Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--20.03.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 205 /

Ședința publică din data de 26.02.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.278/A din 29.05.2006, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, reprezentată partea civilă intimată de avocat ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului peste termen, desființarea deciziei și în rejudecare achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d Cod procedură penală, având în vedere că prejudiciul cauzat a fost acoperit. În subsidiar solicită coborârea pedepsi sub minimul special cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit a și b Cod penal coroborat cu prevederile art. 76 alin. 1 Cod penal. De asemenea, solicită suspendarea executării pedepsei în baza art. 81 Cod penal.

Reprezentantul părții civile intimate solicită admiterea cererii de repunere în termen având în vedere că inculpatul a achitat prejudiciul și a fost scos din evidența persoanelor urmărite. Cu privire la motivele de recurs invocate lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr. 76 din 10.04.2008 depusă la dosar.

Procurorul pune concluzii de admiterea cererii de repunere în termen și de respingere recursului ca nefondat,apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță este în limitele legale.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.17 din 28 martie 2006 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr. 82/2006, s-a dispus în baza art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 42 Cod penal, condamnarea inculpatului născut la 18.03.1961 în localitatea Podu, Jud. B, fiul lui și, cetățenie română, ocupația administrator al SC SRL O, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul O,-,.A,.16, Jud. B, posesor al BI seria - nr. -- O, CNP -, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83/1 Cod penal.

S-a interzis în caz de revocare și executarea pedepsei în detenție exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 14-15 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, art. 436 Cod procedură penală, s-au admis cererile de constituire de părți civile și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 256.445.000 lei către partea civilă SC SRL și la plata sumei de 156.700.000 lei către partea civilă SC No SRL.

A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 16.12.2004 inculpatul în calitate de administrator al SC SRL cu sediul în O, Jud. B, a solicitat cumpărarea pe bază de comandă a unui număr de 25 bucăți haine de de la firma SC A & A SRL, al cărui administrator este G.

Întrucât a doua zi administratorul G avea probleme de rezolvat în B, iar inculpatul i-a confirmat telefonic că dorește să cumpere hainele de, cei doi au convenit să se întâlnească în stațiunea, unde marfa a fost predată inculpatului, întocmindu-se două facturi fiscale pentru suma totală de 256.445.000 lei, inculpatul asigurându-l pe G că dispune de provizia necesară în contul bancar de la Sucursala CEC În acest sens i-a emis fila CEC H 040 nr. - pentru suma de 256.445.000 lei și l-a asigurat că în cursul lunii ianuarie 2005 poate ridica banii pentru marfa vândută.

La data de 27.01.2005 fila CEC emisă de către inculpat a fost introdusă de către administratorul SC A & A SRL la Banca Bank- Sucursala S, refuzată însă la plată din lipsă totală de disponibil. Cu această ocazie s-a constatat că firma administrată de inculpat se află în interdicție bancară, iar fila CEC emisă de acesta aparținea unui set de instrumente bancare retras din circulație.

La data de 23.12.2004 inculpatul a cumpărat de la SC NO SRL, administrată de produse confecționate din naturală în valoare de 156.700.000 lei pentru care a fost emisă factura fiscală nr. -.

Și de această dată, inculpatul cunoscând că în bancă nu are disponibil bănesc, a emis fila CEC seria H 040 nr. -, din același bloc de instrumente bancare, fila CEC în valoare de 156.700.000 lei introdusă în bancă a fost refuzată la plată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria G care prin motivele depuse în scris a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege. S-a arătat că instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, fără a reține aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 la 15 ani închisoare.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 278/A din 29 mai 2006, pronunțată în dosar nr. 3739/2006, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria G împotriva sentinței penale nr.17 din 28 martie 2006 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr.82/2006 pe care a desființat-o cu privire la pedeapsa aplicată și la termenul de încercare și în consecință: a majorat de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal.

A majorat termenul de încercare fixat inculpatului în baza art. 82 Cod penal de la 4 ani la 5 ani.

A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Aas umei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Examinând apelul declarat tribunalul a constatat că este nefondat, prima instanță în baza probelor de la dosar în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care l-a condamnat și căruia i-a dat încadrarea juridică legală.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal.

Tribunalul a mai constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este nelegală, impunându-se majorarea acesteia.

Tribunalul a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă de prima instanță în baza art.81 Cod penal este justificată întrucât pedeapsa aplicată și modalitatea de executare este de natură să contribuie la îndreptarea inculpatului și să satisfacă în același timp exigențele prevenției generale.

Împotriva deciziei penale nr. 278/A/29.05.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 08.05.2006 a declarat recurs în termenul legal inculpatul (la data de 25.02.2008), înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 20.03.2008, prin care a solicitat casarea hotărârilor celor două instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului, inculpatul a arătat că: executarea despăgubirilor civile nu a început până în prezent iar de prezenta condamnare a luat la cunoștință cu ocazia studierii de către avocat a unui alt dosar care conținea fișa de cazier judiciar; judecata la instanța de fond s-a desfășurat cu încălcarea disp. art. 385⁹alin. 1 pct. 21.C.P.P. respectiv fără citarea sa legală; se află în situația prev. de art. 385³alin. 1 și 2 cu referire la art. 365.C.P.P. a declarării unui recurs peste termen, întrucât a lipsit la toate termenele de judecată de la Judecătoria G; în fața instanței de recurs va dovedi că nu mai locuiește în mun. O,-,. A,. 16, jud. B, apartamentul fiind vândut din 19.02.2002 către numitul; el nu mai face parte din O din anul 2001.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării de către prima instanță a pedepselor accesorii a interzicerii dreptului de a alege, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. a) teza I, d) și e) pen.

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis infracțiunea de înșelăciune în formă continuată reținută în sarcina sa.

Astfel, din cuprinsul plângerilor penale, declarațiile administratorilor societăților părți civile, comandă și facturi fiscale, justificare refuz filă CEC, copii file CEC, copie factură fiscală, copie certificat de înregistrare reiese că, la datele de 16 și 23.12.2004, inculpatul, în calitate de administrator al O jud. B, a achiziționat marfă de la NO jud. A și A & A jud. A, fiind emise facturi fiscale, pentru plata cărora inculpatul a emis file CEC, cunoscând că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, producând în acest mod pagube materiale posesorilor cecurilor de 256.445.000 lei vechi, respectiv de 156.700.000 lei vechi. De altfel, la datele la care a emis cele două file cec, inculpatul era dat în urmărire generală pentru același gen de fapte (fila 36 dosar de urmărire penală).

În privința sancțiunii, se observă că pedeapsa a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, în condițiile în care a fapta a fost săvârșită în formă continuată (două acte materiale) iar conduita procesuală a inculpatului a fost necorespunzătoare (s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată).

Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În mod corect a fost soluționată și acțiunea civilă, constatându-se că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a inculpatului și că pretențiile formulate sunt întemeiate în tot, așa cum reiese și din comenzile și facturile fiscale întocmite ( 18-20, 26 dosar ).

Instanța de recurs constată că este neîntemeiată susținerea inculpatului recurent potrivit căreia judecata s-ar fi desfășurat fără legala sa citare. Potrivit art. 177 alin. 1.pr.pen. inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează. Cu toate că inculpatul arată că a vândut apartamentul din 19.02.2002 către numitul, din adresa nr. -/24.02.2006 a Direcției de Evidență a Persoanelor O rezultă că inculpatul figurează cu același domiciliu la care a fost citat ( 67 dosar primă instanță). De asemenea, din adresa nr. 2040/21.02.2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău reiese că, deși O este în insolvență, are același sediu la care a fost citat inculpatul și același administrator - inculpatul ( 68 dosar primă instanță). Atât prima instanță, cât și instanțele de apel și de recurs au precedat la citarea inculpatului la domiciliu și la sediul societății al cărei administrator este, precum și la consiliile locale în a căror raze teritoriale s-au comis infracțiunile. În plus, prima instanță și instanța de recurs au făcut demersuri pentru aducerea inculpatului la judecată ( 66, 67, 68 dosar primă instanță, 15, 20, 48, 57, 96, 114, 130, 134, 153 dosar recurs). Curtea observă că, deși susține nelegala sa citare la adresa din mun. O,-,. A,. 16, jud. B, chiar în cererea de recurs se indică acest domiciliu, adăugându-se formula vagă "cu reședința, fără forme legale, pe raza județului A de aproximativ 3 ani".

Curtea nu își poate însuși nici punctul de vedere al inculpatului recurent conform căruia în cauză ar fi vorba de un recurs peste termen. Cum inculpatul a lipsit de la dezbateri și de la pronunțarea deciziei în apel, în privința sa termenul de recurs de 10 zile curge de la comunicare. Întrucât la dosarul instanței de apel nu există dovada comunicării deciziei către inculpat, acesta este încă în termenul de recurs, fiind inutilă o discuție privind recursul peste termen prev. de art. 385³alin. 2rap. la art. 365 alin. 1.pr.pen.

Recursul inculpatului este fondat însă sub aspectul aplicării de către prima instanță a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. a) teza I, d) și e) pen.

Conform art. 71 alin. 2.pen. ondamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) - c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.

3 al aceluiași articol prevede că interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) pen. se impune, întrucât la săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a folosit de o funcție ocupată de el, respectiv de administrator de societate comercială.

În privința pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 teza I pen. în cauza Hirst contra Marii Britanii din 30 martie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, întrucât nu există o legătură între interdicția votului și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorilor. Dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. O restricție generală, automată și nediferențiată, la un drept consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

În cauza de față, instanța de recurs consideră că față de infracțiunea săvârșită de inculpat (înșelăciune) nu se impune a se aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege.

Referitor la interzicerea exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 d) și e) pen. C observă că aceasta nu se justifică în cauză, deoarece natura și gravitatea infracțiunii săvârșite care a determinat condamnarea inculpatului, împrejurările cauzei și persoana infractorului sunt absolut independente de aspectele legate de autoritatea părintească, iar inculpatului nu i s-a reproșat absența îngrijirii copiilor sau rele tratamente aplicate lor.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d pr. pen. va fi admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 278/A/29.05.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 08.05.2006, va fi casată decizia penală recurată și sentința penală nr. 17/28.03.2006 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr. 82/16.01.2006, cu privire la pedeapsa accesorie, și, rejudecându-se cauza în latura penală, va fi înlăturată interzicerea exercitării dreptului de a alege, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art. 64 lit. a) teza I, d) și e) pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale și ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.

Față de disp. art. 193 alin. 6.C.P.P. rap. la art. 274. cum recursul inculpatului va fi admis, recurentul nu va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs către partea civilă intimată NO jud. A și către partea civilă intimată A & A jud.

Văzând și disp. art. 189 alin. 1.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.278/A/29.05.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- din 8.05.2006.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.17/28.03.2006 pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr.82/16.01.2006, cu privire la pedeapsa accesorie, și, rejudecând cauza în latura penală, înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege, a drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prev. de art.64 lit.a teza I d și e Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și ale sentinței penale recurate.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red /02.03.2009

Dact 2.ex./16.03.2009

Prima inst. - Judecătoria - jud.

Inst. Apel - Tribunalul Arad - jud.

- jud.