Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.199
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Frățilescu Paul Mihai
JUDECĂTOR 2: Teișanu Florentin
JUDECĂTOR 3: Tudoran
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul Lui și, născut la 23.01.1974, domiciliat în S,-, județul P și asigurătorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu sediul în P,-, județul P, împotriva deciziei penale nr. 366 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinței penale nr.1486/29.06.2007 a Judecătoriei Ploiești, de inculpatul și Românească, ca nefondate, fiind obligați apelanții să plătească statului 160 lei cheltuieli judiciare, câte 80 lei fiecare.
Prin sentința penală nr.1486 din 29.06.2007, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i, fapta din data de 26/27.07.2005 la pedeapsa de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art.71 și 64
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.531/03.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr.531/3.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI în pedepsele componente, în baza art.36 alin.2 și art.34 lit.b au fost contopite pedepsele descontopite din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința mai sus menționată, cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a și b
S-a constatat că din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.531/3.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, inculpatul a executat perioada de la 8.09.2005 la 8.05.2007, când a fost eliberat condiționat prin sentința penală nr.996/2007 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art.36 alin.3 C.P.P. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată de la 8.09.2005 la 8.05.2007.
S-a luat act că partea vătămată P nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat, pentru care a răspuns apărător ales avocat Mari, cu împuternicire avocațială nr.32/21.02.2008 emisă de Baroul Prahova, depusă la fila 19 dosar, recurentul asigurător SC Românească SA P și intimata parte vătămată SC P SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Mari, pentru recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că din informațiile deținute de la o rudă a acestuia cunoaște faptul că recurentul este plecat din țară, în Spania, având posibilitatea însă ca la un termen următor să se prezinte în fața instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu se opune amânarea cauzei, în măsura în care se insistă de apărătorul recurentului în audierea acestuia în fața instanței de față.
Avocat Mari, pentru recurentul inculpat, arată că acesta a fost audiat în fața instanței de apel, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței cu privire la acordarea unui nou termen cauzei față de lipsa inculpatului.
Curtea, având în vedere că prezentul recurs se află în stare de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită cu recurentul, acesta fiind citat la adresa cunoscută, cauza aflându-se la al doilea termen, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat Mari, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că înțelege să critice decizia penală nr.366/3.12.2007 a Tribunalului Prahova, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată, al individualizării acesteia.
În susținere, arată că recurentul-inculpatul este nemulțumit de faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat în cauza de față este concurentă cu alte fapte pentru care a fost deja condamnat, toate aceste fapte fiind săvârșite în același timp iar urmărirea penală a fost începută în același timp, numai că cercetarea judecătorească a fost efectuată de alte secții de poliție, iar pedepsele aplicate acestora sunt diferite. Menționează că faptele fiind concurente trebuie aplicate pedepse similare, în condițiile în care în cauza de față se aplică o pedeapsă mai mare decât în celelalte dosare, unde inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni, iar în cauza de față pentru una singură.
Pentru motivele de mai sus, solicită aplicarea unei pedepse corespunzătoare duratei detenției, 1 an și 7 luni închisoare, iar în urma contopirii pedepselor, să se constate pedeapsa rezultantă ca fiind executată.
Mai arată că trebuie avut în vedere și faptul că aplicarea unei noi pedepse nu se ajunge la reeducarea recurentului-inculpat, atâta timp cât acesta a fost eliberat condiționat, apreciindu-se că s-a îndreptat, iar aplicarea unei pedepse astfel cum s-a solicitat își va atinge scopul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat recurentul-inculpat a fost bine individualizată, față de circumstanțele reale ale faptei săvârșite și cele personale ale inculpatului, din acestea din urmă rezultând perseverența infracțională a recurentului.
Astfel, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, apreciind hotărârea atactă ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1486 din 29.06.2007, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i, fapta din data de 26/27.07.2005 la pedeapsa de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art.71 și 64
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.531/03.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr.531/3.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI în pedepsele componente, în baza art.36 alin.2 și art.34 lit.b au fost contopite pedepsele descontopite din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința mai sus menționată, cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a și b
S-a constatat că din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.531/3.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, inculpatul a executat perioada de la 8.09.2005 la 8.05.2007, când a fost eliberat condiționat prin sentința penală nr.996/2007 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art.36 alin.3 C.P.P. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare perioada executată de la 8.09.2005 la 8.05.2007.
S-a luat act că partea vătămată P nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 26/27.07.2005, inculpatul a pătruns prin efracție în chioșcul P, situat la intersecția străzilor G și din P, de unde a sustras țigări și cafea în valoare de 2335 lei, prejudiciu acoperit prin despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al bunurilor sustrase, de la societatea de asigurări, astfel încât partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
În drept, fapta inculpatului așa cum a reieșit din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile acestuia de recunoaștere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și, text de lege în baza căruia instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii într-un cuantum minim prevăzut de textul incriminator, și la individualizarea căreia au fost reținute disp. art.72, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii ei, prejudiciul creat, antecedentele penale ale inculpatului, în prezent liberat condiționat în baza 996/2007 a Judecătoriei Ploiești, din executarea unei pedepse anterioare de 2 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin 531/03.07.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, aplicată pentru fapte asemănătoare, concurente cu cele din prezenta cauză, toate fiind săvârșite înainte de rămânerea definitivă nr.181/2006 a Judecătoriei Ploiești.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel inculpatul și Românească P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, inculpatul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, având în vedere că pedeapsa aplicată pentru primele trei infracțiuni a fost deja executată, faptele sunt concurente și a fost liberat condiționat datorită comportamentului bun pe care l-a avut în detenție.
Apelanta Românească Paa rătat în cererea de apel că va depune motivele pentru care a formulat apel în dosar, în termenul procedural, însă, deși au fost acordate mai multe termene de judecată, aceste motive nu au fost depuse la dosar, iar apelanta nu a delegat un reprezentant care să le susțină oral în fața instanței.
Prin decizia penală nr. 366 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova au fost respinse apelurile declarate de inculpatul și Românească, ca nefondate, fiind obligați apelanții să plătească statului 160 lei cheltuieli judiciare, câte 80 lei fiecare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă că situația de fapt a fost stabilită corect de prima instanță, inculpatul recunoscând fapta săvârșită, iar declarațiile sale de recunoaștere coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită la minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere atitudinea sa sinceră și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei.
Susținerile inculpatului, potrivit cărora sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, având în vedere că pedeapsa aplicată pentru alte trei infracțiuni a fost deja executată, iar acele fapte sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința apelată, s-au apreciat a fi nefondate, având în vedere tocmai faptul că a mai fost condamnat și pentru alte fapte, care dacă ar fi fost cunoscute la data condamnărilor anterioare nu ar fi putut constitui circumstanțe atenuante în favoarea sa.
S-a mai reținut că susținerea inculpatului, potrivit cu care a avut un comportament bun pe perioada detenției, nu are relevanță la individualizarea pedepsei, fapta pentru care a fost condamnat prin sentința apelată fiind săvârșită anterior arestării sale.
De asemenea, perioada în care inculpatul a executat pedeapsa aplicată pentru infracțiunile anterior a fost dedusă de prima instanță în mod corect.
În ceea ce privește apelul declarat de Romînească, tribunalul a reținut că, potrivit art.374 C.P.P. "motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai târziu până în ziua judecății. Motivele de apel se pot formula și oral în ziua judecății", însă asigurătorul nu a arătat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii instanței de fond și nici nu a delegat un reprezentant care să le susțină oral în fața instanței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și asigurătorul Românească
Deși asigurătorul Românească a formulat calea de atac a recursului, precizând că motivele le va depune în termen procedural, nu a făcut acest lucru, neprezentându-se cel puțin un reprezentant al acesteia în ședința în care au avut loc dezbaterile pentru a formula concluzii cu privire la speța de față.
Inculpatul, în motivarea orală a acestei căi de atac formulată prin intermediul apărătorul ales a solicitat desființarea hotărârilor anterioare sub aspectul individualizării pedepsei, menționându-se că aceasta este prea aspră în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și de cele personale ale inculpatului. A mai arătat inculpatul că infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta este concurentă cu altă infracțiune pentru care a fost deja condamnat în alt dosar iar pedeapsa considerată ca și executată întrucât a executat fracția prevăzută de lege și a fost liberat condiționat. Din acest punct de vedere arată inculpatul că nu se poate aprecia că o nouă reîncarcerare pentru fapte comise în anul 2005 ar duce la o reeducare a sa.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lcurărilor dosarului, ale criticilor formulate, cât și în temeiul art.3859alin.3 C.P.P. Curtea apreciază că numai calea de atac formulată de inculpat este fondată, însă pentru alte motive decât cele invocate, considerate de instanță prin prisma acestui text de lege.
Analizând probatoriile administrate în cauză, în mod corect cele două instanțe anterioare au reținut situația de fapt căreia i-au dat o justă încadrare juridică, aspecte care de altfel nu sunt criticate nici de către inculpat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că față de circumstanțele personale ale inculpatului care a comis anterior fapte penale, dovedind prin aceasta preseverență infracțională, este justificată aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție.
Referitor la modalitatea în care s-a dispus efectuarea pedepsei aplicate, Curtea consideră că în mod corect instanțele anterioare nu au considerat ca și executată această pedeapsă, astfel cum a solicitat inculpatul. Aceasta deoarece se impune stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai mare față de pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința anterioară nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești (prin care s-au constatat comiterea unor infracțiuni concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză) deoarece săvârșirea unui număr mai mare de infracțiuni determină instanța de judecată să aprecieze că perseverența infracțională a inculpatului este una mai ridicată.
Din acest motiv, Curtea consideră că această pedeapsă aplicată în cuantum mai mare pentru o infracțiune concurentă este justificată, impunându-se reîncarcerarea inculpatului și eventual liberarea sa provizorie în cazul în care comportamentul său în regim de detenție ar determina comisia din cadrul penitenciarului și ulterior instanța de judecată să considere pertinent un asemenea beneficiu.
Văzând dispozitivul sentinței instanței de fond se constată că s-a omis a se dispune anularea mandatului de executare al pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința mai sus menționată, deoarece această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, iar această măsură era imperios a se dispune.
Pentru considerentele mai sus expuse, ținând cont și de dispozițiile art.3859alin.1 pct.10 C.P.P. Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.d va C.P.P. admite recursul inculpatului, va casa în parte hotărârile judecătorești anterioare, în sensul că va dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.181/2006 a Judecătoriei Ploiești și emiterea unui nou mandat conform mențiunilor dispozitivului instanței de fond.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurătorul Românească, nemotivat, Curtea apreciază că este nefondat întrucât față de această cale de atac nu se constată nici un motiv de nelegalitate care ar impune reformarea hotărârilor judecătorești anterioare din oficiu.
Menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate totodată Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge recursul declarat de asigurătorul Românească ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului, fiul lui și, născut la 23 ianuarie 1974, domiciliat în S, str.-. - nr.3, jud.
Casează, în parte, decizia penală nr.366/3.12.2007 a Tribunalului Prahova și sentința atacată nr.1486/29.06.2007 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.181/19.01.2006 a Judecătoriei Ploiești și emiterea unui nou mandat de executare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu sediul în P,-, jud.P, ca nefondat.
Obligă recurenta Românească la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare căre stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Fiind în prezenta se semnează
de președintele instanței
GREFIER,
Red. /.red.
3 ex/05.03.2008
fond --Jud.
jud. fond
apel --Trib.
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Frățilescu Paul MihaiJudecători:Frățilescu Paul Mihai, Teișanu Florentin, Tudoran
