Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 941/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1481/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.941 /
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr.363/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul -, personal, aflat în stare de arest în altă cauză și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea Curții, recurentul inculpat precizează că este de acord ca asistența juridică să îi fie acordată de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor pronunțate în cauză și, pe fond, în urma rejudecării, să se dispună reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia, în sensul reducerii lor sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatului, care a recunoscut cu sinceritate săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a manifestat o atitudinea de regret în raport cu acestea pe tot parcursul procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind că instanțele inferioare au procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, întrucât infracțiunile reținute în sarcina acestuia au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.
Recurentul inculpat -, personal, având ultimul cuvânt, solicită să îi fie aplicată o pedeapsă mai mică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.211/F din data de 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 19 septembrie 1977 în B, CNP -) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat.
În baza art.61 din Codul penal, a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.663/03.07.2003 a Tribunalului București - Secția I-a Penală (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1309/05.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 846 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 846 zile închisoare.
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În baza art.61 din Codul penal, a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.663/03.07.2003 a Tribunalului București - Secția I-a Penală (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1309/05.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 846 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.191 alin.1 rap. la art.189 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut în fapt că, la data de 16 februarie 2008, inculpatul -, care nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, a condus pe Strada -, în direcția, din B, sectorul 3, autoturismul cu număr B--, care nu era înmatriculat, autorizația de circulație provizorie emisă pentru acesta la data de 17 ianuarie 2008 expirând în data de 15 februarie 2008.
În drept, Judecătoria a constatat că aceste fapte, care au fost recunoscute de către inculpat în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.85 alin.1 și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, săvârșite în concurs ideal, conform art.33 lit.b din Codul penal și în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art.37 lit.a din Codul penal.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, Judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite în normele de incriminare, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, precum și datele personale ale inculpatului, care este recidivist și a manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite în timpul liberării condiționate de care inculpatul a beneficiat din executarea pedepsei anterioare de 7 ani închisoare, Judecătoria a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor art.61 din Codul penal, revocând acest beneficiu și contopind restul rămas neexecutat din pedeapsa respectivă, de 846 zile închisoare, cu fiecare dintre pedepsele aplicate în prezenta cauză, ulterior pedepsele cele mai grele astfel stabilite fiind contopite în pedeapsa rezultantă cea mai grea, conform art.34 lit.b din Codul penal.
Împotriva sentinței,a declarat apel în termenul legal(la data de 05 mai 2009)inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei la care a fost condamnat, solicitând reducerea acesteia.
PrinDecizia penală nr.363/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, soluționând calea de atac cu care a fost sesizat, a decis astfel:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul -.
A obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, examinând cauza prin prisma criticii formulate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și, totodată, a aplicat acestuia, pentru infracțiunile respective, pedepse just individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art.72 din Codul penal, dând dovadă de suficientă clemență prin stabilirea lor spre minimul special, deși inculpatul este recidivist, dovedind astfel perseverență infracțională.
Împotriva deciziei,a declarat recurs în termenul legal(la data de 10 iunie 2009)inculpatul -, fără a-l motiva în scris, conform art.38510alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a invocat, ca unic motiv de recurs, greșita individualizare a pedepselor la care a fost condamnat în primă instanță, solicitând reducerea acestora sub minimul special prevăzut de lege, în considerarea atitudinii sale procesuale, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.
Motivul astfel invocat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură și va fi examinat de C, în pofida nemotivării în scris a recursului, având în vedere dispozițiile art.38510alin.21din Codul d e procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu acest motiv, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente reținute în sarcina sa (necontestate de acesta), dând eficiență la stabilirea duratei fiecăreia dintre pedepsele respective tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Pedepsele astfel aplicate - orientate spre minim, în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul judecății - sunt proporționale cu gravitatea concretă a faptelor săvârșite de inculpat (constând în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, fără a poseda permis) și, totodată, reflectă în mod corespunzător datele ce caracterizează persoana acestuia.
În acest sens, Curtea constată că, deși aflat la o vârstă tânără (31 de ani), inculpatul a suferit deja două condamnări definitive pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie și a comis noile infracțiuni (deduse judecății în prezenta cauză) chiar în timpul liberării condiționate ce i-a fost acordată la data de 09 ianuarie 2007 din executarea pedepsei anterioare de 7 ani închisoare, din care a rămas neexecutat la acel moment un rest de 846 zile închisoare, dovedindu-se astfel că, departe de a-și reconsidera conduita în sensul respectării ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, ca urmare a clemenței de care a beneficiat, inculpatul a perseverat într-un timp scurt pe calea infracțională, diversificându-și chiar sfera faptelor penale.
În consecință, în lipsa realizării efectelor preventiv-educative ale pedepselor precedente, Curtea constată că se justifică aplicarea, pentru noile infracțiuni, a unor pedepse îndeajuns de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpatului.
În raport cu aceste împrejurări, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpatului, într-adevăr constant sinceră și cooperantă, nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența, inculpatul fiind depistat de către organele de poliție în trafic, în timp ce conducea un autoturism neînmatriculat fără a poseda permis.
În plus, conduita procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât prin raportare la coexistența a două cauze legale de agravare a răspunderii penale (concursul de infracțiuni și starea de recidivă postcondamnatorie), situație care, chiar și în ipoteza teoretică a reținerii circumstanței atenuante anterior menționate, nu ar determina coborârea obligatorie a pedepselor sub minimul special al acestora, potrivit art.80 alin.2 din Codul penal.
Astfel fiind, Curtea constată că atitudinii procesuale a inculpatului i s-a dat deja suficientă eficiență, în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, prin stabilirea în concret a unor pedepse orientate spre minimul lor special, în cauză neexistând niciun motiv întemeiat pentru a opera reducerea acestora, după cum a solicitat recurentul.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -.
- constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva Deciziei penale nr.363/A din data de 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 07.07.2009
/ - II.
- - 3.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Carmen Veronica Găină, Vasile
