Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
OMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. de, nr. 1071, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 239 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă partea vătămată intimată, asistată de avocat ales și avocat ales pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta și partea vătămată intimată.
Procedura completă.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr.penală, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală. În susținere, a arătat că în fapt între inculpat și părțile vătămate a existat înțelegere materializată prin încheierea unor procuri speciale, astfel încât inculpatul nu uzat de vreun mijloc fraudulos pentru a duce în eroare părțile vătămate și nu avut în intenție să obțină foloase necuvenite. Cu privire la latura civilă, a arătat că parte din sumele primite de inculpat s-au cheltuit în folosul părților vătămate, așa încât prejudiciul nu a fost corect calculat.
În subsidiar a cerut fie achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. d Cod pr.penală, apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, neexistând intenția sub aspectul laturii subiective și obiective, fie a se constata că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul fost condamnat prin sentința penală nr. 762 din 25 iunie 2003 a Judecătoriei Suceava, solicitând a se dispune contopirea pedepselor și a se constata că pedeapsa este executată, cu obligarea părților vătămate intimate la plata cheltuielilor judiciare.
Avocat pentru părțile vătămate intimate solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că situația prezentată de apărătorul recurentului este denaturată, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, fiind întrunite elementele constitutive ale faptei pentru care a fost condamnat. Față de latura civilă, a arătat că sumele pretinse de inculpat de la părțile vătămate sunt mari, că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata acestora, solicitând a fi respins și acest motiv de recurs, ca nefondat. Totodată cerut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Avocat pentru inculpatul recurent, cerut amânarea pronunțării pentru depune concluzii scrise și expune pe larg situația de fapt.
Reprezentantul Parchetului pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că față de modalitatea în care inculpatul procedat, nu poate fi reținută existența unei simple obligații asumate printr- convenție civilă, iar din probele administrate rezultă existența elementelor constitutive ale infracțiunii săvârșite cu vinovăție de inculpat, astfel încât nu se impune achitarea acestuia. Cu privire la contopirea pedepselor, a arătat că inculpatul este îndreptățit să formuleze astfel de cerere. Totodată arătat că latura civilă a cauzei a fost corect stabilită, încât nu poate fi reținut acest motiv de recurs.
Declarând închise dezbaterile,
CURTEA,
Pentru a da posibilitate apărătorului ales al inculpatului recurent să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21 ianuarie 2008.
Dată în ședința publică, azi 14 ianuarie 2008.
Președinte, Grefier,
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
OMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 35
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. de, nr. 1071, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 239 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate apărătorului inculpatului recurent să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 21 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr.149 bis/23.02.2007 Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare și i s-au interzis drepturile prev. de art.64 rap. la art.71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 1460 Euro, iar părții vătămate suma de 750 Euro și 270 lei sau echivalentul în lei la data restituirii, cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în cursul anului 2004, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a pretins de la partea vătămată suma de 2000 euro, de la care a primit suma de 1460 euro, promițându-i că-l va ajuta să-i fie anulată viza de interdicție pentru Italia, iar de la partea vătămată, a pretins și primit suma de 750 euro și 270 lei, promițându-i că-i va rezolva obținerea permisului de conducere pentru fiul său,.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul a declarat apel, solicitând în principal, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b pr.pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Consideră că fapta este de natură civilă, fiind vorba despre o simplă neexecutare a unei obligații ce rezidă din încheierea unei convenții civile. De aceea, părțile vătămate au posibilitatea promovării unei acțiuni civile separate în despăgubire.
În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. întrucât în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. În acest sens, a fost voința liberă a părților vătămate să-l mandateze pe inculpat, acesta nefolosind nici un mijloc fraudulos și nici nu a făcut vreun demers pentru a le induce în eroare.
Prin decizia penală nr.239/11.06.2007 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul inculpatului și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că la data de 30.06.2004 partea vătămată, aflându-se la Serviciul Pașapoarte al Poliției mun. S, l-a cunoscut pe inculpatul, care dialoga cu mai multe persoane, dându-le de înțeles că el se ocupă cu rezolvarea diferitelor probleme legate de ridicarea interdicției la libera circulație în spațiul. Ca urmare a promisiunilor făcute de către inculpat, în sensul că îl poate ajuta, partea vătămată i-a dat o procură specială autentificată la Biroul Notarului Public " " din mun. R la data de 8 iulie 2004 (13 ds. cerc.pen.), prin care îl împuternicea să-l reprezinte legal la. B, Ministerul d e Interne și la Înalta Curte de Casație și Justiție
Cu toate că Ministerul Administrației și Internelor a anunțat-o pe partea vătămată, prin cabinetul avocatului G, cu adresa nr.208/-/19.10.2004 (14 ds. cerc.pen.) că s-a hotărât menținerea până la data de 29.06.2005 a măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului și același cabinet individual de avocatură a anunțat-o la data de 28.11.2005 (59 ds. cerc.pen.) că inculpatul nu avea abilitatea legală de a-l angaja să-i soluționeze problemele la Ambasada Italiei din România, acesta nu i-a restituit banii pe care îi primise ca urmare a promisiunilor făcute.
Referitor la partea vătămată, când s-a deplasat cu fiul său la domiciliul inculpatului, au văzut mai multe dosare, despre care, acesta le-a spus că au fost întocmite tot pentru obținerea unor permise de conducere, fără a preciza numele persoanei pe care o cunoaște la poliție și pe care ar determina-o să-l ajute pentru obținerea permisului fără examen.
Potrivit art.215 alin.1 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune, constă în "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă."
Ori, inculpatul promițându-le celor două părți vătămate că le poate ajuta în rezolvarea problemelor, deși cunoștea faptul că este în imposibilitate, le-a indus în eroare cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust, prejudiciul care de fapt a rămas și nerecuperat.
Nu se poate reține că este o simplă neexecutare a unei obligații ce rezidă din încheierea unei convenții civile, întrucât în raport de modalitatea în care inculpatul a acționat și de consecințele produse, scopul acestuia a fost de a induce în eroare părțile vătămate pentru a obține un folos material injust. Din acest considerent, instanța nu poate să-l achite pe inculpat nici în temeiul art.10 lit.d pr.pen. întrucât art.215 alin.1 Cod penal nu presupune folosirea unui mijloc fraudulos, ci doar "prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate."
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 Cod penal.
S-a motivat că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au avut în vedere probele administrate în mod nemijlocit, probe care nu au fost cunoscute în faza de cercetare penală, când inculpatul era arestat în altă cauză.
Astfel, inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața instanței și a recunoscut că a primit de la partea vătămată suma de 1460 Euro pentru a-i fi anulată interdicția pe care acesta o avea pe Italia. Inculpatul recurent nu a folosit nici un fel de mijloace amăgitoare pentru aoi nduce pe partea vătămata în eroare și astfel a obține acești bani de la ea. Din contra, loan a declarat ( fila 49 ds.) că l-a văzut pe inculpat la Direcția de pașapoarte, a intrat în vorbă cu el și a înțeles de la alți cetățeni că el se ocupă cu rezolvarea unor asemenea probleme. În acest context i-a dat o procură (care a costat 35,1 Ron) prin care l-a mandatat să facă toate demersurile necesare în vederea rezolvării problemei sale. Anterior rezolvase pentru alți cetățeni, cu ajutorul unui avocat din B, astfel de probleme și anume cu martorul avocat G audiat în ședința din data de 14 nov. 2006. Acest martor a declarat că inculpatul i-a achitat toate onorariile cerute pentru a rezolva problema interdicției pentru partea vătămată, a făcut o contestație la Direcția generală de pașapoarte, un memoriu către Ambasada Italiei tradus și legalizat în limba italiană (150 Ron), a primit răspuns la contestație ( filele 14,15,16,17 Ds.), deci a cheltuit o parte din banii primiți plătind avocatul la care se adaugă costul convorbirilor telefonice, costul a trei drumuri până la B și de asemenea comisionul inculpatului pentru executarea mandatului. Toate aceste cheltuieli au fost făcute în interesul părții vătămate, pentru rezolvarea problemei interdicției, inculpatul recurent nu a primit banii și nu i-a folosit în interes propriu. Practic el și-a executat mandatul primit prin acea procură autentică și obligația pe care și-a luat-o a fost una de diligență, de a face tot ce este posibil pentru ridicarea interdicției, și nu o obligație de rezultat. În declarația dată de această parte vătămată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, el afirma "m-am interesat și am dedus că el se ocupa cu astfel de probleme", "mi-a spus că poate.", deci inculpatul recurent nu a încercat să-i inducă în eroare folosind vreun mijloc fraudulos.
Pe de o parte, infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii subiective o acțiune de inducere în eroare, a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau o împrejurare care e scornită. Ori nu este nimic ilegal sau scornit în a primi o procură în vederea rezolvării anumitor probleme, fie legate de interdicție fie pentru întocmirea unui dosar în vederea obținerii permisului de conducere. Pentru existența acestei infracțiuni, practica și jurisprudența a statuat că este absolut necesar ca făptuitorul să folosească anumite mijloace apte să ducă la inducerea în eroare a părții vătămate. Acțiunea de inducere în eroare trebuie să fie rezultatul activității făptuitorului, ori din întreg materialul de urmărire penală nu rezultă că acesta ar fi încercat măcar să le inducă în eroare. Anterior recurentul chiar rezolvase probleme legate de interdicție pentru alți cetățeni, și martorii au confirmat acest aspect. A fost voința lor liberă să-l mandateze (una din părțile vătămate cu procura autentică) să le rezolve aceste probleme. El a făcut tot ceea ce presupunea în mod legal anularea interdicției, a parcurs toți pașii necesari care să ducă la acest rezultat însă rezultatul nu a fost atins din motive obiective.
În ceea ce o privește pe cea de a doua parte vătămata, la fila 90 ds. el declara: "din discuții a rezultat faptul că inculpatul recurent poate să-i rezolve să obțină permis de conducere" în altă localitate deoarece a dat examenul în R în mai multe rânduri și nu a reușit să-l ia. Drept urmare inculpatul ecurent a primit de la această parte vătămată suma de 750 euro și 270 Ron și i-a folosit în interesul părții vătămate întocmindu-i dosarul n vederea obținerii permisului de conducere (i-a completat cererea de prezentare la examen, a plătit taxa de înscriere pentru categoriile B,C și E, i-a făcut fișa de școlarizare, a plătit cursurile de șoferie cu nstructorul autorizat, i-a scos cazierul, avizul psihologic, fișa medicală, i-a legalizat o serie de acte necesare dosarului, l-a ajutat să completeze chestionare, i-a cumpărat cursurile legislative, a plătit contravaloarea drumurilor în mai multe rânduri pe traseul Straja, S la care se adaugă comisionul inculpatului pentru oată această muncă). La dosarul cauzei s-a depus de către inculpat copie după toate aceste acte. Partea vătămată nici nu contestă faptul că inculpatul s-a ocupat de întocmirea dosarului pentru ca ea să obțină permisul de conducere. Ca partea vătămată nu este capabila să ia examenul, nu este vina inculpatului.
Consideră că această faptă este de natură civilă și nu penală, iind vorba de o simplă neexecutare a unei obligații din cadrul unei convenții civile.
Pe de altă parte, în ceea ce privește latura subiectivă, nfracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă. nculpatul a vrut și s-a angajat să ajute părțile vătămate în vederea idicării interdicției, respectiv obținerii permisului de conducere. El nu a urmărit și nu a dorit să producă o pagubă și nu și-a însușit acești bani ci i-a folosit tocmai în interesul părților vătămate, astfel cum a dovedit cu înscrisuri și martori. El nu a avut intenția directă de a le înșela.
Este injustă soluția instanței de apel care menținând hotărârea instanței de fond a condamnat inculpatul și a dispus obligarea cestuia la repararea în întregime a prejudiciului deoarece s-a făcut dovada că o parte din banii primiți de inculpatul recurent, cu xcepția comisionului sau pentru munca depusă, au fost folosiți în interesul părților vătămate, dovada fiind existența dosarului întocmit pentru obținerea permisului de conducere și a soluției din partea irecției generale de Pașapoarte
Dacă inculpatul recurent ar fi dispus el însuși de banii respectivi, ar fi fost justă soluția instanțelor de a-l obliga la restituire dar nu și în condițiile în care a făcut dovada modalității în care au fost folosiți.Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de nici o probă pe care inculpatul recurent a produs-o și administrat-o.
Consideră că motivele expuse se încadrează în prevederile art.3851pct.10 pr.pen. i să dispuneți chitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. raportat atât la art.10 lib C.P.P.(fapta nu există fiind o cauză de natură civila în lipsa mijlocului de inducere în eroare) precum și raportat la art.10 lit.d C.P.P. (lipsind elementul subiectiv, intenția).
În subsidiar, în cazul în care se va dispune respingerea recursului solicită să se facă aplicarea disp. art.36 alin.1 Cod penal și să se contopească pedeapsa pentru care a fost condamnat definitiv și pe care a executat-o în regim de detenție cu pedeapsa de 6 luni aplicată pentru această infracțiune, și să se constate executarea pedepsei rezultante.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Infracțiunea de înșelăciune presupune sub aspectul laturii obiective o acțiune de inducere în eroare, care poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității.
În speță, inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 2000 euro, creându-i convingerea că poate să-i rezolve anularea interdicției impusă de Statul Italian, spunându- totodată că, are cunoștințe la ÎCCJ. Partea vătămată i-a dat inculpatului, la două date diferite suma de 1.460 Euro.
În cursul lunii noiembrie 2004, partea vătămată a primit o adresă din partea prin care se comunica menținerea suspendării temporare a dreptului de folosire pașaportului până la data de 29.06.2005, așa cum se stabilise inițial.
Inculpatul nu a restituit sumele de bani părții vătămate.
Prin urmare, acțiunea de inducere în eroare a avut ca rezultat pricinuirea unei pagube, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.
În ce privește pe partea vătămată u, inculpatul i-a promis acesteia și fiului său că poate rezolva obținerea permisului de conducere fără examen contra sumei de 350 Euro, având cunoștințe la poliția rutieră. Până la data de 6.12.2004 partea vătămată și fiul său i-au înmânat inculpatului în total 750 Euro și 270 lei.
În luna decembrie 2004, inculpatul s-a deplasat împreună cu fiul părții vătămate la Cîmpulung M sub pretextul că în această localitate urma să aibă loc examenul. Când au ajuns aici, inculpatul i- spus că nu se mai ține examenul întrucât venit comisie de la B, cerându-i numitului u suma de 270 lei, urmând ca la data de 24.01.2005 să-i aducă permisul de conducere.
Prin prezentarea unei astfel de situații, partea vătămată fost indusă în eroare, creându-se un prejudiciu material.
Sub aspectul laturii civile, în mod corect fost obligat inculpatul la restituirea în întregime sumelor de bani, întrucât în cauză nu este vorba de neexecutare parțială a unei convenții, ci de inducerea în eroare părții vătămate.
Față de aceste considerente, Curtea reține că sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu se impune achitarea acestuia.
Prin decizia nr. 70/15.10.2007 ÎCCJ, secțiile unite, s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente pentru care există condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
Potrivit art. 4142al. 3 Cod pr.penală dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Față de aceste prevederi, având în vedere că inculpatul nu a solicitat la instanța de fond și apel contopirea pedepselor, o astfel de cerere nu poate fi soluționată direct în calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. b Cod pr.penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 239 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească părților civile și suma de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare și statului suma de 150 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./11.02.2008
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana
