Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(430/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 428/
Ședința publică de la 17 MARTIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.23/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.101/A/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/17.03.2009, lipsind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită în conformitate cu prevederile art.385/15 cpt.2 lit.b Cod procedură penală, admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.23/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și a deciziei penale nr.101/A/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care le apreciază ca nefiind nelegală, sub aspectul cuantumului pedepsei de 5 ani cu executare în regim de penitenciar, ce i s-a aplicat inculpatului.
Arată că în fața ambelor instanțe a formulat, în temeiul art.334 Cod procedură penală, o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei, cerere ce a fost respinsă, menținându-se încadrarea juridică de tâlhărie stabilită de organul de cercetare penală.
Precizează că recursul formulat este întemeiat pe prev.art.385/9 cpt.17 Cod procedură penală, în sensul că instanțele au menținut greșita încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat și al nelegalei respingerii a cererii de schimbare a încadrării juridice.
Consideră că în sarcina inculpatului se putea reține infr.prev. e art.208, 209 lit.g Cod penal.
Menționează că infracțiunea de tâlhărie este una complexă și presupune săvârșirea mai multor fapte penale și anume infracțiunea mijloc și infracțiunea scop.
Consideră că dacă infracțiunea scop are elementele constitutive îndeplinită, aceea de mijloc, în sensul comiterii asupra părții vătămate de violențe fizice sau psihice.
Totodată arată că există o neconcordanță între cele susținute de partea vătămată în faza de urmărire penală și instanța de fond, precum și față de cele reținute în rechizitoriul întocmit de procuror.
Astfel în sentința penală se reține că părții vătămate i s-a smuls telefonul de la, aplicându-i-se un pumn în față, susține contrazisă de declarația martorului, audiat în faza de urmărire penală și care aflându-se în spatele inculpatului, care a arătat că acesta nu a lovit- pe partea vătămată.
Mai mult partea vătămată declarată, la urmărirea penală, că în momentul în care i-a fost luat telefonul a fost lovită în partea dreaptă, în fața instanței de fond revenind și declarând că în momentul smulgerii telefonului a fost zgâriată.
Consideră că violența psihică nu există, iar violența fizică nu este probată, dat fiind că în adresa prin care Secția 22 poliție solicită, L examinarea părții vătămate din punctul de vedere al naturii și vechimea producerii leziunilor, mecanismul producerii acestora, câte zile de îngrijiri medicale și dacă leziunile i-au pus în pericol viața părții vătămate, a necesitat vindecarea acestora, ori L-ul, evidențiază că
" prezintă leziuni și nu necesită îngrijiri medicale " și nici un fel de alte date privind așa zisele leziuni produse victimei, motiv pentru care apreciază că se pot face în favoarea inculpatului aplicarea art.5/1 Cod procedură penală.
Referitor la infracțiunea de tâlhărie, are în componența sa și elementul periculozității faptei, în sensul că făptuitorul pentru a-și atinge scopul, acela de furt, periclitează valori cum ar fi viața, sănătatea sau integritatea corporală a părții vătămate, ori asemenea aspecte nu s-au petrecut în evenimentul produs.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie, arată că vinovăția ar fi trebuit să fie supusă unei analize profunde de către instanțe, astfel consideră că violența nu a putut fi demonstrată.
Referitor la intenția furtului, arată că partea vătămată susține că a fost zgâriată cu un inel în formă de verighetă și mai apoi cu o brățară a inculpatului, ori în această situație unde există intenția de violență fizică asupra părții vătămate, consideră că nici parchetul și nici adresa de la L nu poate face dovada în acest sens.
Consideră că instanțele au încălcat prevederile art.3 Cod procedură penală în sensul că nu și-au exercitat rolul activ și nu au analizat fiecare act de la dosar, ajungându-se la încadrare juridică greșită.
Concluzionând solicită admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt și re individualizând pedeapsa aplicată inculpatului a se face aplicarea prev.art.74 lit.b Cod penal, a art.76 lit.b Cod penal și a art.86/1 pct.3 lit.f Cod penal, în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere și obligării inculpatului de a se supune unui tratament de dezintoxicare.
Menționează că inculpatul a comis fapta fiind sub efectul drogurilor, discernământul fiindu-i astfel micșorat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Atât încadrarea juridică și forma de vinovăție a inculpatului au fost corect stabilite de instanța de fond dat fiind că din probele administrate rezultă că inculpatul a luat bunul părții vătămate, exercitând o acțiune violentă.
Arată că inculpatul a văzut pe partea vătămată, în loc public, purtând convorbire telefonică și intenționând să- sustragă telefonul, a prefigura că pentru aceasta, era necesar a exercita o acțiune violentă astfel cum reiese din declarațiile constante ale părții vătămate care a arătat că inculpatul s- năpustit asupra sa și vrând să-i ia telefonul a strâns de acesta partea vătămată a strâns și ea, voința fiindu-i înfrântă de puterea inculpatului care a și zgâriat-o cu brățara pe obraz, astfel cum este evidențiat de planșa aflată la fila 27 dosar urmărire penală.
Menționează că pe adresa aflată la pagina 22 dosar de urmărire penală, se află adresa pe care medicul legist face precizarea că partea vătămată a suferit leziuni, semnând și ștampilând respectiva mențiune.
Precizează că inculpatul și martorul au declarat că luarea telefonului a avut loc prin acțiunea de smulgere, însă provocarea de leziuni demonstrează, că rezistența acesteia a fost înfrântă, s-a acționat asupra corpului acesteia iar fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt ci pe acelea ale infracțiunii de tâlhărie.
Consideră că intenția de a săvârși fapta de tâlhărie rezultă în mod evident, având în vedere că telefonul se afla în mâna părții vătămate și prin modalitatea de acțiune consideră că partea vătămată a fost amenințată.
Referitor la pedeapsă apreciază că aceasta este corect individualizată în raport, de circumstanțele personale ale inculpatului care a acționat în vederea obținerii de venituri pentru a-și procura drogurile zilnice, astfel inculpatul declară că se droghează de 10 ani și că are nevoie de 50 lei zilnic pentru a-și procura droguri, că nu avea loc de muncă și asupra sa la momentul prinderii s-au găsit capsule de diazepam.
Totodată inculpatul susține că în acea zi se drogase cu diazepam și nitrazepam, acestea fiind împrejurări care au consum instanța a aplica pedeapsă fără reținerea de circumstanțe atenuante și numai în acest mod pedeapsa își va atinge scopul.
Solicită a nu se reține circumstanțe atenuante în recursul inculpatului și de asemenea a fi menținută modalitatea de executare.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că la fila 19 dosar urmărire penală, există declarația părții vătămate care a declarat că un individ s-a năpustit asupra sa și i-a luat telefonul din mâna dreaptă, consideră că intenția de furt este clar evidențiată și că inculpatul nu a bruscat pe partea vătămată.
Arată că inculpatul nu a declarat că se droghează de 10 ani și se afla în tratament de dezintoxicare, referitor la consumul de diazepam, arată că inculpatul își procura acest medicament pe bază de rețetă eliberată de doctor.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute și se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.23/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 6 B, s-a respins ca neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului din art. 211 al.l, al.2 lit. b, c Cod penal în art. 208 al. 1-209 al.l lit. g Cod penal.
In baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal în art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
In baza art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 08.07.1981, în B, CNP -, la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a, b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 18.10.2008 la 08.12.2008.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în B,-,. 720, se. B,. 69, sector 6, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B nr. 9920/P/2008, din data de 12.11.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 al.l, al.2 lit. b,c Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 17.10.2008, în jurul orelor 19,00, însoțit de, se plimba pe B-dul -, în apropierea parcului din cartierul, din sectorul 6, La un moment dat, inculpatul s-a îndepărtat de numitul, ducându-se în grabă către persoana vătămată, pe care a observat-o venind din direcție opusă și discutând la telefonul mobil. i-a smuls persoanei vătămate telefonul mobil și a luat-o la fugă, fiind urmat de către partea vătămată, care striga, încercând să ceară sprijinul trecătorilor pentru a-și recupera telefonul.
Pentru a-i sustrage telefonul, i-a aplicat un pumn în față victimei, care opunea rezistență. Leziunile minore au fost constatate medical, așa cum rezultă din mențiunile medicului, consemnate pe adresa organelor de cercetare penală.
Fiind audiată, partea vătămată a declarat: "un individ s-a repezit la mine și mi-a smuls din mâna dreaptă telefonul, cu toată opoziția mea; am strâns de telefon și l-am apropiat de obraz, dar individul m-a lovit peste obraz, provocându-mi o zgârietură și a reușit să îmi smulgă telefonul", întreaga scenă fiind observată de martorul, care confirmă că telefonul a fost smuls de la victimă, aspect pe care îl recunoaște și inculpatul.
Ulterior, inculpatul a convenit cu victima, într-o discuție la telefon, să se întâlnească în cartierul pentru a-i preda telefonul, solicitând pentru restituire sumă de 70 de lei. Inculpatul a susținut că telefonul părții vătămate 1-a achiziționat în pentru această, în schimbul căreia ar fi dispus să îl restituie. Telefonul urma să fie predat de martorul.
Locul întâlnirii a fost schimbat în mod succesiv, pentru a observa dacă nu cumva lucrători de poliție o însoțesc pe partea vătămată.
și au fost prinși în flagrant de către organele de poliție.
La percheziție au fost descoperite asupra inculpatului mai multe tablete de diazepam.
În cursul procesului penal, inculpații au recunoscut faptele comise, iar partea vătămată a procedat la recunoașterea acestora din grup.
Actul de inculpare a fost probat cu declarațiile inculpatului, plângerea și declarațiile părții vătămate, procese-verbale, fișă cazier, planșă foto, înscrisuri.
Față de s-a dispus disjungerea, conform art. 38 Cpp, fiind cercetat într-un dosar separat, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 22 alin. 1 Cod penal.
Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată, care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul, recunoscându-l pe inculpatul aflat în instanță ca fiind cel care i-a smuls telefonul din mână și, precizând că, întrucât a opus rezistentă, brățara de la mâna inculpatului a zgâriat-o pe față, respectiv pe obrazul drept. în continuarea declarației, partea vătămată a arătat cum, cu ajutorul poliției, s-a întâlnit cu inculpatul, care a răspuns la telefonul ei ca urmare a apelului, ajutând la imobilizarea acestuia.
Inculpatul audiat în instanță a precizat că împreună cu a smuls telefonul victimei, cel din urmă asigurând paza. Acesta a mai precizat că a luat hotărârea de a sustrage telefonul când a văzut-o pe partea vătămată vorbind la telefon și, ulterior, l-a trimis pe la întâlnirea stabilita pentru restituirea telefonului.
Martorul nu a putut fi audiat în instanță, întrucât s-a sustras cercetării judecătorești, astfel încât prima instanța a făcut aplicarea art. 327 Cod procedură penală, reținând declarațiile acestuia date la urmărirea penală, în care a aratat că victima a trecut prin fața sa și a inculpatului, că inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, i-a luat telefonul și a fugit în direcția metroului. S-a reîntâlnit cu inculpatul, care i-a relatat că a fost sunat pe telefonul sustras de partea vătămată, cu care a fixat o întâlnire, pentru a-i restitui telefonul contra sumei de 70 de iei, inculpatul propunându-i să se întâlnească cu victima.
Analizând probatoriul, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin plângerea părții vătămate, declarațiile inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto cu aspecte fixate la fața locului, procese-verbale de prezentare pentru recunoașterea inculpatului de către partea vătămată și planșe foto privind recunoașterea din grup.
In baza art. 334 Cod procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal în art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
In drept,instanța de fond a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 al.l, al.2 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, având în vedere faptul că prezenta faptă a fost săvârșită la data de 17.10.2008, înainte de a se dispune reabilitarea inculpatului față de condamnarea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81-82 Cod penal pe 3 ani termen de încercare, aplicată prin 138/15.02.2005 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la 05.04.2005.
Instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt calificat, întrucât existența infracțiunii de tâlhărie presupune ca acțiunea de sustragere să se realizeze prin întrebuințare de violență, fără a condiționa ca violența să aibă ca rezultat lovirea, vătămarea ori să implice un anumit număr de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța de fond a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii orientată către minimul special, cu executare în regim de detenție, apreciind că rolul educativ al pedepsei poate fi astfel atins. La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile generaleprev.deart.72 Cod penal, reținând starea de recidivă, pericolul social concret relativ ridicat și atitudinea sinceră a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 86/1 Cod penal.
De asemenea, acesta a mai solicitat înlăturarea disp. art. 37 lit. "b" Cod penal privitoare la starea de recidivă.
Analizând motivele de apel prin prisma criticilor formulate, în considerarea dispozițiilor art. 378.C.P.P. tribunalul reținut următoarele:
Prima instanță a analizat în mod judicios, probatoriul administrat în cauză și a reținut corect situația de fapt.
Fapta săvârșită de inculpat, în modalitatea reținută de prima instanță rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, care arată că, un individ necunoscut i-a smuls telefonul mobil din mâna dreaptă în timp ce vorbea la el, și totodată a lovit-o pe partea dreaptă a feței, provocând-i o zgârietură (18,19 ).
La fila 36 se află foto 3; 4, în care partea vătămată recunoaște pe inculpat, ca fiind persoana care i-a smuls telefonul și a lovit-o, iar la fila 42 se află foto 3; 4, în care aceasta îl recunoaște din grup pe, prietenul inculpatului, cu care a săvârșit fapta.
In declarațiile date în faza de urmărire penală ( 60, 58 ) și în fața instanței, inculpatul recunoaște că a smuls telefonul din mâna părții vătămate cu intenția de a-1 vinde, pentru a-și procura droguri.
De asemenea, martorul, în declarațiile date ( 65 ) arată că inculpatul a smuls telefonul mobil de la a părții vătămate.
La fila 28 se află procesul verbal încheiat la data de 17.10.2008 de organele de poliție în care este descrisă modul în care inculpatul, împreună cu au încercat să vândă către partea vătămată telefonul sustras de la aceasta.
Analiza acestor probe au condus instanța de apel la concluzia indubitabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
În ceea ce privește, reținerea dispozițiilor art. 37 lit. "b" Cod penal de către prima instanță, apelul a fost admis deoarece față de condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 138/05.02.2005 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la data de 05.04.2005, prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și având în vedere că fapta dedusă judecății s-a săvârșit la data de 17.10.2008, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 134 Cod penal referitoare la reabilitarea de drept.
Instanța de apel a mai arătat că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 72 Cod penal, dozându-se corespunzător sancțiunea aplicată.
Ca urmare, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.101/A din 9.02.2009, a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.23 din 13.01.2009a Judecătoriei Sectorului 6
desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea art.334 Cod procedură penală în ce privește reținerea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal.
A fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul pe motiv că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, acțiunea de sustragere nefiind caracterizată de violență îndreptată împotriva părții vătămate și, în subsidiar, pentru greșita individualizare a sancțiunii.
Curtea,analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și a cazurilor de recurs prevăzute de art.3859pct.14 și 17 Cod procedură penală, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel, în urma unor riguroase analize a ansamblului probator, au reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei cercetate, Curtea apreciază că acțiunea de sustragere telefonului mobil, s- realizat prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate.
Astfel, în cursul urmăriri penale (fila 19), dar și în faza cercetării în fond (fila 15), partea vătămată a declarat că acțiunea inculpatului de sustragere a telefonului i-a produs simultan o excoriație în zona obrazului, cu brățara pe care acesta o purta.
Această situație de fapt este susținută și de către procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei la care este atașată o planșă fotografică ce atestă leziunea produsă părții vătămate, precum și localizarea acesteia.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a fost expertizată de către medicul legist care, prin nota olografă de la fila 22 dosar fond, a atestat faptul că fiind examinată la 18.10.2008, ora 02.45, partea vătămată evidențiat leziuni traumatice ce nu au necesitat însă îngrijiri medicale.
Infracțiunea complexă de tâlhărie absoarbe în conținutul său infracțiunea de loviri și alte violențe prevăzută de art.180 Cod penal, astfel încât pentru a se reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii absorbante, acțiunea inculpatului trebuie să fi cauzat părții vătămate o suferință fizică, urmare a unor leziuni produse prin acțiunea sa. Curtea apreciază că leziunea constând într-o excoriație, astfel cum s-a arătat anterior, este suficient de intensă și caracterizată pentru a produce o suferință fizică în sensul art.180 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că modalitatea de executare și cuantumul pedepsei sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii. La determinarea cuantumului pedepsei instanța de fond a realizat o justă analiză a criteriilor enumerate de art.72 Cod penal, la care se adaugă sublinierea că inculpatul evidențiază un grad relativ ridicat de periculozitate dedus din modul de operare descris anterior caracterizat prin aceea că a săvârșit fapta în loc public și la o oră la care era posibilă o ripostă din partea celor ce ar fi observat desfășurarea activității infracționale.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 23/13.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 101/A din 9.02.2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./9.; 13.04.09
- II. - jud.,
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
