Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 202 /

Ședința publică din data de 26.02.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de petentul, împotriva deciziei penale nr.31/r DIN 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal lipsă petentul și intimații, și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere că decizia Tribunalului Timiș este definitivă.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63/05.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, în baza art. 278 ind. 1, 393, 394.C.P.P.s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 46 din 04.02.2005 a Judecătoriei Sânnicolau M privind pe intimații și, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 al. 2.C.P.P. a obligat revizuentul la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție revizuentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 46/04.02.2005 a Judecătoriei Sânnicolau

În motivarea cererii revizuentul a arătat că se impune efectuarea unei expertize grafologice pentru a se descoperii falsurile utilizate în întocmirea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului.

Înalta Curte de Casație și Justiție-secția penală prin sentința nr.304/04.05.2007 în baza art.397 alin.1 cod pr.penală a dispus trimiterea cererii spre competență cercetare Parchetului de pe lângă Judecătoriei Sânnicolau

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mae fectuat acte de cercetare iar prin referatul întocmit în dosar nr.125/III/6/2007 din data de 06.07.2007, în baza art.394 cod pr.penală a solicitat respingerea cererii întrucât motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile în care poate fi cerute revizuirii.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M sub nr-, în data de 23.07.2007.

Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:

În data de 15.11.2002 petentul a formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mop lângere împotriva numiților și pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 cod penal, constatând în utilizarea unui contract de vânzare-cumpărare fals într-o acțiune civilă având ca obiect pretențiile tabulare privind imobilul înscris în CF 1441 localității, menționând că niciodată petentul sau antecesorul său nu au vândut imobilul respectiv făptuitorilor care au calitatea de chiriaș.

Prin sentința penală nr.46/04.02.2005 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M (fila 39-41) a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr.737/P/din 10 iunie 2003 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și a rezoluției primului procuror din data de 27.08.2004.

Instanța a reținut că petentul a încheiat o convenție cu numitul privind vânzarea imobilului pe care acesta o contestă, dar nu își contestă semnătura de pe contract iar plata prețului s-a făcut în rate, ultima achitată fiind în anul 1982.

În cauză a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de și, iar petentului i s-a recomandat să se adreseze instanței civile.

A fost dispusă începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.289 cod penal pentru numita care a emis o adeverință prin care s-a atestat faptul că s-a achitat impozitul de către, fapt nereal iar pentru cel din urmă pentru art.25 raportat la art.289 cod penal, art.291 cod penal.

Față de pericolul social redus al faptelor acestora li s-au aplicat amenzi administrative.

Prin decizia penală nr.27/2006 a Tribunalul Timișa fost respins recursul formulat de revizuent împotriva sentinței penale nr.46/04.02.2005 a Judecătoriei Sânnicolau

Prin decizia nr.XVII/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secțiile unite în soluționarea recursului în interesul legii promovat de procurorul general al României s-a stabilit că cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art.278 indice 1 alin.8 lit.a și b cod pr.penală este inadmisibilă.

Totodată, prin decizia nr.LX/60//09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secțile unite prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art.394 cod pr.penală este inadmisibilă.

În speță instanța a constatat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cerințele prevăzute de art.394 cod pr.penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul, reprezentat de mandatar, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr.558/R/23.09.2008 de Tribunalul Timiș în dosar nr-, motivat de faptul că domnul a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr.46/04.02.2005, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 2410/2004, prin care a fost respinsă plângerea formulată de împotriva soluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M din dosarul nr. 737/P/2002.

Potrivit art. 393 alin.1 din Codul d e procedură penală, "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".

În art. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi de atac, prevăzându-se că "revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".

Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. 2-4 ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. 1 din Codul d e procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. 2 din Codul d e procedură penală se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când "pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".

Tot astfel, prin art. 394 alin. 3 din Codul d e procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri, se prevede că acestea "constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia", s-a prevăzut, în art. 394 alin. 4 din Codul d e procedură penală, că "toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".

Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278¹alin. 8 lit. a) și b) din Codul d e procedură penală de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din Codul d e procedură penală, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278¹din Codul d e procedură penală, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [.] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XVII/2007.

Împotriva acestei decizii a formulat o contestație în anulare contestatorul, prin mandatar la data de 27.10.2008,sub nr. dosar -, solicitând casarea hotărârii nr.63/05.03.2008 a Judecătoriei Sânnicolau M și a deciziei nr. 558/R/23.09.2008 a Tribunalului Timiș, ambele în dosar nr- și trimiterea acestora la B pentru o corectă judecată.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 31/R din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr.-, În baza art. 386.C.P.P. a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul, prin mandatar, împotriva Deciziei penale nr. 558/R/23.09.2008 a Tribunalului Timiș în dosar nr-.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs

Examinând contestația în anulare formulată a constatat că aceasta este neîntemeiată prin prisma prevederilor art. 386.C.P.P. nefiind întrunite nici una din condițiile prevăzute de articolul menționat, motiv pentru care în baza art. 386.

C.P.P.

Împotriva deciziei penale NR. 31/R din 16.01.2009 a Tribunalului Timiș în dosarul nr- din 27.10.2009 petentul recurent a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 02.02.2009 sub nr-.

În motivarea recursului a arătat că nu a fost studiat dosarul la soluționare, nu s-a acordat calea de atac a apelului, judecătorul cauzei nu s-a abținut deși a mai soluționat alte cauze și nu s-a efectuat expertiză grafologică în cauză.

Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de petentul recurent este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.

În dosarul nr- al Tribunalului Timiș petentul a formulat contestație în anulare care a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizie penală nr.31/R din 16.01.2009.

Potrivit art. 392 alin. 4 C.P.P. sentința dată în contestație este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.

Pe cale de consecință, decizia dată în recurs nu este supusă niciunei căi de atac, neputându-se adăuga la lege, astfel încât în cauză nu poate fi admisă calea de atac a recursului promovată de petent.

Având în vedere cele expuse în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul recurent împotriva deciziei penale NR. 31/R din 16.01.2009 a Tribunalului Timiș în dosarul nr.- din 27.10.2009.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe petentul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul recurent împotriva deciziei penale nr.31/R/16.01.2009 a Tribunalului Timiș în dosar nr.- din 27.10.2009.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.C 01.03.2009

Tehnored.

2ex/05.03.2009

Prima inst. - Jud. Sânnicolau

Inst. apel.-, - Trib.