Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(133/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.426/
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpata - împotriva sentinței penale nr.118/3.03.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B și a deciziei penale nr.693/27.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta inculpata - personal asistată de avocat, intimata inculpată personal asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/17.03.2009, intimata parte civilă R prin consilier juridic delegație de reprezentare fila 24 dosar, lipsind intimata parte civilă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă fiul intimatei parte civilă, care învederează instanței că, mama sa nu se poate prezenta, fiind bolnavă.
Intimata inculpată, legitimată cu CI seria - nr.-, domiciliată în B,-, -4,.B,.69, sector 6, arată că nu are apărător dat fiind că nu are posibilitatea materială a angajării apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, depune un înscris prin care solicită a se lua act de retragerea recursului, motivat de faptul că a recursul a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Menționează că în cauza s-a pronunțat o soluție de restituire a cauzei, ce trebuia fi atacată în termen de 3 zile, ori declarația de recurs a fost formulată tardiv, de Ministerul Public.
Apărătorul recurentei inculpate -, având cuvântul, arată că partea pe care o asistă își menține recursul formulat.
Intimata inculpată, întrebată fiind, arată că este de acord a fi asistat de avocat din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentei inculpate -, având cuvântul, arată că își întemeiază recursul pe prev.art.385/9 pct.10 Cod procedură penală.
Solicită a se constata că instanțele de fond și apel nu au ținut seama că întreaga urmărire penală s-a baza pe o plângere penală părții civile.
Menționează că respectiva plângere a fost înregistrată cu 2 luni înainte de a fi formulată, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanțe și nici de organul de urmărire penală, pentru a fi elucidat.
Solicită a se avea în vedere că prejudiciul nu este dovedit. Menționează că dorește a se modifica numai în parte decizia pronunțată de instanța de apel în sensul că pe lângă actele de procedură dispuse a fi efectuate de instanța de apel, solicită a se efectua 2 expertize, o expertiză contabilă și una grafologică.
Arată că partea pe care o asistă este de acord cu soluția pronunțată în apel, însă poliția, se limitează a executa, în tocmai cele înserate în hotărârea prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre refacerea urmării penale și nu efectuează și alte acte de procedură ce pot duce la elucidarea cauzei.
Consideră că este necesar a se stabili valoarea prejudiciului, ceea ce se poate face numai prin efectuarea unei expertize contabile, ce trebuie a avea în vedere toate notele organelor de control, efectuate și care partea civilă nu a dorit să le prezinte expertului care a efectuat expertiza inițială.
Totodată arată că și organul de urmărire penală a cerut efectuarea unei noi expertize deși nu a avut cunoștință de aceste noi documente.
Solicită a se stabili cu claritate dacă inculpata este vinovată, dacă între cele 2 inculpate a existat vreun moment o înțelegere, precum și cuantumul exact al prejudiciului, dat fiind că de-a lungul timpului cuantumul acestuia a crescut.
Arată că la fiecare termen pe fond partea civilă aducea câte o adresă care nu avea nici o documentație ca și fundament.
Menționează că inculpata dorește a se efectua cele 2 expertize pentru a se stabili valoarea prejudiciului și cine a semnat acele cereri de răscumpărare.
Precizează că este în acest dosar încă din faza de urmărire penală și clienta sa dorește a se stabili cu claritate dacă este vinovată, în caz afirmativ cu cât anume și dacă nu este vinovată de ce nu este vinovată.
Menționează că în apel se consideră că inculpat este vinovată, însă soluția nu este probată în nici un fel.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public, solicită a se lua act de cererea de retragere a acestuia.
Apărătorul intimatei inculpate, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului învederată de Ministerul Public.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpata, precizează că lasă soluționarea acestuia la aprecierea Curții.
Intimata parte civilă R, având cuvântul, solicită retrimiterea cauzei la TRIBUNALUL BUCUREȘTI pentru continuarea judecării apelului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpata, apreciază că nu se impune efectuarea unei noi expertize contabile.
Arată că instanța a avut în vedere, în aprecierea vinovăției inculpatei, toate probele și nu numai expertiza contabilă efectuată în cauză
Referitor la solicitarea de efectuare a unei expertize grafologice, arată că nu este utilă, cauzei, dat fiind că pentru faptele pentru care se dorește a se dovedi nevinovăția inculpatei, intervenit prescripția răspunderii penale.
Menționează că în dovedirea vinovăției inculpatei, aceasta a fost examinată cu biodetectorul emoțional, rezultatele evidențiind că răspunsurile au fost marcate de un stres emoțional, ceea ce constituie indicii ale comportamentului simulat.
Consideră că valoarea prejudiciului este certă, menționează că a depus acte doveditoare în acest sens, solicită respingerea recursului declarat de inculpată, dat fiind că partea civilă nu este de acord cu trimiterea dosarului, în vederea refacerii urmăriri penale.
Apărătorul recurentei inculpate -, având cuvântul în replică, solicită ca partea civilă să precizeze în ce sens să fie respins recursul inculpatei, dat fiind că aceasta este de acord cu soluția, prin recursul inculpatei solicitându-se a se efectua numai cele 2 expertize, menționate anterior.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpata, dat fiind că din motivarea în scris și susținerile orale, consideră că invocându-se motivarea instanței de apel, în sensul stabilirii fără dubiu a vinovăției inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată,
s-ar putea invoca, cazul de casare, prev. de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală, în raport de soluția dată în dispozitiv.
Apreciază că hotărârea Tribunalului București este nelegală dat fiind că există contradicții între motivarea soluției și dispozitiv.
Arată că instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond, o hotărâre e condamnare și totodată a respins apelul inculpatei, ca nefondat, făcând referiri pe fond la vinovăția acestuia, or trebuia a se dispune desființarea hotărârii prin care se stabilise vinovăția cu consecința, restituirii la parchet.
În raport de considerente care au condus la soluția de restituire, respectiv necesitatea completării cercetărilor, apreciază instanța de apel, și a extinderii cercetărilor cu alte fapte ce trebuie a fi reținute în sarcina inculpatei, consideră că soluția de restituire este defavorabilă.
În recursul inculpatei poate fi desființată, fără a se aduce atingere principiuluinon reformatio in peius,în raport de împrejurarea că în hotărârea de apel s-a făcut referire la vinovăția inculpatei, în condițiile în care hotărârea de condamnare era desființată prin aceeași hotărâre, apreciază că hotărârea instanței de apel trebuie casată și trimisă spre rejudecare, în temeiul prev.art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, pentru lămurirea contradicțiilor esențiale.
Recurenta inculpată, legitimată cu CI seria - nr.-, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile avocatului său. Menționează că procesul durează de 11 ani și dorește a se stabili vinovăția sau nevinovăția sa.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea cauzei, la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.118 din 03.03.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus:
S-a admis cererea reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatelor și -.
În baza art. 334.C.P.P.a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina fiecăreia dintre inculpatele și -, din infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
1. În baza art. 2151al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal, a condamnat inculpata la o pedeapsă de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 al. 1 Cod penal,a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 modif. a constatat grațiată executarea pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare aplicată inculpatei.
În baza art. 120 al. 2 Cod penal, a constatat că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei se reduce la 2 (doi) ani ca efect al grațierii.
2. În baza art. 215/1 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. a Cod penal și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal, a condamnat inculpata - la o pedeapsă de 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 al. 1 Cod penal, a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 modif. a constatat grațiată executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatei.
În baza art.120 al.2 Cod penal, a constatat că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei se reduce la 2 (doi) ani ca efect al grațierii.
A luat act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A constatat integral acoperit prejudiciul în cuantum de 66.598.889 ROL cauzat părții vătămate - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B prin săvârșirea faptei.
În baza art. 14.C.P.P. și art. 346 al. 1.C.P.P. rap. la art. 998. civ. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată - parte civilă BCR SA - SUCURSALA SECTOR 3 B (cu sediul în B,-, - sector 3).
În baza art. 357 al. 2 lit. c rap.C.P.P. la art. 163.C.P.P. a ridicat măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatelor în cursul urmăririi penale, respectiv:
- măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra apartamentului nr. 114 situat în B-,. 58,. 2,. 7, sectorul 4, proprietatea inculpatei -, în baza căreia s-a înscris ipoteca asupra imobilului în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr. 1089/31.05.1999;
- măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra bunurilor mobile ale inculpatei (bunuri identificate în cuprinsul procesului-verbal de aplicare a sechestrului/13.07.1999);
- măsura popririi instituită prin ordonanța nr. 1602/2001 din data de 22.04.2002 emisă de Secția 11 Poliție B asupra sumei de 15.433.744 ROL datorată inculpatei - de terțul poprit BCR SA - Sucursala Sector 3.
În baza art. 193 al. 1 și 4.C.P.P. a obligat inculpatele și - la plata sumei de câte 500 lei fiecare către partea vătămată - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. a obligat inculpatele la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: 350 lei în sarcina inculpatei - și 450 lei în sarcina inculpatei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata, d-na av., s- avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că inculpatele și au fost salariate ale BCR SA Sucursala Sector 3 B, îndeplinind funcția de administrator de cont, respectiv casier, pentru care li s-au adus la cunoștință sarcinile prevăzute în fișa postului (conform copiilor contractelor de muncă și ale fișelor postului de la 133-144 dup). În această calitate, inculpatele desfășurau operațiuni cu certificate de depozit.
Certificatele de depozit sunt formulare cu regim special, înseriate și numerotate pe carnete cu file detașabile și, fiecare certificat putând fi identificat după seria și numărul înscrise atât pe acestea cât și pe.
Metodologia de lucru cu certificatele de depozit este reglementată de Normele nr. 14/1995 și nr. 15/1995 ale BCR, fiind prezentată detaliat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, precum și în cuprinsul notei de constatare nr. 23882/12.05.1998 întocmită de BCR SA - Sucursala Sector 3:
Carnetele cu certificate sunt preluate de casieri la începutul programului de lucru de la casieria centrală. Certificatele se vând persoanelor fizice sau juridice prin casierii băncii, pe cupiura dorită, având valori înscrise pe ele între 50.000 ROL și 100.000.000 ROL.
Completarea certificatelor și a cotoarelor se face de către casier, care înscrie dobânda, data emiterii și scadența, aplicând apoi ștampila sa de identificare și semnătura, iar cumpărătorul completează pe parola. Certificatul desprins de se predă clientului, fiind un titlu de valoare la purtător, în cazul căruia cunoașterea parolei este suficientă pentru a proba legitimitatea deținerii, fiind indiferentă identitatea deținătorului.
La sfârșitul programului de lucru, casierul predă cotoarele certificatelor de depozit vândute administratorului de cont, pentru a introduce în baza de date informatică datele de identificare ale acestora: serie, număr, cupiură, data eliberării și a scadenței, dobânda și parola.
sunt apoi înapoiate casierului, care le predă șefului Serviciului spre păstrare pana la reluarea operațiunilor în ziua următoare.
Certificatele de depozit se pot răscumpăra de clienți la scadență sau anterior, caz în care se acordă sau nu dobânda, în funcție de momentul la care se face răscumpărarea.
Pentru răscumpărare, clientul se prezintă la administratorul de cont cu certificatul de depozit, indicând parola. Administratorul de cont introduce în calculator seria și numărul certificatului, cupiura și parola indicată de client, iar dacă datele corespund cu cele din baza de date, confirmă operațiunea și listează la imprimantă o cerere de răscumpărare în două exemplare, pe care o semnează și o ștampilează. Ulterior, cererea de răscumpărare este prezentată pentru efectuarea controlului financiar preventiv de către persoana desemnată în acest scop, care verifică procentul de dobândă, semnând la rândul său pe cerere.
Cele două exemplare ale cererii de răscumpărare și certificatele de depozit se predau casierului pentru efectuarea plății. Primind documentele, casierul verifică dacă certificatele corespund cu cele înscrise în cererea de răscumpărare, după care efectuează plata, clientul semnând pe cerere pentru primirea sumei. După efectuarea plății, casierul aplică pe fața certificatului de depozit ștampila "plătit", semnând la rândul său pe cererea de răscumpărare. Certificatul pe care a fost aplicată ștampila "plătit" este anulat, nemaiputând fi prezentat pentru o nouă plată.
La sfârșitul zilei de lucru se întocmesc o serie de documente privitoare la operațiunile de răscumpărare a certificatelor de depozit.
Astfel, casierul întocmește un tabel cuprinzând seriile și numărul certificatelor de depozit răscumpărate pe cupiuri și însumează plățile pe o bandă de control, precum și o situație a plăților totale, cu număr de documente și valoare, pe care o semnează și aplică parafa.
Aceste documente sunt prezentate administratorului de cont pentru a le semna pentru corectitudine în urma realizării punctajului.
Administratorul de cont efectuează la calculator procedura de lucru aferentă închiderii zilei, rezultând, pentru operațiunile de răscumpărare, situația certificatelor răscumpărate și nota contabilă centralizatoare din care reiese totalul încasărilor și totalul plăților aferente certificatelor de depozit.
Administratorul de cont face confruntarea între documentele generate de calculator și cele întocmite de casier, concordanța datelor fiind stabilită prin semnarea de către administratorul de cont a documentelor întocmite de casier.
Ulterior, exemplarul nr. 1 al cererii de răscumpărare, certificatele aferente, monetarul și toate documentele întocmite de casier sunt predate de acesta casierului central, care semnează după verificare pe situația încasărilor și a plăților.
Certificatele de depozit nevândute sunt predate, după verificare, șefului Serviciului.
Exemplarul nr. 2 al cererii de răscumpărare împreună cu situațiile generate la calculator de către administratorul de cont se predau la Serviciul Contabilitate.
Toate documentele de casă, cererile de răscumpărare și certificatele de depozit anexate se îndosariază și se arhivează în tezaurul casieriei.
Potrivit notei de constatare din data de 23.04.1998 întocmită de Centrala BCR, la Sucursala BCR Sector 3 erau încadrați doi administratori de cont care gestionau programul din aplicația informatică "Certificate de depozit", respectiv inculpata și martora, care lucrau în două ture, niciun alt salariat neavând atribuții în legătură cu întocmirea documentelor privind răscumpărarea certificatelor de depozit. În cadrul Serviciului, răscumpărarea certificatelor de depozit era efectuată de trei casieri în programul normal de ghișeu și de un casier în program prelungit.
În zilele de 09 octombrie 1997, 09 și 10 ianuarie 1998 au fost vândute de Sucursala BCR Sector 3 un număr de nouă certificate de depozit cu o valoarea nominală totală de 49.000.000 ROL, unor persoane fizice, având o dobândă de 48%, identificate după cum urmează:- certificat vândut la 09.10.1997, cu scadența la 09.04.1998:- seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;- certificate vândute la. 09.01.1998, cu scadența la 09.04.1998:seria - nr. - în valoare de 1.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 5.000.000 ROL;certificate vândute la 10.01.1998, cu scadența la 10.04.1998:seria - nr. - în valoare de 1.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 1.000.000 ROL;seria - nr. - în valoare de 1.000.000 ROL.
La data scadenței, respectiv 09 și 10 aprilie 1998, titularii celor nouă certificate de depozit s-au prezentat la bancă solicitând răscumpărarea lor.
-se seriile în calculator, s-a constatat că aceste certificate figurau ca fiind răscumpărate la datele de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998.
Prin dezarhivarea cererilor de răscumpărare din baza de date informatică
s-au stabilit următoarele:
Certificatele de depozit seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. -, vândute la 09.01.1998 și scadente la 09.04.1998, cu o valoare nominală totală de 36.000.000 ROL au fost răscumpărate pe baza cererii de răscumpărare nr. 244/12.01.1998, fiind întocmită o singură cerere de răscumpărare pentru toate cele 5 certificate.
Certificatul de depozit seria - nr. -, vândut la 10.01.1998 și scadent la 10.04.1998, cu o valoare nominală 1.000.000 ROL, a fost răscumpărat pe baza cererii de răscumpărare nr. 2322/02.02.1998, prin aceeași cerere fiind răscumpărate și certificatele seria - nr. - și seria - nr. -, fiecare cu valoarea de 1.000.000 ROL.
Certificatele de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, vândute la 10.01.1998 și scadente la 10.04.1998, cu o valoare nominală totală de 2.000.000 ROL, au fost răscumpărate pe baza cererii de răscumpărare nr. 3046/ 10.02.1998, prin aceeași cerere fiind răscumpărat și certificatul seria - nr. -, cu valoarea de 1.000.000 ROL.
Certificatul de depozit seria - nr. -, vândut la 09.10.1997 și scadent la 09.04.1998, cu o valoare nominală 10.000.000 ROL, a fost răscumpărat pe baza cererii de răscumpărare nr. 2834/06.02.1998.
La controlul efectuat în arhiva BCR Sucursala Sector 3, s-a constatat lipsa cererilor de răscumpărare susmenționate și a certificatelor de depozit aferente, cu precizarea că certificatele de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, fiecare cu valoarea nominală de 1.000.000 ROL, constatate lipsă la decontul din 02.02.1998, au fost găsite atașate cererii de răscumpărare nr. 3046/10.02.1998, alături de certificatul seria - nr. - și în locul certificatelor de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, acestea două neregăsindu-se în arhivă.
Cu ocazia prezentării titularilor celor nouă certificate de depozit la sediul băncii, la data scadenței, în vederea răscumpărării, BCR - Sucursala Sector 3
le-a achitat acestora contravaloarea certificatelor de depozit și dobânda aferentă, în baza unor cereri de răscumpărare de mână, respectiv suma totală de 55.398.889 ROL (din care s-a reținut impozitul datorat bugetului de stat).
Pe baza datelor stocate în calculator s-a stabilit că toate cererile de răscumpărare menționate anterior au fost întocmite pe administratorului de cont, plățile fiind efectuate de casierul.
Faptul că, la data scadenței, titularii legitimi s-au prezentat la bancă având asupra lor cele nouă certificate de depozit, coroborat cu absența acestor certificate și a cererilor prin care au fost răscumpărate din arhiva unității bancare conduce în mod neechivoc la concluzia că răscumpărările din data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998 s-au realizat exclusiv pe baza datelor stocate în baza de date a aplicației informatice, așadar fraudulos, fără prezentarea certificatelor de depozit în materialitatea lor.
Astfel, în absența clientului și fără a deține certificatele de depozit, inculpata, administrator de cont, accesa baza de date și efectua răscumpărarea, modificând evidența contabilă în sensul că certificatele apăreau în baza de date ca răscumpărate, iar inculpata, casier, fără a avea documente (respectiv certificatele de depozit), opera sumele respective în situațiile întocmite ca fiind plăți efectuate și le scotea din casă.
În acest mod, cele două inculpate și-au însușit suma totală de 49.564.967 ROL, reprezentând valoarea nominală a celor nouă certificate de depozit de 49.000.000 ROL și dobânda aferentă certificatului de depozit seria - nr. -, în cuantum de 564.967 ROL, prejudiciul cauzat părții vătămate - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B ridicându-se însă la suma de 55.398.889 ROL, majorarea explicându-se prin aceea că, la data scadenței, toate certificatele erau purtătoare de dobândă, aceasta fiind achitată posesorilor legitimi.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, în special raportul de expertiză contabilă, răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de inculpate și nota de constatare întocmită de BCR Sucursala Sector 3 la data de 12.05.1998, precum și înscrisurile anexate, respectiv copiile certificatelor de depozit răscumpărate fără documente, cererile de răscumpărare dezarhivate din baza de date a aplicației informatice, cererile de răscumpărare de mână, documentele de casă întocmite de inculpata, probe ce stabilesc fără echivoc faptul că răscumpărarea celor nouă certificate de depozit s-a realizat în mod fraudulos, fără documente, cererile de răscumpărare fiind întocmite pe administratoarei de cont, iar plățile fiind efectuate de casiera.
În ceea ce privește poziția inculpatelor, acestea au negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Astfel, inculpata a arătat că nu are cunoștință de certificatele de depozit răscumpărate ilicit, anterior prezentării titularilor lor la bancă. În apărarea sa, inculpata a invocat faptul că lucra la un calculator ce făcea parte dintr-o rețea, iar biroul în care lucra nu se încuia, apreciind că ar fi fost posibil ca și alte persoane să acceseze calculatorul și să efectueze anumite operațiuni, precizând totodată că toți funcționarii băncii care aveau contact cu cotoarele certificatelor de depozit cunoșteau parolele. De asemenea, a susținut că nu avea o parolă personală pentru accesarea calculatorului, iar în perioada ianuarie - februarie 1998 cele două administratore de cont lucrau simultan, iar nu pe ture. Inculpata a mai precizat faptul că operațiunile efectuate erau verificate atât zilnic, cât și săptămânal și lunar, considerând așadar că eventualele activități ilicite ar fi trebuit descoperite mai devreme.
Inculpata a încercat așadar să acrediteze ideea că o altă persoană ar fi operat în aplicația informatică răscumpărarea celor nouă certificate de depozit, aspect ce nu poate fi reținut de instanță, fiind contrazis de probele administrate în cauză.
Relevante în acest sens au fost declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora, director adjunct, a arătat că la data faptelor cei doi administratori de cont lucrau câte unul pe tură, iar calculatorul putea fi accesat doar pe baza unui nume de utilizator și a unei parole personalizate, precizând totodată că în perioada respectivă inculpata nu a reclamat niciodată că o persoană neautorizată i-ar fi folosit calculatorul. în același sens, martora, administrator de cont, a arătat că ea și inculpata lucrau pe ture, subliniind că niciodată nu lucrau amândouă simultan cu clienții, în birou fiind un singur calculator care era accesat în baza unei parole cunoscute doar de titular, iar la sfârșitul fiecărei ture erau generate situațiile zilnice, făcându-se astfel diferențierea între operațiunile efectuate de fiecare administrator de cont în parte. De asemenea, martorul, șef serviciu informatică, a precizat că fiecare calculator nu putea fi accesat decât în baza unui nume de utilizator și a unei parole, iar aplicația privind certificatele de depozit nu era instalată decât pe calculatorul aflat în biroul administratorilor de cont, neputând fi accesată de pe alte calculatoare, deși erau legate în rețea.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța a reținut că inculpata este cea care a accesat baza de date și a modificat evidența contabilă astfel încât cele nouă certificate de depozit să apară ca fiind răscumpărate. Aceasta deoarece toate cele nouă cereri de răscumpărare apar ca fiind întocmite pe inculpatei, iar probele concordă în sensul că cei doi administratori de cont lucrau câte unul pe tură, aplicația informatică privind certificatele de depozit neputând fi accesată de persoane neautorizate.
La rândul său, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. În apărarea sa, inculpata a susținut că nu a efectuat niciodată plăți fără a avea cererea de răscumpărare și certificatele de depozit atașate acesteia, precizând însă că nu era atribuția sa să verifice concordanța dintre seriile și numerele certificatelor de depozit indicate în cuprinsul cererii și datele de identificare ale certificatelor anexate. A arătat așadar că este posibil să fi fost alte certificate de depozit atașate cererilor de răscumpărare și să nu fi observat discordanțele. Inculpata a mai precizat că, la data faptelor, la Sucursala BCR Sector 3 nu se respectau reglementările privind controlul financiar preventiv, în fapt documentele fiind predate abia la sfârșitul zilei persoanei cu atribuții în acest sens care, formal, aplica viza de control financiar preventiv și semna actele respective, fără a face efectiv verificări. Inculpata a subliniat totodată faptul că la sfârșitul fiecărei zile de lucru preda documentele de casă și monetarul casierului central, care, după verificare, îi dădea descărcare de gestiunea zilei respective, niciodată nefiind constatate nereguli.
Faptul că inculpata a efectuat plățile în cazul celor nouă certificate de depozit răscumpărate în mod fraudulos este neîndoielnic, aceste plăți fiind menționate în situațiile zilnice întocmite de inculpată însăși. Mai mult decât atât, analiza coroborată a probelor, exclude orice neglijență a inculpatei în efectuarea acestor operațiuni. Astfel, prin apărările formulate, inculpata promovează ideea că este posibil ca cererile de răscumpărare în cauză să fi avut atașate alte certificate de depozit decât cele menționate în cerere, nefiind însă atribuția sa să verifice acest aspect. Or, această apărare nu poate fi reținută față de împrejurarea că, în cazul răscumpărării celor nouă certificate de depozit, particularitatea constă tocmai în aceea că în arhiva băncii nu s-au regăsit cererile de răscumpărare și nici certificatele, fie cele menționate în cerere, fie altele. Chiar dacă nu ar fi verificat concordanța dintre datele înscrise în cerere și cele înscrise pe certificatele atașate (deși, potrivit declarațiilor martorelor, o asemenea verificare era în atribuția casierului), ar fi fost imposibil ca, dintr-o simplă neglijență, inculpata să facă plățile în absența oricăror certificate de depozit, întrucât, potrivit propriilor declarații, după efectuarea plății aplica ștampila "plătit" pe certificate, astfel încât acestea ar fi trebuit să se regăsescă în tezaur. Relevante au fost și susținerile inculpatei, în sensul că au fost câteva situații în care inculpata a răscumpărat personal anumite certificate de depozit, însă nu era vorba de sume însemnate de bani, operațiunile nefiind neobișnuite, susțineri ce exclud posibilitatea ca inculpata, prin anumite manopere, să o fi indus în eroare pe casiera la răscumpărarea celor nouă certificate de depozit în cauză.
de gestiune acordată de casierul central la sfârșitul fiecărei zile în mod evident nu determină exonerarea de răspundere pentru săvârșirea unor acte ilicite, acest aspect fiind nerelevant în speță, cu atât mai mult cu cât verificările efectuate de casierul central vizau strict situațiile zilnice întocmite, respectiv concordanța dintre totalul plăților, totalul încasărilor și monetar. În ceea ce privește declarația martorei, casier central, dată în fața instanței în cuprinsul căreia a arătat că, deși nu verifica certificatele de depozit, cererile de răscumpărare erau verificate de ea, în materialitatea lor, astfel încât ar fi observat absența acestora, instanța a apreciat că aceste susțineri nu corespund adevărului, în măsura în care nici cererile de răscumpărare nu au fost regăsite în tezaur, iar casierul central, după îndosarierea documentelor, le preda în tezaur, unde accesul era restricționat, nefiind plauzibilă teza că documentele ar fi fost sustrase după momentul arhivării. Mai mult decât atât, susținerile martorei au fost contrazise și de nota de constatare întocmită de Centrala BCR, unde se menționează că numita, casier central, nu a verificat concordanța dintre numărul de documente de plată primite de la casierul plătitor și benzile de control, încălcând obligațiile din fișa postului, motiv pentru care i-a fost aplicată și o sancțiune disciplinară.
În ceea ce privește respectarea reglementărilor ce instituiau obligativitatea controlului financiar preventiv, într-adevăr, probele administrate în cauză au conformat susținerile inculpatei în sensul că acesta se efectua doar formal, la sfârșitul programului, și nu anterior efectuării plăților (în acest sens, instanța a avut în vedere declarațiile martorelor și, precum și nota de constatare întocmită de Centrala BCR - ), însă acest aspect nu fost de natură a diminua răspunderea inculpatei, ci explică cel mult contextul în care a fost posibilă prejudicierea băncii de către cele două inculpate, asemenea deficiențe fiind de natură a facilita operațiunile ilicite.
Faptul că cele două inculpate au acționat în baza unei înțelegeri prealabile rezultă neîndoielnic din însuși modul de săvârșire a faptei, răscumpărarea frauduloasă a certificatelor de depozit, fără documente, fiind imposibil de realizat în absența unei conlucrări între administratorul de cont și casierul plătitor, funcționari care, prin natura atribuțiilor lor, ar fi trebuit să exercite un control reciproc. Or, în speță, acest control reciproc nu s-a realizat, fiind dimpotrivă înlocuit cu o înțelegere frauduloasă între cele două inculpate. Semnificativ este faptul că doar la nivelul administrator de cont - casier se verificau certificatele de depozit și cererile de răscumpărare în materialitatea lor, casierul central și serviciul contabilitate verificând doar soldurile (concordanța dintre totalul benzii documentelor de casă și totalurile din situația încasărilor și plăților), așa cum reiese din declarațiile martorilor, contabil șef, șef serviciu contabilitate, casier central, ceea ce explică și faptul că operațiunile ilicite nu au fost descoperite decât în momentul în care s-a prezentat primul client ce a solicitat răscumpărarea, la scadență, și s-a constatat că certificatul de depozit figura în baza de date ca fiind răscumpărat la o dată anterioară, deși acesta nu fusese anulat prin aplicarea ștampilei "plătit".
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că în faza de urmărire penală inculpata a fost examinată la biodetectorul stresului emoțional, iar în urma examinării s-a concluzionat că răspunsurile sale la întrebările critice ale cauzei au provocat în traseele diagramelor obținute modificări semnificative ale stresului emoțional, care constituie indicii ale comportamentului simulat.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța a reținut așadar că inculpata, cu intenție și în înțelegere cu inculpata, a efectuat plățile corespunzătoare răscumpărării celor nouă certificate de depozit, fără a deține documente justificative, și a înscris date false în situațiile zilnice în scopul de a ascunde operațiunile ilicite.
În privința certificatelor de depozit aparținând părții vătămate, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată a cumpărat la data de 11 august 1997 de la Sucursala BCR Sector 3 un număr de cinci certificate de depozit la purtător, cu valoarea nominală totală de 6.700.000 ROL și scadența la data de 11 noiembrie 1997. Profitând de faptul că partea vătămată avea o vârstă înaintată, 75 de ani în 1997, sub pretextul de a-i oferi ajutor, inculpata a convins-o pe aceasta să îi remită certificatele de depozit, luând cunoștință și de parolă (). La data scadenței, 11 noiembrie 1997, inculpata i-a spus părții vătămate că nu poate efectua la acel moment operațiunea de răscumpărare, invitând-o ulterior la sediul băncii. În perioada 20 - 29 noiembrie 1997, inculpata a răscumpărat ea însăși certificatele de depozit aparținând părții vătămate, în schimbul sumei de 7.400.000 ROL (6.700.000 ROL valoarea nominală și 700.000 ROL dobânda aferentă). Ulterior, în perioada 15 - 22 decembrie 1997, inculpata a cumpărat 13 certificate de depozit cu parola, cu valoarea nominală totală de 7.400.000 ROL, pe care le-a răscumpărat la data de 31 decembrie 1997, primind contravaloarea de 7.400.000 ROL.
La data de 09.01.1998, inculpata a invitat-o telefonic pe partea vătămată la sediul băncii și i-a predat acesteia un singur certificat de depozit seria - nr. - cu valoarea nominală de 10.000.000 ROL, spunându-i că l-ar fi cumpărat în schimbul celor deținute anterior de clientă. Certificatul respectiv, era însă falsificat în mod vizibil, ștergându-se datele înscrise inițial cu pastă albă corectoare, și înscriindu-se la rubrica "dobânda" - 48%, la rubrica "data eliberării" - 09.01.1998, iar la rubrica "scadența" - 09.04.1998. De asemenea, inculpata a aplicat ștampila personală de identificare.
Verificându-se cotorul certificatului de depozit seria - nr. - și baza de date a băncii, s-a stabilit că acesta a fost vândut la data de 22 mai 1997 cu parola "", fiind răscumpărat de titular la scadență, 22 august 1997, în baza cererii de răscumpărare nr. 43736/22.08.1997. La documentele de casă atașate cererii de răscumpărare nr. 43736 nu a fost găsit certificatul de depozit sus-menționat, acesta fiind însușit de inculpata, falsificat și predat părții vătămate.
La data de 06 mai 1998, partea vătămată s-a prezentat la sediul BCR - Sucursala Sector 3, solicitând răscumpărarea certificatului de depozit seria - nr. -, aflat asupra sa, iar după stabilirea împrejurărilor în care clienta a intrat în posesia acestuia, banca i-a achitat suma de 11.200.000 ROL, reprezentând valoarea nominală și dobânda aferentă, sumă ce constituie prejudiciu pentru partea vătămată - parte civilă BCR SA -Sucursala Sector 3, cauzat prin activitatea ilicită a inculpatei.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe declarațiile părții vătămate, potrivit cărora i-a remis inculpatei certificatele sale de depozit, primind ulterior de la aceasta un certificat cu valoarea de 10.000.000 ROL, fără a observa însă că prezenta modificări vizibile, susțineri ce s-au coroborat cu declarațiile inculpatei de recunoaștere a săvârșirii faptei, aceasta precizând că partea vătămată, fiind în vârstă, i-a încredințat certificatele sale de depozit, pe care le-a răscumpărat personal, fără acordul clientei, contra sumei de 7.400.000 ROL, reprezentând valoarea nominală și dobânda aferentă. A mai arătat că ulterior a falsificat un certificat de depozit răscumpărat cu valoarea nominală de 10.000.000 ROL pe care i l-a predat părții vătămate. La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere și tabelul desfășurător al certificatelor de depozit cumpărate și răscumpărate cu parola, în perioada 02 februarie 1996 - 31 decembrie 1997, precum și copia cotorului certificatului de depozit seria - nr. -.
Susținerile inculpatei în sensul că ar fi acționat în acest mod la sugestia directorului Sucursalei BCR Sector 3, martorul, cu care ar fi întreținut o relație extraconjugală la acel moment, căruia i-ar fi remis o parte din bani și care i-ar fi predat ulterior certificatul de depozit seria - nr. -, nu au putut fi reținute de instanță, nefiind confirmate de niciuna din probele administrate în cauză. Mai mult decât atât, aceste susțineri au fost complet irelevante pentru stabilirea vinovăției inculpatei în săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatei constând în aceea că, la data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998, în calitate de administrator de cont la BCR SA -Sucursala Sector 3, accesat baza de date informatică și a modificat evidența contabilă astfel încât nouă certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL să apară ca fiind răscumpărate, însușindu-și împreună cu inculpata contravaloarea acestora și dobânda aferentă, în sumă de 49.564.967 ROL, iar în perioada 20 - 29 noiembrie 1997, răscumpărat cinci certificate de depozit cu valoarea nominală de 6.700.000 ROL aparținând părții vătămate, cauzând băncii un prejudiciu total de 66.598.889 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplic, art. 41 al. 2 Cod penal.
Fapta inculpatei care, la data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998, în calitate de casier la BCR SA - Sucursala Sector 3, întocmit documente false, astfel încât nouă certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL să apară, ca fiind răscumpărate, însușindu-și împreună cu inculpata contravaloarea acestora și dobânda aferentă, în sumă de 49.564.967 ROL, cauzând băncii un prejudiciu total de 55.398.889 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatelor în modalitatea intenției directe rezultă din materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat.
Ca administrator de cont, respectiv casier la BCR SA - Sucursala Sector 3, inculpatele îndeplinesc cerința specială prevăzută de textul incriminator pentru subiectul activ al infracțiunii, fiind "funcționare" în sensul legii penale, iar valorile însușite se aflau în gestiunea lor, potrivit fișei postului.
Referitor la forma continuată de săvârșire a infracțiunii, instanța a apreciat că cerințele prevăzute de art. 41 al. 2 Cod penal rezultă în mod neechivoc din însuși modul de săvârșire a faptei, prin acte materiale similare repetate la anumite intervale de timp, ceea ce denotă unitatea rezoluției infracționale.
Pentru aceste motive instanța a admit cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public și, în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina fiecăreia dintre cele două inculpate, din infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Având în vedere faptul că din fișele de cazier ale inculpatelor a rezultat că acestea nu sunt cunoscute cu antecedente penale, instanța va reține la încadrarea juridică a faptei circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal, respectiv conduita bună a inculpatelor anterior săvârșirii infracțiunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s- stabilit fiecărei inculpate pentru infracțiunea săvârșită, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal (închisoarea de la 1 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din modalitatea comiterii faptei, prin săvârșirea unor acte repetate, la intervale scurte de timp, în baza unei înțelegeri prealabile, ce au condus la acumularea unui prejudiciu cu un cuantum semnificativ la momentul respectiv, dar care a fost integral acoperit de inculpata. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatelor, aflate la primul conflict cu legea penală, persoane instruite, integrate în societate. Ținând seama de conduita bună a acestora anterior săvârșirii faptei, instanța a făcut aplicarea art. 76 al. 1 lit. d Cod penal, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, în raport de toate aceste elemente de individualizare, instanța a considerat că stabilirea unor pedepse cu închisoarea sub minimul special, este aptă să realizeze scopul procesului penal, in sensul art. 1.
C.P.P.În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatelor, instanța a dispus în temeiul art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, la care fost adăugată durata pedepsei ce a fost aplicată prin prezenta, termen stabilit în condițiile art. 82 al.l Cod penal.
În temeiul art. 359.a C.P.P. atras atenția inculpatelor asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendării condiționate, prevăzute de art. 83 Cod penal, respectiv săvârșirea din nou a unei infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime executarea pedepselor aplicate inculpatelor și, cu efectul reducerii termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei la 2 ani, conform art. 120 al. 2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penale, prejudiciul suferit fiind integral acoperit de bancă, iar BCR SA - Sucursala Sector 3 B s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatelor la plata sumei de 11.996,70 RON, cu mențiunea că această sumă reprezintă prejudiciul care nu a fost recuperat, după ce au fost luate în calcul plățile efectuate de inculpata, precizând totodată în ședința publică din data de 25.02.2008 că a inclus în suma pretinsă și costurile expertizei contabile achitate în faza de urmărire penală.
Având în vedere însă că, prin faptele ce fac obiectul prezentei cauze, părții vătămate-parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B i-a fost cauzat un prejudiciu total de 66.598.889 ROL (reprezentând valoarea nominală a celor nouă certificate de depozit și dobânda aferentă achitată titularilor legitimi, precum și valoarea nominală și dobânda aferentă certificatului prezentat de partea vătămată ), iar inculpata a achitat părții vătămate-parte civilă suma de 7.500 RON, potrivit ordinului de încasare din data de 01.06 2006, instanța a constatat integral acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate - parte civilă prin săvârșirea faptelor ce fac obiectul judecății în prezenta cauză, și, pe cale de consecință, în baza art. 14.C.P.P. și art. 346 al. 1.C.P.P. rap. la art. 998. civ. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 Pentru pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere faptul că prejudiciul provenit din faptele ce fac obiectul cauzei a fost integral acoperit prin achitarea de către inculpata a sumei de 7.500 RON, o dublă reparație fiind inadmisibilă, iar pentru celelalte fapte sesizate de către partea vătămată-parte civilă organelor de cercetare penală nu s-a dispus trimiterea în judecată.
Față de soluția ce s- pronunțat cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpatelor nu se mai justifică, astfel încât, în baza art. 357 al. 2 lit. c rap.C.P.P. la art. 163.C.P.P. a dispus ridicarea acestora, respectiv: măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra apartamentului nr. 114 situat în B-,. 58, se. 2,. 7, sectorul 4, proprietatea inculpatei -, în baza căreia s-a înscris ipoteca asupra imobilului în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr. 1089/31.05.1999; măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra bunurilor mobile ale inculpatei (bunuri identificate în cuprinsul procesului-verbal de aplicare a sechestrului/13.07.1999); măsura popririi instituită prin ordonanța nr. 1602/2001 din data de 22.04.2002 emisă de Secția 11 Poliție B asupra sumei de 15.433.744 ROL datorată inculpatei - de terțul poprit BCR SA - Sucursala Sector 3. În baza art. 193 al. 1 și 4.C.P.P. a obligat inculpatele și la plata sumei de câte 500 lei fiecare către partea vătămată - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului expertului contabil ce a întocmit raportul de expertiză, onorariu achitat de BCR în faza de urmărire penală.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. reținând culpa procesuală a inculpatelor, le-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în măsura în care au fost determinate de acestea, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata urmând a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel partea civilă BCR - Sucursala Sector 3 B și inculpata.
Partea civilă BCR- Sucursala Sector 3 a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că instanța de fond în mod nedovedit și nesusținut a constatat integral acoperit prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpatele în cauză și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată.
S-a arătat că, deși în actul de sesizare s-a reținut că partea civilă a solicitat acoperirea unui prejudiciu de 195.586.999 lei (rol), prejudiciu ce rezultă fără echivoc din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale.
Inculpata a recunoscut prejudiciul cauzat și a înțeles să achite o parte din sumă, 7.500 lei (RON) urmând ca cealaltă parte să fie reținută în sarcina inculpatei.
Cu toate că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cert care nu a fost reparat și a legăturii de cauzalitate între prejudiciu și infracțiunea de delapidare în formă continuată reținută în sarcina ambelor inculpate, în mod nelegal, instanța de fond a respins acțiunea civilă.
Inculpata a criticat, la rândul său, sentința pentru nelegalitate, susținând că nu este vinovată de infracțiunea de delapidare pentru care a fost trimisă în judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp art.381 teza finală C.P.P. Tribunalul a constatat:
Asupra apelului declarat de partea vătămată BCR- Sucursala Sector 3 B constituită parte civilă în condițiile art.15 Cod procedură penală
La data de05.03.2007pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B s-a înregistrat dosarul de urmărire penală nr.2442/P/2007 în care prin rechizitoriul cu același număr din 28.02.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bad ispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev și ped de art.215/1 alin.1 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada ianuarie-februarie 1998, inculpata în calitate de administrator de cont al BCR împreună cu inculpata - casieră - au întocmit documente false însușindu-și contravaloarea a 9 certificate de depozit cu valoare nominală de 49.000.000 lei (ROL) precum și suma de 10 milioane lei (ROL) prin predarea unui certificat de depozit falsificat (inculpata ).
S-a mai reținut că partea vătămată BCR Sucursala Sector 3 B s-a constituit parte civilă cu suma de 195.586.999 lei (ROL), prejudiciu stabilit prin raportul de expertiză contabilă (fila 269-. 296 ) care a constatat că inculpatele au încălcat Normele nr.14/1995 și 15/1995 privind operațiunile cu certificate de depozit și operațiunile de casă în cadrul băncii, metoda folosită de acestea constând în răscumpărarea de certificate de depozit fără anexarea acestora la cererile de răscumpărare emise de calculator, administratorul de cont utilizând în mod fraudulos parolele și seriile certificatelor iar operațiunile de răscumpărare s-au efectuat la intervale foarte scurte de la vânzarea certificatelor.
Prin același act de sesizare s-a reținut că urmărirea penală a fost începută prin procesul verbal de la14.05.1998prin care s-a reținut că în perioadanoiembrie 1997- aprilie 1998, învinuitele și au delapidat suma de 140.000.000 lei (ROL) falsificând cereri de răscumpărare pentru certificate de depozit iar învinuita a falsificat un certificat de depozit în valoare de 10.000.000 lei (ROL) ce fusese răscumpărat și pe care l-a vândut la data de 09.02.1998, cu prejudicierea numitei fiind menționat și procesul verbal de începere a urmăririi penale din04.01.2006prin care s-a reținut că în perioada ianuarie-februarie 1998, învinuitele au delapidat suma de 49.000.000 lei ROL reprezentând contravaloarea a 9 certificate de depozit,sumă pe care și-au însușit-o.
S-a mai reținut că, în cauză s-a constituit parte civilă partea vătămată solicitând repararea unui prejudiciu de 80.000.000 lei (ROL).
Prin încheierea de ședință de la 04.06.2007, fără a pune în discuție legalitatea sesizării și regularitatea actului de sesizare, instanța de fond a constatat că numita care figura în actul de sesizare ca parte civilănu are calitatea de parte vătămată în prezenta cauză(fila 43 dosar fond).
Cu privire la legalitatea sesizării instanței, Tribunalul constată că rechizitoriul nr.2442/P/1998 întocmit la 28.02.2007a fost dat cu încălcarea disp art.264 al.3 și 4 Cod procedură penalăconform cărora rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului iar dacă rechizitoriul nu a fost infirmat procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente.
Aceste dispoziții legale relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute în condițiile art.197 al.2 Cpp
Pentru "clarificarea obiectului judecății" instanța fondului a reținut corect că:
La data de 14.04.1998, partea vătămată BCR SA - Sucursala Sector 3, a formulat plângere penală împotriva inculpatelor și ( 20 dup), sesizând organele de cercetare penală cu privire la faptul că acestea, prin întocmirea de documente false, și-au însușit contravaloarea a nouă certificate de depozit cu valoarea nominală totală de 49.000.000 ROL, vândute unor clienți persoane fizice la data de 09 și 10 ianuarie 1998 și răscumpărate fraudulos la data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998, dobânda aferentă acestora, la scadență, fiind de 6.398.889 ROL. În cuprinsul plângerii s-a mai precizat că, în urma verificării operațiunilor de răscumpărare a certificatelor de depozit în perioada septembrie 1997 - aprilie 1998, s-au constatat încă nouă cazuri de răscumpărări frauduloase ale unor certificate de depozit neajunse la termenul de scadență până la data formulării plângerii penale, cu valoarea nominală totală de 101.500.000 ROL și o dobândă la scadență de 13.198.889 ROL. Partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 170.097.778 ROL, din care 150.500.000 ROL reprezintă valoarea nominală a certificatelor de depozit și 19.597.778 ROL dobânda aferentă.
La data de 20.05.1998, partea vătămată BCR SA - Sucursala Sector 3 sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, la data de 06.05.1998, s-a prezentat la sediul băncii numita, solicitând răscumpărarea unui certificat de depozit cu valoarea nominală de 10.000.000 ROL ce prezenta urme vizibile de falsificare, din verificările efectuate stabilindu-se că acest certificat i-a fost predat clientei la data de 09.01.1998 de către inculpata, după ce, în prealabil aceasta răscumpărase fraudulos cinci certificate de depozit ale clientei pe care aceasta i le înmânase în luna noiembrie 1997. S-a mai precizat că banca a despăgubit clienta cu suma de 11.200.000 ROL, reprezentând valoarea nominală a certificatului de depozit și dobânda aferentă, sumă cu care BCR SA - Sucursala Sector 3 s-a constituit parte civilă în cauză.
Numita a formulat plângere penală cu privire la aceste fapte la data de 23.07.1999, precizând că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul suferit fiind acoperit integral de către BCR SA - Sucursala Sector 3.
La data de 26.08.1998, partea vătămată BCR SA - Sucursala Sector 3 sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, în aceeași zi, la sediul băncii s-a prezentat numita, pentru a retrage un depozit de 50.000.000 ROL pe baza unor documente întocmite de inculpata la data de 09.05.1998, precizându-se însă că respectivele documente sunt false, în condițiile în care poartă amprenta unei ștampile ce i-a fost retrasă inculpatei la data de 23.02.1998, fiind anulată la data de 15.04.1998, iar inculpata nu mai este salariată a băncii din data de 08.04.1998.
Numita a formulat plângere penală cu privire la aceste fapte la data de 31.08.1998, precizând că se constituie parte civilă în procesul penal 11.200.000.000 ROL.,
Numitul a formulat plângere penală la data de 09.07.1998 ( 54 dup) cu privire la fapta inculpatei de a-și însuși suma de 10.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea unui certificat de depozit al cărui titular era acesta.
La data de 22.06.1999 ( 37 dup), partea vătămată BCR SA - Sucursala Sector 3 precizat organelor de cercetare penală faptul că, la data de 16.06.1999, a plătit numitului contravaloarea unui certificat de depozit de 10.000.000 ROL și dobânda aferentă, din verificările efectuate stabilindu-se că la data de 25.11.1997 susnumitul s-a prezentat la bancă pentru răscumpărarea certificatului de depozit în cauză, declarând din neatenție o parolă greșită, astfel încât inculpata
i-a solicitat să prezinte o declarație notarială în care să precizeze parola corectă, după care inculpata, contrar normelor de lucru, a prelungit depozitul, înscriind pe declarația autentică mențiunea "prelungit din data de 02.12.1997 pentru încă 6 luni 02 iunie 1998" și, în aceeași zi, a răscumpărat personal certificatul de depozit. S-a mai precizat că banca a despăgubit clientul cu suma de 13.603.334 ROL, reprezentând valoarea nominală a certificatului de depozit și dobânda aferentă, sumă cu care BCR SA - Sucursala Sector 3 s-a constituit parte civilă în cauză, menționând cuantumul total al pretențiilor formulate împotriva inculpatelor, respectiv 195.586.999 ROL, sumă ce include și costurile expertizei contabile, respectiv 10.000.000 ROL, achitate de bancă în cursul urmăririi penale.
La data de 22.03.2000, partea vătămată BCR SA - Sucursala Sector 3 solicitat extinderea cercetării penale asupra modului în care a fost răscumpărat la data de 08.01.1998 certificatul de depozit seria - nr. - cu valoarea nominală de 5.000.000 ROL, precizând totodată că deși a despăgubit titularul acestui certificat cu suma de 5.595.333 ROL, reprezentând contravaloare și dobânda aferentă, nu își majorează pretențiile civile, întrucât suma respectivă a fost imputată inculpatei.
În ceea ce privește actele procesuale efectuate de organele de urmărire penală, instanța a constatat că prin procesul-verbal încheiat la data de 14.05.1998 s-a început urmărirea penală față de și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151Cod penal, art. 282 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 Cod penal, art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal, constând în aceea că, în perioada noiembrie 1997 - aprilie 1998, în calitate de administrator de cont la BCR SA - Sucursala Sector 3, delapidat suma de 150.000.000 ROL împreună cu casiera, falsificând cereri de răscumpărare pentru certificate de depozit. De asemenea, numita, în scopul de aoî nșela pe numita, a falsificat un certificat de depozit în valoare de 10.000.000 ROL ce fusese răscumpărat, pe care I-a vândut la data de 09.02.1998 (consemnarea datei este eronată, în realitate fiind vorba despre 09.01.1998).
Prin ordonanța nr. 758D/P/2005 din data de 20.06.2005 a CO. - Biroul Teritorial București ( 8 dup), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 Cod penal, în baza art. 249.C.P.P. rap. la art. 11 pct. 1 lit. b și C.P.P. art. 10 lit. d C.P.P. precum și disjungerea cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B competent în soluționarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2151Cod penal și art. 288 Cod penal.
Prin procesul-verbal din data de 04.01.2006, confirmat de procuror la data de 05.01.2006 ( 11 dup) s-a început urmărirea penală față de și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151al. 1 Cod penal și art. 282 Cod penal, constând în aceea că, în perioada ianuarie - februarie 1998, în calitate de administrator de cont și respectiv casier, prin întocmirea de documente false și-au însușit contravaloarea a nouă certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL.
Prin rechizitoriul nr. 2442/P/1998 din 28.02.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 2151al. 1 Cp. constând în aceea că, în perioada ianuarie - februarie 1998, în calitate de administrator de cont și respectiv casier, prin întocmirea de documente false și-au însușit contravaloarea a nouă certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL, iar și-a însușit și suma de 10.000.000 ROL prin predarea unui certificat de depozit falsificat. Cele zece certificate de depozit la care se referă actul de sesizare sunt identificate prin serie, număr, valoare nominală, data emiterii și data scadenței la fila 2 din rechizitoriu, remarcându-se că este vorba despre cele nouă certificate de depozit indicate în plângerea penală inițială formulată de partea vătămată BCR SA -Sucursala Sector 3, precum și de certificatul de depozit prezentat la bancă de partea vătămată.
Instanța a constatat că, deși organele de cercetare penală au fost sesizate cu privire la mai multe fapte prin plângerile penale succesive formulate de BCR - Sucursala Sector 3, precum și de clienții acestei unități bancare, și, iar cercetările efectuate în cauză au avut un obiect mai larg, circumscris tuturor acestor plângeri, trimiterea în judecată s-a realizat doar pentru o parte a actelor materiale ce au făcut obiectul cercetărilor.
În mod greșit însă a constatat că, deși organele de cercetare penală au fost sesizate cu privire la mai multe fapte prin plângerile succesive formulate de BCR SA- Sucursala Sector 3, precum și de clienții acestei unități bancare, și -, iar cercetările efectuate au avut obiect mai larg circumscris tuturor acestor plângeri, trimiterea în judecată s-a realizat doar pentru o parte a actelor materiale ce au făcut obiectul cercetărilor.
Este, dincolo de orice dubiu, că ambele inculpate în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 1997- aprilie 1998 și-au însușit în folosul lor suma de 195.586.999 lei /ROL), fiind vorba de acte materiale ce intră în compunerea laturii obiective a unității legale de infracțiune (art.215/1 Cod penal cu aplic art.41 al.2 Cod penal).
S-a apreciat că instanța fondului nu putea face aplicarea art.335 Cod procedură penală întrucât actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii pentru care inculpatele au fost trimise în judecată nu au fost descoperite în cursul judecății ci au existat la momentul sesizării instanței, fiind aduse la cunoștința învinuitelor (prin procesul verbal de începere a urmăririi penale din 14.05.1998).
În condițiile în care rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procuror, situație în care sesizarea instanței de judecată ar fi trebuit făcută cu privire la toate actele materiale ale infracțiunii de delapidare comisă de inculpate, restrângerea nejustificată a obiectului judecății de către instanța fondului a avut drept consecință vătămarea drepturilor părților civile trecute în această calitate în actul de sesizare precum și a părții civile BCR- Sucursala Sector 3 B impunându-se refacerea urmăririi penale, în condițiile art.332 al.2 Cod proc. pen.
Asupra apelului declarat de inculpata, tribunalul a constatat că există probe temeinice și legal administrate care au condus la stabilirea vinovăției inculpatei.
Astfel, analiza în conformitate cu art.63 al.2 Cod procedură penală a declarațiilor martorilor audiați în cauză, din constatările expertizei contabile și parțial din declarațiile inculpatei, a rezultat că inculpata în calitate de casier a acceptat și plătit valoarea nominală a certificatelor de depozit în baza cererilor de răscumpărare frauduloase întocmite de administrator de cont, inculpata, ambele inculpate însușindu-și în folosul propriu sumele de bani obținute în acest mod.
Cererile de răscumpărare frauduloase s-au efectuat pe schimbul inculpatei (administrator de cont) iar administratorul de cont care, potrivit fișei postului avea acces la calculator și casierul se controlau reciproc în activitatea de răscumpărare a certificatelor de depozit de la persoanele fizice.
Operațiunile frauduloase au putut fi efectuate numai pe baza unei înțelegeri între cele două angajate, operațiunile de răscumpărare fiind efectuate la intervale foarte scurte după vânzarea certificatelor, fără anexarea certificatelor de depozit la cererile de răscumpărare emise pe calculator cu utilizarea - în mod fraudulos - a parolelor și seriilor de către administratorul de cont.
Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat nr.- din 19.05.2000 se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Se constată astfel că în raport cu probele de vinovăție s-a dispus tragerea la răspundere penală a inculpatei, considerente pentru care criticile aduse de aceasta nu pot fi primite.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, prin decizia penală nr.693/A din 27.10.2008, a admis apelul declarat de partea civilă Banca Comercială Română SA împotriva sentinței penale nr.118 din 3.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, a desființat în totalitate sentința penală atacată și, în temeiul art.332 alin.2 Cod procedură penală, a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatelor prin ordonanța nr.0377/1998 din 28.04.1999, ordonanța nr.0377/1998 din 28.04.1999 și ordonanța nr.1602/2001 din 22.04.2002. Conforma rt.192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata împotriva aceleiași sentințe, cu obligarea acesteia la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI invocând dispozițiile art.3859pct.10 Cod procedură penală și inculpata criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În temeiul art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpata,
În conformitate cu art.382 Cod procedură penală se va casa în tot decizia penală și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor.
În baza art.3854Cod procedură penală se va lua act de retragerea recursului declarat de Parchet.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata.
Casează în tot decizia penală nr.693/A din 27.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor.
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.04.2009
- II. - jud.,
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
