Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 201/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--02.02.2009

DECIZIA PENALĂ NR.201 /

Ședința publică din data de 26.02.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Serviciul Teritorial Timiș este repzententat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism -Biroul Teritorial Arad, împotriva încheierii nr. 6 din 27.01.2009,pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales, lipsind inculpatul intimat .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare luarea măsurii arestării preventive față de inculpați pe o perioadă de 29 de zile, pentru faptele reținute în sarcina acestora, întrucât prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite, atât sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică.

Apărătorul ales al inculpaților solicită în temeiul prevederilor art. 38515pc.t 1, al.1 lit.b Cod procedură penală respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că cercetarea inculpaților în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai arată că există dubii cu privire la existența unui grup infracțional.

Inculpatul intimat arată că își menține declarațiile date, nu recunoaște săvârșirea vreunei infracțiuni și solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 6 din 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la 24.12.1967, domiciliat în A, P-ța - nr. 1, - Sc. A,. 13, VNP - și fiul lui G și, născut la data de 22.09.1967 în Broșteni, jud. S, domiciliat jud. I, fără forme legale în A,- jud. A, CNP -, formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad.

În temeiul art. 146 alin. 111raportat la art. 145 Cod procedură penală a dispus obligarea inculpaților și, cu datele personale de mai sus, ca pe o perioadă de 30 de zile să nu părăsească localitatea de domiciliu.

Pe perioada măsurii, inculpații au următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la IPJ A desemnat cu supravegherea acestora pe durata măsurii;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului.

Inculpaților le s-a atras atenția cu privire la dispozițiile art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Din actele de urmărire penală rezultă că prin ordonanța din 27 ianuarie 2009, în dosarul nr. 66 D/P/2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Arad, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1, art.215 al.1,3 și art. 282 Cod penal, pentru faptul că în perioada decembrie 2008- ianuarie 2009, împreună cu alte persoane inculpații au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, respectiv falsificarea unor bancnote din cupiura de 100 lei, pe care le-au vândut altor persoane cu suma de 30 lei/ bancnotă, persoane care la rândul lor le-au folosit pentru cumpărarea de bunuri sau le-au vândut altor persoane.

În motivarea propunerii, - Biroul Teritorial Arada solicitat arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile arătând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 146 și 148 Cod procedură penală, astfel că se impune arestarea preventivă a acestora în baza probatoriului administrat, cercetarea inculpaților în stare de libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică dată fiind gravitatea faptelor reținute în sarcina lor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 20 de ani.

Audiați în procedura prevăzută de art.1491Cod procedură penală, inculpații au menținut declarațiile date cu ocazia prezentării învinuirii. Inculpatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, iar inculpatul a recunoscut implicarea în distribuirea de bancnote false confecționate de către.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că în cauză există probe temeinice că inculpații au săvârșit faptele penale, în sensul că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că au comis acte materiale ce intră în conținutul celor trei infracțiuni, în ce o privește pe prima, prevăzută de art.7 din Legea 39/2003, în cauză fiind învinuite și alte persoane, identificate că au pus în circulație bancnotele de 100 lei, sub acest aspect fiind incidente dispozițiile art.143 Cod procedură penală.

Pe lângă condiția prevăzută de textul din lege antemenționat, pentru luarea măsurii arestării preventive se impune să fie îndeplinit și unul din cazurile la care se referă art.148 Cod procedură penală, în cauză fiind invocat cel de la litera

În ce privește cazul de la litera f, arestarea unei persoane se poate dispune dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta în legătură cu care este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vede aceste împrejurări și ținând cont de faptul că, pericolul pentru ordinea publică are în vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rândul publicului (ceea ce este posibil în cazul unor fapte larg mediatizate, a unor fapte cu consecințe importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proporții, care au afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau menținerea unei stări de tensiune în rândul publicului sau al unui grup important de persoane, instanța a apreciat că gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților nu poate justifica unilateral arestarea preventivă a acestora.

În acest context, având în vedere condițiile concrete în care se reține că au fost comise faptele, situația și poziția procesuală a celor doi inculpați, precum și datele cuprinse în fișele lor de cazier judiciar, din care s-a reținut că inculpatul este amnistiat pentru fapte săvârșite în perioada minoratului, iar inculpatul se găsește în situația prevăzută de art.37 lit.b cod penal, precum și dispozițiile art.136 alin. ultim Cod procedură penală, instanța a apreciat că luarea față de aceștia a măsurii arestării preventive nu este oportună, luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate fiind suficientă și proporțională scopului urmărit de lege pentru asigurarea desfășurării procesului penal în bune condiții, fără ca ordinea publică să fie grav afectată, interesul particular al inculpaților derivat din respectarea dreptului de libertate neputând fi înfrânt de cel general derivat din menținerea ordinii publice.

Pe lângă cele arătate, instanța a avut în vedere și nr. R(80) 11 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, dacă nu se poate stabili existența niciunuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.

Raportând aceste reglementări internaționale la prezenta speță, instanța a constatat că nu poate fi identificat niciunul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului în sensul prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpaților de la urmărirea penală, instanța, având în vedere dispozițiile art.146 alin.111luat față de cei doi inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile prevăzute de art.145 Cod procedură penală.

Astfel, pe o perioadă de 30 de zile celor doi inculpați li s-a fi interzis să părăsească localitatea de domiciliu fără încuviințarea organului de urmărire penală.

Pe durata măsurii, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la IPJ A desemnat cu supravegherea acestora pe durata măsurii; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea procurorului.

Inculpaților li s-a atras atenția cu privire la dispozițiile art.145 alin. 3 Cod procedură penală.

Instanța a respins propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, dar a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea procurorului.

Împotriva încheierii penale nr.6 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs, în termen legal, - Biroul Teritorial Arad, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 02.02.2009.

În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și arestarea preventivă a inculpaților deoarece lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunilor comise, inculpatul fiind cel care falsifica bancnotele, primind 30 lei pentru fiecare bancnotă falsificată, apelând ulterior la serviciile inculpatului pentru a le comercializa, așa cum declară și martorii audiați.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este fondat, pentru următoarele considerente:

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă. Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.

În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța de recurs constată că, din punctul de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală - dar și din punctul de vedere al Convenție Europene - existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune - condiția este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză față de încadrare juridică reținută prin rechizitoriu. Astfel, din depozițiile martorilor și învinuiților reiese că inculpatul a luat legătura cu învinuitul și cu numitul care în mai multe rânduri au cumpărat de la inculpatul bancnote prin intermediul inculpatului, cei doi cumpărători vânzând mai departe bancnotele altor persoane, printre care și minori sau folosindu-le pentru a cumpăra bunuri de la diverși comercianți, în acest sens fiind reclamațiile societăților comerciale unde au fost plasați banii falși. Din actele de urmărire penală rezultă că este vorba despre o cantitate de peste 200 bancnote din cupiura de 100 lei, cantitate apreciată de către instanța de recurs ca fiind mare.

Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile de falsificare de monede aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libera circulație a valorilor cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează încrederea publicului în instrumentele de plată.

Având în vedere, considerentele expuse anterior rezultă că în mod greșit prima instanță a respins cererea de arestare preventivă și a înlocuit-o cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. iar garanțiile oferite de măsura obligării de a nu părăsi localitatea A nefiind suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor.

Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. d instanțaC.P.P. va admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva încheierii penale nr.6 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Va casa încheierea penală recurată și rejudecând cauza:

În temeiul art.136, 146 și 148 lit.f Cod procedură penală va dispune arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, pt. fiecare inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.38515pct.1 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva încheierii penale nr.6 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:

În temeiul art.136, 146 și 148 lit.f Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpaților (, născut în 22.09.1967 în Broșteni, județul S, fiul lui G și, CNP -) și (născut în 24.12.1967 în fiul lui și, CNP -), pe o perioadă de 29 zile, pentru fiecare inculpat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 26.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 27.02.2009

Tehnored.

2ex/ 04.03.2009

Prima inst. - Trib.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

DOSAR NR-

CĂTRE,

MINISTERUL PUBLIC

DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNII DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM

-BIROUL TERITORIAL ARAD -

Alăturat vă restituim dosarul dumneavoastră nr. 66/D/P/2008-238 file, privind pe inculpații, și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr.201 /R din 26.02.2009 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, instanța a dispus după cum urmează:

"În temeiulart.385 ind.15 pct.1 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva încheierii penale nr.6 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:

În.art.136, 146 și 148 lit.f p Cod Penal dispune arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 zile, pt. fiecare inculpat.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009".

PREEȘDINTE SECȚIE,

- - GREFIER,

Tehnored. 03.03.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--02.02.2009

MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.201 /

Ședința publică din data de 26.02.2009

În temeiul art.38515pct.1 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad împotriva încheierii penale nr.6 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:

În temeiul art.136, 146 și 148 lit.f Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpaților (, născut în 22.09.1967 în Broșteni, județul S, fiul lui G și, CNP -) și (născut în 24.12.1967 în fiul lui și, CNP -), pe o perioadă de 29 zile, pentru fiecare inculpat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 26.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Președinte:Ion Dincă
Judecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 201/2009. Curtea de Apel Timisoara