuror Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară I luarea inscripției ipotecare, potrivit art.166 alin.3 din Codul d e procedură penală (fila 49 din dosarul de urmărire penală, volumul VI).
La data de 05 august 2008, sechestrul asigurător a fost notat, ca atare, în cartea funciară anterior menționată, până la concurența sumei de 328.440 lei (filele 14-15 din dosarul de recurs).
Curtea constată astfel că - în condițiile instituirii sechestrului asigurător, în mod explicit până la concurența valorii prejudiciului (328.440 lei) pentru care există până în prezent constituire de parte civilă în cauză, asupra unui singur bun imobil aflat în proprietatea inculpatului - nu există niciun temei juridic pentru ridicarea, fie și parțială, a acestei măsuri, întrucât, chiar dacă are o valoare de impozitare superioară valorii prejudiciului pretins, bunul respectiv este indivizibil, nefiind posibilă în mod legal împărțirea lui, în lipsa unei cereri de partaj a proprietarilor coindivizari sau a altor persoane care justifică un interes legitim în efectuarea unei asemenea operațiuni.
Împrejurarea că fapta prin care se pretinde a fi fost cauzat prejudiciul respectiv a fost săvârșită de recurentul inculpat în participație cu alți trei inculpați, trimiși și ei în judecată în aceeași cauză, este nerelevantă, câtă vreme răspunderea lor civilă este solidară, conform art.1003 din Codul civil, oricare dintre aceștia putând fi urmărit pentru recuperarea întregului prejudiciu, astfel că și măsura asigurătorie, instituită în vederea reparării acelui prejudiciu asupra unui bun imobil al recurentului inculpat, este legală.
Curtea mai constată că - deși greșită, din punct de vedere teoretic, aprecierea instanței de fond în sensul imposibilității înlocuirii sechestrului asigurător asupra bunului imobil anterior menționat cu poprirea asupra unei sume de bani echivalente valorii probabile a prejudiciului cauzat, întrucât nicio dispoziție legală nu împiedică organul judiciar competent să dispună o astfel de înlocuire, câtă vreme se asigură în mod real realizarea scopului legal al măsurii asigurătorii (după cum este definit în art.163 alin.1 din Codul d e procedură penală) - în concret, cererea inculpatului în acest sens este vădit nefondată, deoarece el nu a prezentat, nici în fond, nici în recurs, vreun act doveditor privind existența la dispoziția sa a unei asemenea sume de bani și respectiv consemnarea acesteia la dispoziția instanței în fața căreia cauza se află pendinte, în vederea indisponibilizării ei efective printr-o măsură asigurătorie.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 10.07.2009
- II.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Carmen Veronica Găină, Vasile
