Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 895/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 895
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.181/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul recurent lipsă, avocat din oficiu Pâncă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d C.P.P. lipsind latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 13.02.2007 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 6320/P/1994 din 18.01.2007, prin care a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 a1. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 a1.2 pen.
Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 2688 din 18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul, judecat în stare de libertate, la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenții.
I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, i s-a interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator la o societate comercială pe o perioadă de 3 ( trei ) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 5 (cinci ) ani, în condițiile art. 82. pen.
În baza art. 359.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
In baza art. 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC BETON ROMÂNIA SRL suma de 83.335, 13 lei, reprezntând daune materiale.
S-a luat act că nu s-au formulat pretenții față de partea responsabilă civilmente SC SRL.
În baza art. 191 alin. 1. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că, la data de 20.03.2003 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 282 (filele 9-11 dosar ) între partea vătămată Beton România - în calitate de vânzător - și - în calitate de cumpărător - aceasta din urmă fiind reprezentată de către inculpatul, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de beton cu serviciile aferente. La Capitolul IV din contract, intitulat "Modalități de plată", se stabilește că plata facturilor se va efectua la scadență, în termen de 20 de zile de la data facturării, plata putându-se efectua pe bază de filă CEC, bilet la ordin, ordin de plată sau numerar, contractul încheindu-se pe durata livrării de beton și intrând în vigoare la data de 21.03.2003.
În cadrul derulării relațiilor contractule dintre părți s-au emis de către partea vătămată două facturi fiscale, respectiv factura fiscală seria - nr. - din 15.07.2003 în valoare de 597.893.497 ROL (59.789,3297 RON) (fila 12 dosar ) și factura fiscală seria - - nr. - din 18.08.2003 în valoare de 364.224.062 ROL (36.422,4062 RON) (fila 13 dosar ), facturi semnate pentru acceptare.
În vederea achitării contravalorii acestor facturi fiscale, inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator al a emis două bilete la ordin: biletul la ordin din 21.03.2003 scadent la 03.12.2003 pentru suma de 600.936.226 lei (ROL) (fila 14 dosar ) și biletul la ordin din 12.08.2003 scadent la 05.12.2003 pentru suma de 232.417.018 lei (RON) (fila 17 dosar ).
În momentul în care aceste bilete la ordin au fost introduse la plată în bancă de către reprezentanții părții vătămate, în 04.12.2003 și 05.12.2003, au fost refuzate pentru lipsă de disponibil, în contul societății comerciale administrate de inculpat neexistând nici o sumă de bani. Faptul este probat prin mențiunile cuprinse în biletele la ordin respective (filele 14, 17), precum și prin justificările de refuz (filele 16, 18).
În drept, fapta inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare partea vătămată Beton România, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că are posibilitatea de îndeplini obligația de plată asumată prin contract, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 83.335,1244 lei folosindu-se în acest scop de un mijloc fraudulos, emiterea la diferite intervale de timp a două bilete la ordin pentru care la data scadenței nu avea disponibil, cu prilejul executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, partea vătămată nu ar mai fi executat contractul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Timișoara și achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât faptei îi lipsește intenția.
În motivele de apel se arată că acuzarea nu a putut dovedi intenția inculpatului de înșela partea vătămată SC, România"SRL, odată cu emiterea celor două bilete la ordin, întrucât a încercat să rezolve diferendul avut cu partea vătămată în mod amiabil, dar a refuzat.
Prin DP nr. 181/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul inculpatului -, împotriva sentinței penale nr. 2688/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, nalizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371.C.P.P. a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Așa cum a reținut și Judecătoria Timișoara, fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare partea civilă SC Beton. România"SRL, cu prilejul încheierii unor contracte comerciale, prin emiterea a două bilete la ordin, care au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont, cauzând un prejudiciu de 83 335, 82 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3.C.P.P. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Astfel, latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții este reprezentată de acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părții vătămate cu prilejul executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 282/20.03.2003 (filele 9-11 dosar UP), acțiune realizată prin prezentarea ca reală a intenției sale de plată a mărfurilor cumpărate, deși cunoștea faptul că la scadență nu va fi în măsură să-și achite obligația de plată. Procedând în acest mod a obținut pentru sine un folos material injust constând în suma cu care a fost prejudiciată partea vătămată, adică suma de 83.335,1244 lei. De asemenea, s-a reținut că fără această manoperă dolosivă a inculpatului executarea contractului nu ar mai fi fost continuată de către partea vătămată, aceasta nefiind dispusă să livreze marfă cunoscând faptul că cealaltă parte contractantă nu are mijloace de plată.
În cauză s-a reținut și alin. 2 al art. 215. pen. deoarece inculpatul s-a folosit de două bilete la ordin pentru aod etermina să-și execute obligațiile de livrare a betonului, ele constituind un mijloc fraudulos deoarece aveau natura de a asigura mai ușor reușita acțiunii inculpatului. Cele două bilete la ordin au dobândit, la scadență, prin refuzul la plată pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos al înșelăciunii, relevând intenția frauduloasă a inculpatului.
Aplicarea art. 41 alin. 2. pen. este determinată de împrejurarea că cele două acțiuni de emitere a biletelor la ordin au fost săvârșite la diferite intervale de timp, respectiv la 21.03.2003 și 12.08.2003, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și ambele acțiunii întrunesc, fiecare în parte, conținutul infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3. pen.
Latura subiectivă a infracțiunii constă în săvârșirea infracțiunii cu intenție directă, inculpatul prevăzând, și în același timp urmărind rezultatul faptei sale.
Din analiza documentelor financiare existente la dosarul de urmărire penală, respectiv extrase cu rulajul contului curent din data 01.07.2003-01.12.2003 (filele 82-88), balanța de verificare analitică (filele 91-98), adresele nr. -/30.09.2005 și nr. -/15.11.2006 ale Ministerului Finanțelor Publice - Serviciul gestiune registru contribuabili și declarații fiscale persoane juridice compartimentul dosare fiscale (filele 105, 327) de înaintare a bilanțurilor contabile și balanțelor de verificare ale (filele 106-180), dispozițiile de plată către casierie (filele 237-308) reiese în mod evident reaua-credință a inculpatului în cadrul desfășurării relațiilor contractuale cu partea vătămată.
Astfel, anterior datelor de scadență a biletelor la ordin în contul societății administrate de inculpat existau sume de bani care ar fi acoperit obligațiile de plată către partea vătămată.
De asemenea, din documentele mai sus menționate, rezultă că inculpatul a ridicat diferite sume de bani din contul "542"- avansuri de trezorerie (fila 199), inclusiv în cursul lunii decembrie 2003, respectiv suma de 1.658.885.000 lei (RON), sumă ce nu a fost justificată rămânând nedecontată și se regăsește în balanța de verificare din luna decembrie 2003, luna decembrie 2004 și luna iunie 2005.
Prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului referitoare la faptul că cele două bilete la ordin au fost lăsate drept garanție, inculpatului lipsindu-i intenția de a înșela partea vătămată, deoarece această apărare este contrazisă de declarațiile martorului (filele 25 dosar și 79) care arată că respectivele bilete la ordin au fost emise în scopul plății debitului rezultat din cele două facturi fiscale identificate mai sus, inclusiv în contractul încheiat între părți fiind menționat ca mijloc de plată biletul la ordin.
Apărarea inculpatului din apel că ar fi încercat o înțelegere cu partea civilă, printr-o operațiune de compensare, ce nu s-a putut realiza întrucât din analiza facturilor de la filele 99- 103 dosar fond, datate ulterior procesului - verbal de compensare, emise de către societatea inculpatului -apelant, dar nu rezultă că acestea fac parte din procesul de compensare.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 379 pct 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul inculpatului -, împotriva sentinței penale nr. 2688/18.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Împotriva DP nr. 181/A/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se de către avocat desemnat din oficiu, casarea hotărârii, iar în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.d C.P.P. lipsind latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția inculpatului, dând o bună încadrare juridică a faptelor reținute.
După cum rezultă din probatoriul administrat, inculpatul a emis două bilete la ordin, care au fost refuzate la plată, deoarece lipsea disponibilul necesar în cont, prejudiciul creat fiind de 83.335,82 lei. Inculpatul în mod intenționat a menținut în eroare partea vătămată cu privire la situația financiară a firmei, în această perioadă aducând firma în incapacitate de plată, prin scoaterea din societate în mod fraudulos a unor sume de bani.
În mod corect s-a înlăturat de către instanță, apărarea inculpatului cu privire la faptul că cele două bilete la ordin au fost lăsate drept garanție, având în vedere declarația martorului, care a arătat că scopul emiterii celor două bilete la ordin a fost plata debitului, lucru consemnat și în contractul încheiat de părți.
Din modul de desfășurare a evenimentelor, comportamentul inculpatului, rezultă cu certitudine că inculpatul a acționat cu intenția de a induce în eroare partea vătămată, cu prilejul executării contractului de vânzare - cumpărare nr.282/20.03.2003, prezentând ca reală intenția sa de a achita mărfurile cumpărate, deși cunoștea că la data stabilită nu va putea achita obligația asumată.
De altfel, din verificările efectuate la BNR - CIP, s-a constatat că în perioada 2002 - 2004 societatea inculpatului a înregistrat 10 incidente la plată cu file CEC și 35 incidente cu bilete la ordin.
Așa fiind, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 3859.C.P.P. nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punct.1 lit. b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.181/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 29 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - -
GREFIER
- -
RED: VI/07.10.2008.
Dact: 2 exempl/ 01 Octombrie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
: Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
