Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 170/2009
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 64/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns partea civilă recurentă și apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, lipsă fiind inculpatul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care recurenta depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, învederează instanței faptul că inculpatul nu s-a putut prezenta în instanță, având în vedere faptul că a suferit o intervenție chirurgicală la inimă, motiv pentru care trebuie să evite stresul, precum și faptul că acesta nu dorește în mod expres să fie audiat în acest stadiu procesual.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Partea civilă recurentă solicită admiterea recursului și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, pentru motivul că s-a dovedit vinovăția inculpatului prin probele administrate pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale atacate ca temeinică și legală. Arată că în mod corect Tribunalul a reținut că nu există infracțiunea de înșelăciune în convenții. Arată că din probele administrate rezultă într-adevăr că partea civilă s-a rugat de inculpat să o primească la lucru pentru că are copii mici, a acceptat să lucreze sporadic, i-a comunicat că urmează cursul de vânzătoare iar acesta, la începutul anului 2005 a pregătit contractul de muncă pe care l-a înmânat părții civile spre a fi semnat. Precizează că pentru a exista infracțiunea de înșelăciune trebuie să existe cele două elemente ale infracțiunii, dar în speță partea civilă nu a fost indusă în eroare. Arată că partea civilă a formulat acțiune în justiție, iar prin sentința nr. 1485/2005 a Tribunalului Albais -au acordat toate despăgubirile materiale, astfel că aceasta nu a suferit nici un prejudiciu. Învederează instanței faptul că nici infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual nu există, față de împrejurarea că nici partea civilă și nici inculpatul nu au semnat contractul de muncă la rubrica angajatului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Arată că din probatoriul administrat, în mod corect s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, deoarece acesta a menținut în eroare pe partea vătămată, arătându-i că i-a încheiat contract de muncă și a amânat prezentarea contractului în vederea semnării lui. În ce privește celelalte două infracțiuni, apreciază că și acestea sunt dovedite.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, în replică, arată că cercetarea penală nu s-a făcut la plângerea prealabilă, ci din oficiu, Parchetul nu a formulat recurs împotriva deciziei penale, astfel că apreciază că partea civilă poate discuta recursul doar sub aspectul laturii civile, care a fost corect soluționată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iuliaa fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 al. 2 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în calitate de angajator - administrator la SC SRL A I - a convenit cu partea civilă, ca aceasta să lucreze în perioada februarie 2004 - ianuarie 2005 în cadrul societății în calitate de vânzătoare. Cu toate că aceasta a prestat efectiv această activitate în cadrul societății, inculpatul nu a încheiat cu aceasta un contract individual de muncă.
În cursul lunii ianuarie 2005 inculpatul s-a prezentat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă A unde a depus contractul de muncă al părții civile, în cuprinsul căruia la rubrica "durata contractului" era menționată data de 17.01.2005, dată de la care aceasta își începea activitatea.
Prin sentința penală nr. 607/20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- inculpatul a fost condamnat la pedepsele de:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- 10 luni închisoare pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal;
urmând ca în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în perioada februarie 2004 - ianuarie 2005 partea vătămată a lucrat în calitate de vânzătoare la SC SRL A I, societate la care este administrator inculpatul, împrejurare care rezultă din declarațiile martorilor -, și, precum și din sentința civilă nr. 1485/2005 a Tribunalului Alba - Secția civilă.
În cursul lunii ianuarie 2005 inculpatul a depus la Inspectoratul Teritorial d e Muncă A contractul individual de muncă al părții vătămate, din care rezultă că aceasta își începe activitatea la SC SRL începând cu data de 17.01.2005.
Ulterior, printr-un raport de constatare tehnico-științifică s-a stabilit că semnătura depusă la rubrica "salariat" de pe contractul individual de muncă nu a fost executată de partea vătămată sau inculpat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel:
- partea civilă, solicitând admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contribuțiile datorate pentru bugetul de stat, CAS, șomaj și a sumei de 15.000 lei daune morale;
- inculpatul, solicitând în baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. d Cod procedură penală achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 64/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- a fost admis apelul inculpatului, iar în urma desființării hotărârii atacate, inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. d Cod procedură penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal, 291 Cod penal și art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, precum și apelul declarat de aceasta.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, -, sentința civilă nr. 1485/2005 a Tribunalului Alba, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34589/2006, declarațiile inculpatului, rezultă că începând cu data de 01.02.2004 partea vătămată a lucrat în calitate de vânzătoare la SC SRL, administrată de inculpatul.
Potrivit susținerilor părții vătămate, încă din momentul începerii activității, inculpatul i-a promis părții vătămate că-i va încheia contractul de muncă, solicitându-i în acest sens actele necesare și chiar i-a adus la cunoștință că a încheiat contractul individual de muncă, urmând a-i aduce un exemplar pentru a-l semna, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, însă partea vătămată a avut convingerea că lucrează cu contract de muncă.
La începutul anului 2005, inculpatul i-a sugerat părții vătămate să-și ia concediu legal de odihnă, ocazie cu care aceasta s-a deplasat la ITM A pentru a cere informații cu privire la cartea sa de muncă, ocazie cu care a aflat că, contractul de muncă a fost încheiat doar la data de 17.01.2005 și în plus, semnătura de la rubrica angajat nu îi aparținea.
Potrivit sentinței civile nr. 1485/2005 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 900/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a constatat într-adevăr existența raportului juridic de muncă dintre partea vătămată și societatea inculpatului, pentru perioada 01.02.2004 - 17.01.2005, fiind obligată societatea administrată de inculpat la plata drepturilor salariale cuvenite părții vătămate, precum și a contribuțiilor datorate bugetului de stat, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34589/2006 s-a constatat că semnătura depusă la rubrica "salariat" de pe contractul individual de muncă depus de inculpat la ITM A nu a fost executată nici de partea vătămată și nici de inculpat.
Ori, în contextul acestei stări de fapt, așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, prin referire la conținutul infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și participație improprie la fals intelectual s-a desprins concluzia certă că acestor fapte le lipsește unul din elementele constitutive și anume, în cazul infracțiunii de înșelăciune lipsește latura obiectivă, deoarece între partea vătămată și inculpat nu s-a încheiat practic nicio convenție, iar celorlalte două infracțiuni le lipsește latura subiectivă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 1485/2005 a Tribunalului Alba, inculpatul a fost obligat la plata contribuțiilor datorate bugetului de asigurări sociale de stat pentru perioada 01.02.2004 - 11.02.2005, precum și despăgubirile salariale cuvenite părții vătămate pentru perioada 01.01.2005 - 11.02.2005, astfel că pretențiile materiale emise în cauză și care vizează parțial aceleași drepturi (contribuțiile datorate bugetului de stat) au fost privite a fi neîntemeiate, câtă vreme prin faptele sale inculpatul nu i-a cauzat nici un prejudiciu moral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen partea civilă solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Curtea reține următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu declarațiile părții civile rezultă că, începând cu luna februarie 2004 aceasta a lucrat în calitate de vânzătoare în magazinul de legume-fructe aparținând SC SRL A I, societate administrată de inculpatul. În luna februarie 2004, când partea civilă a început să lucreze la această unitate, inculpatul i-a promis că-i va încheia un contract individual de muncă pe care i-l va aduce la semnat.
Deși potrivit art. 16 al. 1 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) angajatorul are obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă, partea civilă a continuat să lucreze, cunoscând că nu poate exista o astfel de convenție, întrucât nu semnase nici un înscris în acest sens.
La începutul anului 2005, inculpatul i-a sugerat părții civile să-și ia concediul legal de odihnă. Aceasta s-a deplasat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă A pentru a cere informații cu privire la cartea sa de muncă, aflând cu această ocazie, că contractul individual de muncă a fost încheiat începând cu data de 17.01.2005.
Începând cu data de 11.02.2005 partea civilă a denunțat unilateral contractul individual de muncă, încetând raporturile de muncă avute cu SC SRL A
Contractul individual de muncă depus la ITM Aaf ost redactat de către martorul, care a predat inculpatului înscrisul astfel completat, în vederea semnării de către angajator și salariat (fila 88). Inculpatul, așa cum rezultă din declarația martorei - (fila 228 - dosarul instanței de fond) i-a lăsat părții civile, la locul de muncă, contractul în vederea semnării. Ulterior, contractul purtând semnături la rubricile "angajator" și "salariat" a fost depus la ITM
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34589/2006 rezultă că semnătura depusă pe contractul individual de muncă la rubrica "salariat" nu a fost executată nici de partea civilă și nici de inculpat.
Față de starea de fapt mai sus reținută, în baza probelor administrate în cauză, Curtea conchide că în mod legal și temeinic instanța de apel, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul, constatând că faptelor reținute în sarcina sa le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv:
- pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,3 Cod penal, lipsa laturii obiective constând în inducerea sau menținerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cu ocazia încheierii sau executării unui contract;
- pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 al. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal, lipsa laturii subiective, nefiind dovedit că inculpatul a aplicat semnătura pe contract la rubrica "salariat" sau că a avut cunoștință că nu partea civilă a fost cea care a semnat contractul.
În ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă pentru obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale aferente salariului primit în urma unei hotărâri judecătorești și obligarea aceluiași inculpat la plata daunelor morale este nefondată.
Pe de o parte, prin decizia civilă nr. 900/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, pârâta SC SRL AIa fost obligată să plătească contribuțiile datorate bugetului de asigurări sociale de stat pentru perioada 01.02.2004 - 11.02.2005.
Pe de altă parte, omisiunea inculpatului de a încheia contractul individual de muncă nu a fost de natură să-i producă părții civile și un prejudiciu moral, prejudiciile materiale fiind recuperate.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b recursul părții civile va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 Cod procedură penală partea civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 64/A/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe partea civilă să plătească statului 160 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.04.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Tiberiu Peter, Maria Elena
