Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 2285/2/2009
573/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.387
Ședința publică din data de 17 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/17.03.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității recursului, solicitând a se observa că potrivit art.332 alin.4 doar C.P.P. încheierile de desesizare pot fi atacate separat cu recurs, iar prezentul recurs este declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de restituire la parchet.
Recurentul-inculpat solicită Curții să ia act că-și retrage cererea de recurs.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, solicită Curții să ia act de declarația de retragere a cererii de recurs.
Pe parcursul ședinței de judecată, recurentul-inculpat arată că nu mai dorește să-și retragă recursul și solicită reluarea cauzei.
Curtea reia cauza și acordă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat consideră că în cauză, potrivit prevederile art.332 alin.4 C.P.P. este admisibilă calea de atac a recursului și nu a apelului o dată cu fondul.
Reprezentantul Ministerului Public reiterează excepția inadmisibilității recursului.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei la parchet, în sensul susținerilor depune la dosar o cerere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2009, ce a fost dată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, s-a dispus respingerea - ca neîntemeiată - a excepției invocată de inculpatul, cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanței.
Pentru a dispune astfel, instanța fondului a arătat că din examinarea actelor dosarului, rezultă că urmărirea penală a fost efectuată de organele de poliție care au și întocmit referatul de terminare a urmăririi penale și a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu propunerea de sesizare a instanței.
S-a mai arătat că, în speță, nu sunt întrunite dispozițiile art.209 alin.4 Cod procedură penală, confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului nefiind necesară.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a excepției invocate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului cauzei, conform art.3856indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, adică atât din prisma celor invocate de recurentul inculpat, cât și din oficiu sub toate aspectele ce trebuie să concure la justa și deplina soluționare a cauzei, constată că recursul de față este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cauza aflându-se în curs de judecare, la instanța de fond, respectiv Tribunalul București - Secția a II-a Penală, iar această instanță a dispus asupra unei cereri, pronunțându-se prin încheierea ce este criticată, în cauză.
În speță, Curtea arată că la art.3851alin.1-4 Cod procedură penală, sunt prevăzute expres hotărârile ce pot fi atacate cu recurs și - în special - la alin.2 al aceluiași articol, se arată că: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
Mai mult, astfel cum a susținut și reprezentantul Ministerului Public, potrivit art.322 alin.4 Cod procedură penală, doar încheierile de desesizare pot fi atacate cu recurs, dar și în dispozitivul încheierii instanța de fond, în mod corect, face mențiunea "Cu apel odată cu fondul".
Față de toate aceste argumente, recursul promovat este privi de C ca fiind inadmisibil astfel că, în temeiul art.38515 pct.1, lit.a Cod procedură penală, urmează a-l respinge ca atare.
Față de soluția ce urmează a se pronunța și constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea, în temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2009, dată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu - în cuantum de 100 lei - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./14.04.2009
Ex.2
Red.G--II.
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai
