Infracțiuni la legea cecului (legea nr. 59/1934). Decizia 427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(466/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.427/
Ședința publică de la 17 MARTIE 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de partea civilă SC SRL împotriva sentinței penale nr.1916/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.17/A/06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat personal, asistată de avocat ales împuternicire avocațială nr.21/16.03.2009, lipsind recurenta parte civilă SC SRL și intimata parte responsabilă civilmente SC SRL- prin Cabinet Individual de Insolvență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar de către recurenta parte civilă motive de recurs,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat.
Menționează că recurenții sunt nemulțumiți că inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infr.prev. de art.84 din Lg.59/1934 și solicită condamnarea inculpatei și pentru infr.prev.de art.215 Cod penal, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive și ale acestei infracțiuni și totodată solicită obligarea inculpatei la repararea prejudiciului.
Arată că pe parcursul procesului penal recurenta parte civilă nu a solicitat vreo schimbarea de încadrare juridică, ci dimpotrivă condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii cu care instanța a fost sesizată prin actul de inculpare, cea prevăzută de art.84 din Lg.59/1934.
Consideră că hotărârile instanțelor și anume sentința penală nr.1916/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a decizia penală nr.17/A/06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală sunt legale și temeinice.
Precizează că la momentul emiterii filelor CEC, partea civilă avea cunoștință de faptul că nu există disponibil, în cont pentru acoperirea CEC-ului la tras.
Apreciază că lipsește elementul esențial al infr.prev. de art.215 Cod penal, acela al inducerii în eroare și în mod corect Tribunalul Ialomițaa făcut referire la decizia a Înaltei Curți de Casație și Justiție care statuează că facă beneficiarul CEC-ului are cunoștință, că nu există disponibil în cont, la momentul emiterii este vorba de infracțiune la legea CEC-ului și nu de infracțiunea de înșelăciune.
Referitor la acoperirea prejudiciului de către inculpată, solicită a se avea în vedere că infracțiunea la legea CEC-ului este o infracțiune de pericol care are aptitudinea de a produce prejudiciu material iar CEC-ul chiar refuzat la plată reprezintă el însuși un titlu executoriu.
Arată că în conformitate cu decizia nr.43/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care arată că instanța penală sesizată cu o infracțiune la legea CEC-ului nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale.
Concluzionând solicită apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice iar recursul formulat este neîntemeiat și solicită a fi respins.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că recurenta critică latura civilă a cauzei care este corect soluționat, avându-se în vedere și decizia pronunțată în interesul legii nr.43/2008, natura cauza, infracțiunea dedusă judecății care infracțiune de pericol fiind, nu este de natură să producă în mod direct prejudiciu.
Consideră că prejudiciul invocat nu are legătură de cauzalitate cu fapta dedusă judecății ci cu ne executarea clauzelor unui contract încheiat în condiții amiabile, partea vătămată având cunoștință la momentul perfectării contractului că fila CEC nu avea acoperire în cont.
Arată că în mod corect acțiunea civilă a fost respinsă ca inadmisibilă.
Menționează că încadrarea juridică stabilită în actul de inculpare și de instanța de fond este corectă fiind stabilită pe baza probelor administrate în cauza.
Pe parcursul derulării unor relații comerciale ce se desfășurau normal inculpata a emis fila CEC, fără a induce în eroare partea vătămată cu privire la disponibilul pe care îl avea în cont și fără a acționa în scopul de a-i produce o pagubă.
Apreciază că încadrarea juridică reținută este cea corectă fiind întrunite elemente constitutive prevăzute de art.84 din Lg.59/1934, ne fiind probată acțiunea de inducere în eroare.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1916/25.11.2008, Judecătoria Slobozia, în baza art. 84 punct 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 74, 76 litera e cod penal, a condamnat pe inculpata . fiica lui și lona, născută la data de 3 iulie 1954, în orașul H, județul H, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unor cecuri fără a avea la tras disponibil suficient.
In baza art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art. 82 alin 1 cod penal și care urmează a se socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 359 cod procedură penală.
În temeiul art. 71 alin 2 cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 litera a teza a Ii-a și b cod penal; în temeiul art. 71 alin 5 cod penal, executarea pedepsei accesorii a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL, ca inadmisibilă.
În baza art. 191 alin 1 cod procedură penală a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În argumentarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele: Potrivit actului constitutiv înregistrat sub nr. 1048 din 1.11.2002, a fost înființată societatea comercială SRL, având asociat unic pe numitul.
Prin contractul nr. 18 din 1.07.2002, încheiat între societatea SC EM SRL, în calitate de vânzător, și SC SRL în calitate de cumpărător, s-a convenit vânzarea, respectiv cumpărarea de produse astfel cum sunt prevăzute în oferta lansată de către vânzător.
Relațiile comerciale generate de acest contract s-au derulat pe parcursul mai multor ani, inclusiv după schimbarea asociatului unic al SC SRL în persoana inculpatei, astfel cum rezultă din noul act constitutiv al societății înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Ialomița la data de 21.06.2007 potrivit aceluiași act constitutiv, inculpata asigura și administrarea societății.
În perioada 27.06.2007-26.07.2007, în calitate de administrator, a emis mai multe file CEC în favoarea SC EM SRL, pentru majoritatea acestora înregistrându-se refuzul total la plată, iar pentru două dintre acestea un refuz parțial. Filele CEC au fost emise de către inculpată știind că nu există disponibilul bănesc, însă acestea au fost emise cu titlu de garantare a îndeplinirii obligației de plată într-un anumit termen de la eliberarea file CEC (de regulă 21 de zile potrivit convenției părților contractante).
Mijloacele de probă arătate sunt concordante și conduc la concluzia că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată; astfel acțiunea repetată a inculpatei, care, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale (în derularea relațiilor comerciale cu o unică societate, în temeiul aceluiași contract și prin procedee similare) a emis în perioada 27.06.2007-26.07.2007 mai multe file CEC în favoarea SC EM SRL fără a avea la tras disponibil suficient, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 punct 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal (săvârșită în formă continuată).
In sentință se fac largi referiri cu privire la probele administrate în cauză și care au condus instanța la reținerea situației de fapt și a încadrării juridice a actelor materiale prezentate.
Totodată, se fac referiri cu privire la aplicarea circumstanțelor atenuante precum și criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei, la fel și cu privire la pedeapsa accesorie aplicată în cauză intimatei-inculpate, fiind avute în vedere principiile statuate de jurisprudența CEDO.
Aceasta pentru că, potrivit art. 57 alin 2 din Constituția României cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Față de modul în care se va soluționa acest proces penal, instanța apreciază că inculpata a încălcat această îndatorire fundamentală cetățenească, iar sancțiunea eficientă pentru această conduită este interzicerea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Sub aspectul laturii civile prima instanță și-a motivat hotărârea, raportat la Decizia 43/2008 a (recurs în interesul legii), apreciind că actul de emitere a cecului fără respectarea condițiilor legale nu poate fi considerat un delict civil care să justifice o acțiune civilă întemeiată pe răspundere delictuală, în condițiile în care între părți preexistă un contract comercial ce deschide calea unei acțiuni civile întemeiate pe răspundere contractuală, reținându-se totodată, că cecul constituie prin lege titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal, motivat, partea civilă SC Foods EM SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile vizează aspectul că faptele inculpatei constând în emiterea succesivă de CEC-uri cu reprezentarea clară a situației că nu dispune de disponibilul necesar decontării acestora, reprezintă deopotrivă infracțiunea prev. de art.84 din Legea 59/1934, însă întrunește cumulativ și elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.215 Cod penal; existența faptică a prejudiciului suferit și legătura de cauzalitate dintre acesta și faptele inculpatei; modul eronat de interpretare a mărturiilor martorilor și, deși împrejurările de fapt relatate conduc la concluzia clară că faptele inculpatei de la primul incident de plată și până la refuzarea ultimului CEC au avut scopul de a prejudicia societatea.
S-a solicitat, astfel, obligarea inculpatei la plata sumei de 974.780 lei contravaloare prejudiciu conform art. 14 alin.3 și C.P.P. aplicarea unei pedepse în lumina prevederilor legale.
Prin decizia penală nr. 17/A/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC EM SRL, cu sediul în localitatea -,-, județul I, împotriva sentinței penale nr. 1916/25 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o menține.
A obligat apelanta-parte civilă la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o analiză justă și completă a probelor administrate cu ocazia urmăririi penale și a cercetării judecătorești, fiecare în parte și toate în ansamblul lor, stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrarea juridică a faptei fiind judicios stabilită prin sentința apelată.
Astfel, din coroborarea probelor administrate a rezultat că inculpata în calitate de administrator și asociat unic al SC SRL, în perioada 27.06.2007- 26.07.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale a emis mai multe file CEC în favoarea părții civile SC Foods EM SRL, pentru majoritatea acestora înregistrându-se refuzul total la plată, iar pentru două dintre acestea un refuz parțial, filele CEC fiind emise de către inculpată știind că nu există disponibil în cont, fiind emis, însă, cu titlu de garantare a îndeplinirii obligației de plată într-un anumit termen de la eliberarea CEC-urilor (de regulă 20-21 zile conform convenției părților contractante).
Tribunalul a reținut că, potrivit contractului D-l nr.18 din 01.07.2002 încheiat între SC Foods EM SRL (vânzător) și SC SRL (cumpărător), la art.4- prețul, modalitatea de plată și garanții - plata se va efectua cu filă CEC barat emisă de către cumpărător la data recepționării produselor; vânzătorul acordă cumpărătorului facilitatea de a efectua plata în termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării produselor, pentru fiecare factură de livrare, în limita unui plafon de 600.000.000 lei ROL; vânzătorul se obligă prin prezentul contract, să depună spre încasare fila de CEC emisă de către cumpărător, numai în cea de-a 10-a zi calendaristică de la data emiterii facturii.
Prin actul adițional la contractul nr. 18/1.07.2002, încheiat la data de 26.06.2007 între aceleași părți și semnat de inculpata (întrucât la data de 21.06.2007 inculpata devenea asociat unic al SC SRL conform actului constitutiv - fila 29 ) se prevede că - prezentul contract nu a fost denunțat de către niciuna din părți până la data de 1.06.2007, astfel încât la data de 1.07.2007 s-a prelungit automat pentru o durată de încă 1 an, până la data de 01.07.2008, în aceleași condiții ca cele prevăzute în contractul nr. 18/1.07.2002, menținându-se, totodată, dispozițiile contractuale de la art.4 din contract - prețul, modalitatea de plată și garanții.
Martorii - și, audiați de prima instanță la solicitarea părții civile, ca reprezentanți ai celei din urmă, au declarat că cele două societăți comerciale au derulat relații comerciale de mai mult timp, acestea fiind însă sistate în mai/iunie 2007 datorită unor incidente de plată, respectiv CEC-urile respective au fost refuzate la plată.
S-a arătat că CEC-urile erau emise de SC SRL la momentul primirii mărfii, faptul că, ulterior emiterii unui CEC pentru care nu a existat acoperire în bancă, s-a livrat în continuare marfa, acest aspect fiind explicat prin politica relațiilor comerciale derulate de SC Foods EM SRL, care consta în acordarea unui termen de 21 zile pentru efectuarea plății, de la data emiterii CEC-ului și până la introducerea acestuia în bancă, în acest interval de timp relațiile comerciale dintre cele două societăți nefiind întrerupte.
După cum se poate observa din declarațiile martorilor, prin raportare și la clauzele contractuale, partea civilă a fost de acord să depună spre încasare filele CEC emise de SC SRL, chiar la un termen mai mare decât cel de 10 zile din contract, respectiv 20-21 zile (conform și susținerilor inculpatei) de la data emiterii facturii care este data recepționării produselor și care este, totodată, data emiterii fiecărei file CEC în parte.
Așadar, beneficiarul cecului (partea civilă) avea cunoștință, la momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras (banca), așa încât lipsește elementul constitutiv esențial al inducerii în eroare cerut de art.215 alin. l Cod penal (inducerea în eroare fiind o condiție cerută fără echivoc prin acest alineat 1), iar fapta inculpatei (respectiv actele materiale ce au atras forma continuată) constituie infracțiunea prev. de art.84 pct.2 din Legea 59/1934 asupra CEC-ului cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și nu infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 din Codul penal.
De altfel, această problemă de drept a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.IX din 24.10.2005 (recurs în interesul legii), potrivit căreia, la punctul 2, dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev. de art.84 pct.2 din Legea 59/1934.
Tribunalul a reținut că prima instanță a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante aplicate în cauză și a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei conform criteriilor generale de la art.72 Cod penal în referire și la art.52 Cod penal.
Cât privește pedeapsa accesorie, tribunalul a reținut că prima instanță a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prima instanță a analizat în acest sens natura și gravitatea infracțiunii comise, durata pedepsei, situația personală a inculpatei și scopul legitim urmărit prin aplicarea ei.
Totodată, a fost respectat principiul proporționalității care cere existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum, și situația persoanei afectate.
Curtea a luat act de recomandarea Comisiei de la potrivit căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță într-o hotărâre specifică, deoarece o instanță independentă care aplică o procedură în contradictoriu oferă o garanție trainică împotriva arbitrariului (cauza Hirst).
Cum prima instanță s-a conformat acestor principii, tribunalul a apreciat că în speță nu s-a depășit acea marjă de apreciere acceptabilă, având în vedere că prin măsura astfel dispusă nu s-a interzis inculpatei și dreptul electoral de a vota, așa încât pedeapsa accesorie nu devine incompatibilă cu art.3 din Protocolul nr.l (cauza Hirst versus Regatul Unit al Marii Britanii)- protocol conform căruia ". Părți Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ".
Prima instanță a avut o orientare justă și cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, apreciind, în mod corect, ca fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile legale de aplicarea acestei instituții de drept penal.
Pe de altă parte, și pedeapsa accesorie a urmat același regim, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.71 alin.final Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a apreciat că este corectă soluția de respingere a acțiunii civile ca indamisibilă, în raport cu
Decivia nr.XLIII (43) din 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în care se arată că instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă SC SRL care a criticat-o ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor scrise de recurs se aduc următoarele critici:
- instanțele de fond și de apel au desconsiderat urmarea imediată a faptelor inculpatei și anume prejudiciul produs; faptele inculpatei constând în emiterea succesivă de CEC-uri cu reprezentarea clară a situației că nu dispune de lichiditățile necesare decontării acestora reprezintă deopotrivă infracțiunea prevăzută de art.84 din legea nr.59/1934 și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215/1 cod penal;
- în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă, ignorându-se legătura de cauzalitate între faptele inculpatei și prejudiciul cauzat;
- instanța de fond nu a motivat în mod temeinic respingerea pretențiilor civile; prin însăși natura infracțiunii, instanța era chemată să constate că nu mai era necesară dovedirea prejudiciului deoarece emiterea CEC-urilor de către inculpată cu mențiunea clară a sumelor de plată reprezintă recunoașterea și implicit confirmarea asumării obligațiilor de plată;
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în fond, obligarea inculpatei la plata sumei de 974.780 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională a acesteia.
Recurenta parte civilă nu a indicat cazurile de casare pe care este întemeiat recursul, menționând generic dispozițiile art. 385/1 și urm. și art. 14 alin.2 pr. pen. dar din conținutul criticilor formulate rezultă că se invocă greșita încadrare juridică a faptei, eroarea gravă de fapt, nemotivarea soluției sub aspectul laturii civile, critici care corespund cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct.17 și 9. pr. pen.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate de către recurenta parte civilă dar și din oficiu conform art. 385/9 alin.3 pr. pen Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice, recursul fiind nefondat.
În ceea ce privește latura penală a cauzei constată că la stabilirea situației de fapt instanța de fond a evaluat în mod corect ansamblul probelor administrate în cauză, fiind respectate prevederile art.63 pr. pen. referitoare la aprecierea probelor pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpatei conform art. 345 alin.2 pr. pen.
Sub aspectul încadrării juridice, Curtea constată că fapta inculpatei constând în aceea că în calitate de administrator și asociat unic al SC SRL, în perioada 27.06.2007- 26.07.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale a emis mai multe file CEC în favoarea părții civile SC Foods EM SRL,pentru plata mă pentru majoritatea acestora înregistrându-se refuzul total la plată, iar pentru două dintre acestea un refuz parțial, filele CEC fiind emise de către inculpată știind că nu există disponibil în cont a fost corect încadrată de instanțele de fond și de apel în dispozițiile art. 84 pct.2 din Legea nr.59/1934, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal (faptă pentru care inculpata a fost trimisă în judecată).
Susținerea părții civile în sensul că în sarcina inculpatei ar fi trebuit să se rețină și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 cod penal este nefondată întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpata ar fi desfășurat vreo acțiune de inducere în eroare a reprezentanților părții civile pe parcursul derulării contractului nr.18 din 01.07.2002 încheiat între SC SRL și SC EM SRL.
De altfel, Curtea observă că partea civilă s-a limitat la a afirma că fapta inculpatei de a emite CEC-uri fără a avea disponibil în cont întrunește, deopotrivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.84 din legea nr.59/1934 și ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215/1 cod penal, fără a susține însă că ar fi fost indusă în vreun fel în eroare cu privire la situația reală a posibilităților sale financiare de plată a contravalorii mărfii livrate în scopul de a obține un folos pentru sine sau pentru altul. și fără a prezenta nici un argument de ordin faptic în acest sens.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, prin decizia nr. IX/2005 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în situația în care lipsește elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut de art. 215 alin.1 cod penal, beneficiarul având cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 iar nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.4 cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel, contrar susținerilor părții civile, și-au motivat soluția, făcând trimitere la decizia nr. 43/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr.59/1934 cu modificările ulterioare nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, întrucât aceste infracțiuni nu au aptitudinea de a produce un prejudiciu, fiind infracțiuni de pericol și nu de rezultat iar, pe de altă parte, cec-ul chiar refuzat la plată constituie titlu executoriu. Potrivit art. 414/2 alin.3 teza finală pr. pen. dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile pronunțate în recurs în interesul legii este obligatorie.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind neîntemeiate criticile formulate de către recurenta parte civilă și constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu conform art. 385/9 alin.3 rp. pen. Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr. pen.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea civilă SC Foods împotriva sentinței penale nr. 1916/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr. 17/A/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- ca nefondat.
Obligă partea civilă recurentă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
30.04.2009
-Secția Penală
Jud. apel:;
18 Mai 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
