Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1074/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1074/

Ședința publică din 17 noiembrie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 185 din 18 iunie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind și partea vătămată intimată - SRL

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Arad, conform motivelor de recurs depuse de inculpat la dosar și redozarea pedepsei aplicate acestuia.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, decizia atacată fiind legală și temeinică, inculpatul făcându-se vinovat și fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, fiind și recidivist în condițiile art. 37 lit. a Cod penal.

După luarea cauzei se prezintă apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat din cadrul Baroului B, iar față de acest fapt, instanța apreciază că se impune redeschiderea dezbaterilor.

Apărătorul ales al inculpatului recurent depune delegație și acte medicale la dosar, arătând că inculpatul are probleme cardiace și este internat în spital. Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, să se aibă în vedere declarațiile martorilor de la judecătorie, că nu inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, faptul că inculpatul a declarat că mașina e furată, deși era vândută, și să se aibă în vedere declarațiile celor care au cumpărat mașina.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, probatoriul fiind analizat de cele două instanțe anterioare, inculpatul a fost găsit vinovat și a fost condamnat pentru fals în declarații, calificarea juridică din rechizitoriu este corectă și în mod corect a fost respins apelul declarat de inculpat.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 974/08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. 215 al. 2 rap. la al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în executarea contractelor, în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

În baza art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 al 1 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul urmează aoe xecuta fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/13.03.2003 a Judecătoriei Arad, și s-a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.

În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive executate în dosar nr. 2033/2003 al Judecătoriei Arad, de la data de 13.02.2003 la data de 14.03.2003, precum și durata reținerii din data de 26.06.2006 și arestării preventive din prezentul dosar, de la data de 27.06.2007 la 12.03.2008.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 350 al 1 Cod penal, s-a constatat că prin încheierea din data de 11.03.2008, s-a luat măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, măsură valabilă până la rămânerea definitivă a hotărârii, în cazul nerevocării.

În baza art. 346 al 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată - SRL în cadrul procesului penal, și inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 16.316 lei daune materiale, respingând restul pretențiilor civile ale părții vătămate.

În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, din probele administrate în cursul urmăririi penale: plângere penală inculpat ( 6-7), proces verbal de cercetare la fața locului (8), planșe fotografice (14-15), certificat de înmatriculare (12), polița de asigurare (13), proces verbal de predare primire (18), bon fiscal, factură fiscală - (15), contract de locațiune (16), adresa nr. 2451/26.06.2007 a BCR Asigurări (17), adresa nr. 2131/P/2007/05.06.2007 a IPJ A (18, 19), adresa nr. 434/08.06.2007 a - SRL (24), copia deciziei de numire a Comisiei de cercetare administrativă (25), proces verbal de evaluare (26), dovada de preluare a autoturismului și cheilor (29), copie certificat de înregistrare (31), declarații martori Romina (32-33), (34-36), (37-39, 40-42), A (44, 45), G (47-48,49-51), (57), A (58-59), G (83-84), copie fișa pașaport (43), copie fișă identitate (46), fișa de evidență CNP (52), fișa identitate (5, 54,55), dovadă de predare poliță de asigurare, cheie autoturism (56), proces verbal de depistare (60), planșe foto (61-75), raport de constatare tehnico-științifică (78-80, 81), declarație de consimțământ pentru testul poligraf (82), declarații inculpat (86-87, 88, 89-90), copie carte de identitate și fișa de identitate a inculpatului (91-92, 93), certificat de cazier judiciar (94, 97) și respectiv în cursul cercetării judecătorești: declarație inculpat (5, 28), bilet de trimitere (25), copie diplomă (27), copie sentința penală nr. 523/13.03.2003 a Judecătoriei Arad (41-42), copie sentința penală nr. 1171/12.06.2003 a Judecătoriei Arad (43), notă de constatare (44), declarații martori (45), (46), Romina (70), G (71), declarație martor (172), contract individual de muncă (177), a reținut următoarele:

În data de 20.04.2007, inculpatul a încheiat cu partea vătămată - SRL A, contractul de locațiune nr. 569/20.04.2007, pentru autoturismul marca Mercedes E 220, de culoare negru, cu număr de înmatriculare - (16). Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 2 zile, începând cu data de 20.04.2007 ora 13,00 și până în data de 22.04.2007, ora 13,00. Inculpatul a plătit chiria pentru autoturism, în valoare de 666 lei și a preluat autoturismul.

Cu autoturismul închiriat, împreună cu martorii Romina și, inculpatul s-a deplasat în noaptea de 20/21.04.2007 în localitatea În data de 21.04.2007, martorul, prin intermediul martorului, a luat cu titlu de împrumut suma de 100.000.000 lei ROL de la martorul și a lăsat autoturismul cu titlu de gaj, martorului. Autoturismul a fost lăsat fără acte, dar cu cheia de contact.

Martorul s-a întors în localul în care, pe parcursul încheierii tranzacției îl așteptau inculpatul și martora Romina, i-a dat inculpatului suma de 42.000.000 lei ROL spunându-i că a vândut autoturismul și în aceeași zi, cei trei s-au întors în localitatea A cu un autoturism taxi pe care l-au luat din

În data de 22.04.2007, inculpatul a telefonat reprezentanților părții vătămate cărora le-a spus (martorul ) că autoturismul închiriat i-a fost sustras din fața imobilului în care locuiește, situat în A,-, pentru a fi exonerat de obligația contractuală de restituire a autoturismului și a păstra suma de bani obținută din împrumutul realizat.

Pentru susținerea faptelor mincinoase prezentate reprezentanților locatorului, în aceeași dată inculpatul s-a prezentat la sediul Poliției A, Poliția Judiciară, Compartimentul Auto, unde a formulat o plângere penală, tot pentru sustragerea autoturismului.

Inculpatul s-a prezentat și la sediul părții vătămate, unde a predat o altă cheie de autoturism, asemănătoare celei a autoturismului sustras și actele autoturismului, respectiv certificatul de înmatriculare și polița de asigurare.

Ca urmare a plângerii făcute, lucrătorii poliției s-au deplasat la locul indicat de inculpat ca al comiterii faptei de sustragere, respectiv în fața imobilului în care locuiește, au efectuat cercetarea la fața locului și planșe fotografice (12-14) și au înregistrat autoturismul în baza de date a poliției ca fiind sustras.

În urma acestei înregistrări, la data de 23.05.2007, autoturismul Mercedes E 220 cu număr de înmatriculare - a fost depistat în localitatea, județul C, în posesia martorului.

Martorul a predat autoturismul lucrătorilor poliției, care l-a restituit părții vătămate.

Martorii și au declarat că, deoarece martorul nu le-a restituit suma de bani pentru care autoturismul a fost lăsat garanție, au vândut autoturismul.

După descoperirea autoturismului și a tranzacției făcute, inculpatul a susținut că autoturismul a fost vândut de martorul fără acordul său, și că acesta l-a determinat să declare autoturismul sustras, dându-i parte din banii primiți pentru autoturismul lăsat garanție, că nu a avut intenția de a încheia tranzacții cu privire la autoturism la momentul încheierii contractului de locațiune cu partea vătămată.

Contrar declarației sale, martora Romina, a arătat că pe drumul A-C, între martorul și inculpat au existat discuții cu privire la vânzarea autoturismului.

Martorul a declarat că nu a știut că autoturismul nu aparține inculpatului și că a fost închiriat și că l-a vândut la cererea acestuia.

Dacă cu privire la martorul nu s-a putut stabili cu certitudine dacă a cunoscut că autoturismul a fost închiriat, dubiul profitându-i, cu privire la inculpat s-a stabilit cu certitudine că, după ce a cunoscut că cu privire la autoturismul închiriat s-a încheiat o tranzacție, după ce a încasat banii pentru această tranzacție, a telefonat și apoi s-a prezentat la sediul părții vătămate unde le-a prezentat reprezentanților părții vătămate o situație mincinoasă ca adevărată, respectiv că autoturismul i-ar fi fost sustras de persoane necunoscute în localitatea A, le-a predat acestora o altă cheie decât cea a autoturismului, asemănătoare, și actele autoturismului, pentru a fi exonerat de obligația de restituire și a beneficia de suma de bani primită din tranzacția încheiată cu privire la autoturism. Inculpatul s-a prezentat și la sediul poliției unde a declarat aceeași situație mincinoasă ca adevărată, cu același scop.

Intenția directă a inculpatului în producerea prejudiciului părții vătămate prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase de sustragere a autoturismului și nerestituirea autoturismului la expirarea termenului de locațiune, cu scopul de a obține un folos material injust, respectiv suma de bani din tranzacționarea autoturismului pe care a obținut-o, reprezintă toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Faptul că inculpatul nu avea intenția de restituire a sumei pentru care a garantat cu autoturismul închiriat, rezultă și din faptul că contractul de garanție depășea termenul contractului de locațiune.

Pentru că inducerea în eroare a fost comisă în cursul executării unui contract, respectiv la momentul la care inculpatul trebuia să își îndeplinească obligația contractuală de restituire a bunului împrumutat, obligație de care cocontractantul parte vătămată l-a exonerat fiind indus în eroare și cu ajutorul declarației false făcute în fața lucrătorilor poliției, pentru că în caz contrar ar fi pretins restituirea autoturismului, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă calificată, prevăzută de art. 215 al. 2 rap. la al. 3 Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, solicitând schimbarea acesteia în sensul achitării în ce privește infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 Cod penal conform art.11 alin.2 lit. a combinat cu art.10 lit. c C.P.P. autor fiind, respectiv aplicarea amenzii penale în ce privește infracțiunea de fals în declarații pe care o recunoaște și o regretă.

Prin decizia penală nr. 185 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 974/08.04.2008, pronunțată de Judecătoria Arad, iar inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării, în sensul art. 63 Cod pr. penală, a probelor administrate nemijlocit și în condiții de contradictorialitate.

Susținerile inculpatului, cum că mașina a fost vândută de, nu pot fi valorificate în sensul pronunțării soluției de achitare întemeiată pe art.10 lit. c cod pr. penală.

Mașina a fost închiriată de inculpat de la - SRL A și a fost lăsată în gaj martorului - G din C, de către martorul în urma înțelegerii cu inculpatul pentru garantarea împrumutului de 100.000.000 ROL.

Martorul a intermediat obținerea împrumutului, de care a profitat în mare parte inculpatul, la rândul său apelând la sprijinul lui, care în condițiile nerespectării termenului de restituire a luat mașina de la și a vândut-o lui din localitatea jud. C unde a fost găsită de poliție.

Actele mașinii au rămas în posesia inculpatului, care la întoarcerea din Car eclamat la poliție că mașina a fost furată din fața casei sale din A,- situație pe care a prezenta-o și locatorului, - SRL A lăsând la sediul acestuia o cheie, alta decât dublura.

În aceste condiții, apare evident faptul că inculpatul a prezentat părții vătămate ca fiind adevărată o situație mincinoasă, cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust, pricinuind acesteia o pagubă.

Faptele inculpatului, comise cu intenție directă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 raportat la alin. 2 Cod penal și fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal.

În ce privește pedepsele aplicate inculpatului, cele individuale și cea rezultantă, ca urmare a reținerii cazului de concurs prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, instanța de apel le-a considerat bine dozate și individualizate, în condițiile prevăzute de art. 72 Cod penal combinat cu art. 34 lit. b Cod penal, în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 Cod penal. În mod corect a fost reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal și ale art. 83 Cod penal, față de sentința penală nr. 523/13.03.2003, pronunțată de Judecătoria Arad, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, ce va fi executată pe lângă cea rezultantă aplicată prin hotărârea apelată.

Instanța de apel a considerat că față de condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea de fals în declarații, și față de situația în care se află inculpatul, aplicarea pedepsei amenzii penale pentru această infracțiune nu se justifică.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că este nevinovat în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fiind doar vinovat de declararea mașinii ca fiind furată. A mai arătat că nu a avut intenția de a închiria mașina în scopul de aov inde, nu a valorificat autoturismul în cauză, și ca urmare nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, solicitând achitarea sa pentru această infracțiune.

Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.

Instanța constată că Judecătoria Arada stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal, de fals în declarații prev. de art. 292 Cod penal, încadrarea juridică dată faptelor fiind cea legală, iar dozarea pedepselor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 72 Cod penal privind individualizarea judiciară a pedepselor.

În mod just s-a apreciat atât de către instanța de fond cât și de către cea de apel că în speța de față subzistă infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal, aceasta constând în fapta inculpatului de a lăsa autoturismul închiriat de la - SRL din A drept gaj pentru o sumă de bani, pe care însă nu a intenționat să o mai restituie, și de a susține atât în fața reprezentanților societății locatoare cât și a organelor de cercetare penală că autoturismul a fost sustras, pentru a fi exonerat de obligația restituirii și a-și însuși suma de bani, producând un prejudiciu societății - SRL din

Deși inculpatul susține nevinovăția sa, această poziție este contrazisă de probele dosarului, din care rezultă fără nici un dubiu că acesta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, nesubzistând vreun temei de achitare a inculpatului.

Cealaltă infracțiune, de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul, de asemenea subzistă, deoarece acesta a declarat în fața lucrătorilor de poliție că i-a fost sustras autoturismul marca Mercedes pe care-l închiriase, din fața locuinței, acest lucru făcându-l pentru a fi absolvit de obligația contractuală de restituire a autoturismului, organele de poliție fiind obligate să efectueze cercetări cu privire la eventuala sustragere a acestui autoturism.

Argumentele de nevinovăție invocate de către inculpat în motivele de recurs, nu sunt convingătoare și nu se coroborează cu materialul probator existent în cauză, astfel că solicitarea acestuia de achitare a sa, este neîntemeiată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată, prejudiciul urmând a fi recuperat prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale, fiind valorificat principiul recuperării integrale a pagubei.

Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 185/18 iunie 2008 Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17.11.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./04.12.2008

Tehnored./2 ex./04.12.2008

Prima instanță:

Inst. de apel:,