Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.200
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr.329 din 29.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA privind pe intimatul inculpat, fiica lui și C, născut la 16.04.1975, domiciliată în comuna, sat, nr. 79, județul
Prin decizia penală nr.329/29.10.2007 TRIBUNALUL PRAHOVAa respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, precum și apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1274/07.06.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul inculpat, personal și asistată de apărător ales avocat, cu împuternicire avocațială depusă la fila 15 dosar, emisă de Baroul Prahova, lipsă fiind intimata parte vătămată SRL pentru care a răspuns avocat ales, în substituire avocat, cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 16 și 17 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștință intimatei-inculpate faptul că are dreptul să dea o declarație în fața instanței de recurs, partea personal, precizând că nu înțelege să se folosească de acest drept, menținându-și declarațiile date anterior în cauză.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin recursul de față se atacă atât sentința penală nr.1274/7.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, cât și decizia penală nr.329/29.10.2007 a Tribunalului Prahova, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
În susținere, arată că inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, constând în aceea că aceasta a sustras mărfuri în valoare de 1417 RON din gestiunea SRL, în perioada aprilie-iulie 2005. Prin sentința penală nr.1274/7.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a dispus achitarea inculpatei, iar prin decizia penală nr.329/29.10.2007 TRIBUNALUL PRAHOVAa respins apelul declarat de Parchet.
Precizează că soluția de achitare a inculpatei este una greșită, bazându-se exclusiv pe un raport de expertiză judiciară, fără analizarea și a celorlalte probe administrate în cauză: declarațiile martorilor audiați, din care rezultă că inculpata și-a însușit suma de bani reținută prin rechizitoriu, caietele ținute de inculpată, astfel cum acestea sunt reținute în dosarul de urmărire penală.
Mai arată că deși în declarația dată în fața instanței de fond arată că nu a participat la efectuarea inventarului, martorii audiați în cauză infirmă acest aspect, că expertul desemnat în cauză a efectuat lucrarea nu a avut în vedere obiectivele fixate de instanță.
Pentru motivele de mai sus, solicită a se constata că ambele instanțe au reținut în mod greșit că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art.2151alin.1, și prin urmare să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce va fi aplicată, solicită aplicarea dispozițiilor privind suspendarea consiționată a executării pedepsei, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpatei.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, în temeiul art.385 pct.1 lit.b C.P.P. urmând a se avea în vedere următoarele: singura persoană care ar fi putut constata lipsa din gestiune nu era decât expertul contabil, iar acesta a răspuns la obiectivele fixate de instanță, obiective ce au fost însușite și de reprezentantul Ministerului Public la momentul propunerii și stabilirii acestora; că trebuie avut în vedere și referire la fișa postului inculpatei, în care nu există nici un atribut pentru întocmirea rapoartelor zilnice în sarcina inculpatei; că din declarațiile martorilor rezultă că "o serie de mărfuri erau luate pe caiet", iar când venea ziua de salariu inculpatei i se opreau din acesta, fapt de unde rezultă că recurenta nu avea nici un motiv să-și însușească bunuri din societatea-parte vătămată.
Mai solicită a se reține și faptul că nici partea responsabilă civilmente SRL nu a pus la dispoziție decât o serie de documente, iar inventarierea nu s-a efectuat potrivit codului muncii, și anume de un expert contabil abilitat, aceasta fiind efectuată de cu totul alte persoane care nu erau specializate în acest domeniu, prin urmare, acest inventar este unul nul. De asemenea, nu s-a pus la dispoziție de societatea-parte vătămată documentele contabile față de care să se stabilească această lipsă în gestiune, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit niciodată lipsa imputată inculpatei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea hotărârii de fond și a celei de apel ca fiind legale și temeinice.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-parte vătămată SRL, formulează concluzii de admitere recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, solicitând a se avea în vedere faptul că acțiunea penală a fost pusă în mișcare ca urmare a plângerii formulată de această societate, cu precizarea că în ceea ce privește despăgubirile, acestea vor fi recuperate pe cale acțiunii civile separate de acțiunea penală.
Intimata-inculpat, având cuvântul personal, arată că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia nr.329/29.10.2007 a Tribunalului Prahovaa fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
De asemenea, a fost respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.1274/07.06.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, privind pe inculpata.
Pentru a pronunța decizia respectivă TRIBUNALUL PRAHOVAa reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.1274/07.06.2007 Judecătoria Ploiești în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a a C.P.P. dispus achitarea inculpatei, fiica lui și C, născută la 16.04.1975 în P, jud.P, domiciliată în comuna, sat, nr.79, jud.P, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.2151alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 faptă din perioada aprilie-iulie 2005, parte vătămată SRL, întrucât fapta nu există.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.192 alin.1 pct.1 partea C.P.P. vătămată a fost obligată la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că SRL cu sediul în com., jud.P, prin reprezentantul său legal, numita a formulat plângere împotriva inculpatei, sesizând faptul că aceasta în perioada aprilie-iulie 2005 în calitate de gestionară a unui compartimet din cadrul societății-parte vătămată și-a însușit suma de 1470 RON, constatată în minus la inventarierea din 17.06.2005, la gestiunea, perioada supusă inventarierii fiind luna aprilie-iulie 2005.
S-a mai arătat în plângere că inculpata a refuzat să dea explicații cu privire la această lipsă în gestiune, apreciată de administrator a părții vătămate, ca reprezentând contravaloarea unor mărfuri alimentare și nealimentare luate de inculpată și folosite pentru familia sa, mărfuri pe care aceasta nu le-a achitat.
Martorele membră a Comisiei de inventariere a relatat la urmărirea penală, că a constatat lipsa în gestiune și că din cele și relatate de angajații societății a înțeles că inculpata lua mărfuri din gestiune pentru consumul familiei, pe care însă nu le achita.
În același sens, a declarat și martora, angajată la gestionară la aceeași societate, care totodată a menționat că incupata recepționa și mărfurile care intrau în gestiunea sa la "".
Din aceste trei declarații, așa cum au fost ele date în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că se reliefează un aspect esențial în cauză, respectiv împrejurarea că faptele de însușire a unor mărfuri din gestiunea societății-parte vătămată au fost puse pe seama inculpatei pe baza unor simple presupuneri și unor concluzii indirecte fără suport probator, plecând de la premisa că inventarul s-a efectuat la sector, gestionat faptic de către inculpată.
De altfel această situație de fapt a reieșit și în faza de cercetare judecătorească unde a indicat o cu totul altă situație de fapt decât cea prezentată la urmărirea penală, arătând că lipsa în gestiune pe care a constatat-o în urma inventarului din 17.06.2005 a rezultat din faptul că inculpata, care făcea recepția mărfurilor la sector, în sensul verificării mărfurilor primite, fără însă a întocmi documente scrise cu privire la aceste marfuri, aceste documente fiind întocmite de și, schimba etichetele cu prețul mărfurilor, punând prețuri mai mari la cele afișate în raft, care astfel nu mai corespondeau cu cele din nota de recepție.
Aceeași martoră a arătat că lipsa banilor a reieșit din raporturile de gestiune întocmite la 3 zile când se schimba cu colega sa, în prezent plecata în Spania.
Din expertiza contabilă judiciară întocmită în faza de cercetare judecătorească, a reieșit că nu au fost respectate normele legale privind încadrarea inculpatei în funcția de gestionar și că la preluarea acestei funcții de către inculpată, nu s-a efectuat un inventar de predare-primire a gestiunii.
De asemenea, cu toate că s-a constatat o lipsă în gestiune, conducerea societății nu a emis o decizie de imputare, iar prejudiciul nu a fost înregistrat în evidențele contabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului s-a aratat că în mod greșit instanța de fond a pronuțat achitarea inculpatei, făcând o greșită interpretare a materialului probator administrat în cauză, solicitând în acest sens admiterea apelului, deființarea sentinței și condamnarea inculpatei prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art.214 alin.1
Tribunalul examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art.371 C.P.P. a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Situația de fapt a fost în mod corect reținută de către instanța de fond, așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, s-a menționat că inventarierea din data de 17.06.2005 s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, de persoane necalificate în acest sens, ia inculpata nu exercita efectiv atribuțiile aferente unui gestionar, în sensul că nu recepționa marfa și nu întocmea sau semna raportul de gestiune.
De asemenea, s-a menționat că inculpata nu avea întocmită o fișă a postului, predarea gestiunii nu se făcea în baza unui grafic, nu se întocmeau documente de predare-primire, iar actele de primire a mărfii erau întocmite de o altă persoană, respectiv numita fapt recunoscut chiar de către aceasta.
Conform declarațiilor expertei, societatea prejudiciată SRL nu a putut prezenta în momentul efectuării expertizei actele de predare-primire, către inculpată întrucât nu le are și de asemenea că, nu a existat nici o decizie de inventariere în conformitate cu dispozițiile legale, iar inventarul efectuat la data de 17.06.2005 nu s-a efectuat pe formularul tip prevăzut de actele normative ci pe foi de hârtie, de către persoane care nu aveau calitatea de a efectua această inventariere.
S-a constatat de asemeni că nu există o decizie de imputare a sumei pe care ar fi delapidat-o inculpata și nu există documente financiar contabile pentru perioada supusă inventarierii, respectiv aprilie-iulie 2005.
În raport de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond nu a putut reține existența unui prejudiciu în sarcina inculpatei, probele administrate ducând la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art.2151alin.1
În ceea ce privește solicitarea apelantului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, de schimare a încadrării juridice a faptei de delapidare prev. de art.2151alin.1 în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 alin.1, aceasta a fost respinsă întrucât din nici o probă administrată în cursul urmării penale sau al judcății nu există dovada că inculpata a pricinuit pagube cu rea credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor unei persoane.
În acest sens, s-a reținut că textul incriminator vizează existența unei situații premisa, fiind necesar pentru existența acestei infracțiuni să se constate reaua credință în administrarea unui bun. După cum s-a menționat însă, reaua credință a inculpatei nu a fost dovedită de nici una dintre probele existente la dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpata și-a însușit bunuri din gestiunea societății și deși a participat la efectuarea inventarului a refuzat să semneze înscrisul prin care se constata lipsa din gestiune. În același sens sunt și înscrisurile aflate la dosar (în caietele ținute de inculpată se regăsesc mențiuni ale acesteia privind datorii pe numele și pe alte nume-105,112,115 etc. dosar Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ).
În faza de urmărire penală inculpata a refuzat să dea declarații. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror aceasta a negat săvârșirea faptei, poziție pe care și-a menținut-o și în fața instanței de judecată. Se observă că, deși în declarația dată la Judecătoria Ploiești, inculpata a susținut că nu a participat la efectuarea inventarului, martorii audiați în cauză infirmă acest fapt.
De asemenea, prin decizia nr.319/27.07.2005 (20 dosar Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ), SRL a decis desfacerea contractului de muncă a inculpatei începând cu data de 01.08.2005, motivată de faptul că în urma inventarului din data de 17.06.2005 s-a constatat existența unui minus în gestiune, în cuantum de 1470 RON, care nu a putut fi justificat de angajată. Inculpata nu a contestat la instanța de judecată această decizie.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă se observă în primul rând faptul că acesta conține mențiuni subiective ale expertului care nu au legătură cu obiectivele fixate de instanță.
În plus, expertul a avut în vedere doar perioada 01.06.-17.06.2005, deși s-a dispus să se stabilească dacă exista o lipsă în gestiune în perioada aprilie-iulie 2005.
În vederea întocmirii raportului de expertiză contabilă nu s-a efectuat o verificare a tuturor documentelor părții vătămate pentru perioada avută în vedere în scopul lămuririi situației de fapt și stabilirii existenței unui prejudiciu în gestiune.
În acest sens se remarcă faptul că expertul nu a luat în considerare rapoartele de gestiune zilnică ale inculpatei și nici însemnările acesteia cu privire la datorii.
Totodată, expertul reține în mod greșit că inculpata nu făcea recepția mărfurilor deși din actele dosarului rezultă că aceasta primea mărfurile, verifica existența mărfurilor, semna raportul de gestiune zilnic și monetarul.
Trebuie remarcat și faptul că, față de considerentele Tribunalului Prahova, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, instanța de control judiciar trebuia cel puțin să admită apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și să dispună schimbarea temeiului achitării inculpatei din art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.a C.P.P. în art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.
C.P.P.Drept urmare s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și, în urma rejudecării cauzei de căttre instanța de recurs, condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de delapidare prev. de art.2151alin.1
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.3859C.P.P. constată că recursul este nefondat.
Astfel, situația de fapt așa cum a fost reținută de instanța de fond dar și de către instanța de apel având drept consecință inexistența vreunei fapte de natură penală săvârșită de către inculpată este cea corectă. Fără a mai relua in extenso argumentările acestor două instanțe de judecată trebuie remarcat că potrivit disp. art.2151alin.1 reprezintă infracțiunea de delapidare în formă simplă "însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".
Ori, tocmai aceste fapte ale însușirii, folosirii sau traficării de către inculpată de bani sau bunuri nu au putut fi demonstrate fără putință de tăgadă și dincolo de orice dubiu rezonabil.
Atâta timp cât în cauză nu s-a putut proba nici măcar existența certă a unui prejudiciu pentru partea vătămată SRL, inventarierea din data de 17.06.2005 efectuându-se fără respectarea prevederilor legale în materie ( nu s-a emis decizie pentru efectuarea inventarierii; din comisia de inventariere să nu facă parte nici gestionarul dar nici contabilul care înregistrează în contabilitate operațiunile aferente gestiunii respective; gestionarul nu a dat declarația de început și de sfârșit de inventar; nu s-au înscris toate rezultatele inventarierii în formularele "Listă de inventariere" utilizate pentru acele gestiuni la care evidența bunurilor se ține după metoda global-valorică lipsind denumirea unității; locul de depozitare; valoarea contabilă; valoarea de inventar; valoarea deprecierii și motivul acesteia; numele, prenumele și semnătura gestionarului și al gestionarului primitor; numele, prenumele și semnătura contabilului) este fără putință de tăgadă că nu se poate vorbi nici de existența vreunei infracțiuni fie aceasta de delapidare prev. de art.2151alin.1, fie de gestiune frauduloasă prev. de art 214
Următoarea observație este mai mult decât relevantă pentru constatarea haosului care domnea in gestiunea și contabilitatea SRL, împrejurare care a condus și ea la imposibilitatea stabilirii cu certitudine a unui prejudiciu. Astfel, din fila 57 a raportului de expertiză reiese că expertul desemnat a solicitat SRL prin adresa nr.7993/19.01.2007, cu revenire la data de 16.02.2007 următoarele documente: contractul de muncă al inculpatei, contractul de garanție gestionara, fișa postului, rapoartele de gestiune ale gestiunii inculpateipentru perioada în care s-a constatat lipsa în gestiune, inventarul din care a rezultat lipsa în gestiune și notele contabile prin care s-a înregistrat lipsa în gestiune.
Cu toate acestea, expertului nu i s-a pus la dispoziție, existând în acest sens prezumția firească a inexistenței celorlalte acte, numai note de recepție și facturi aferente perioadei1.06-17.06.2005, rapoarte de gestiune din perioada1.06-17.06.2005, inventarul efectuat la data de 17.06.2005 și contractul de muncă al inculpatei.
Așadar, apare cu totul nejustificată critica Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA din motivele de recurs in sensul că expertul a avut în vedere doar perioada 1.06-17.06.2005 deși s-ar fi dispus să se stabilească dacă exista o lipsă în gestiune în perioada aprilie-iunie 2005. Nicidecum, expertul a avut în vedere întreaga perioadă, ca dovadă că a și solicitat actele aferente gestiunii pentru întreaga perioadă supusă analizei, numai că acestea nu i-au putut fi puse la dispoziție chiar de către partea vătămată, deci motive necunoscute.
Împrejurările că inculpata a refuzat să semneze înscrisul prin care se constata așa zisă lipsă în gestiune, că a refuzat să dea declarații în faza de urmărire penală și că nu a contestat decizia nr.319/27.07.2005 a SRL prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 1.08.2005 nu pot fi considerate probe certe pentru constatarea vinovăției inculpatei.
În acest sens, art.62 dispune C.P.P. că "în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe", iar potrivit art.63 alin.1 C.P.P."constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei".
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă nici măcar indicii temeinice în sensul art.681în C.P.P. ceea ce privește comiterea de inculpată a faptei ce i-a fost imputată, ci numai simple presupuneri insuficiente pentru a determina condamnarea acesteia și pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție prev. de art.52din Codul d e procedură penală.
Față de cele astfel reținute, Curtea constatând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, în cauză nefiind incident nici vreunul dintre motivele de casare se iau în considerare din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.3 C.P.P. în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr.329/2007 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.1274/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Fiind în prezenta se semnează
de președintele instanței
GREFIER,
Red. /.red.
4 ex/11.03.2008
fond 7993/2006 Jud.
jud. fond
apel - Trib.
jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
