Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 165/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.165/2009
Ședința publică de la 5 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ștefan
GREFIER - &&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău Reprezentat legal prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamțși partea vătămată,împotriva deciziei penale nr.345/AP din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr. penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul-parte vătămată și intimata-inculpată asistată de avocat ales.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebată fiind intimata-inculpată arată că nu dorește să dea o nouă declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, expune pe larg situația de fapt și modul de condamnare a acesteia la pedeapsa de la 6 luni închisoare cu suspendare la care a fost condamnată intimata-inculpată de Judecătoria Roman, criticând soluția de achitare a acesteia potrivit art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b Cod pr.penală cu aplicarea art.18/2 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Critică hotărârea Tribunalului Neamț pentru netemeinicie, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.18/1 Cod penal, întrucât inculpata a susținut existența unor fapte inexistente și a învinuit o persoană cu privire la săvârșirea unei infracțiuni ce nu există, iar expunerea unor probe contrare adevărului aduc prejudicii organelor judiciare și înfăptuirii justiției.
Pentru a fi ocrotite relațiile sociale privind înfăptuirea justiției și apărarea demnității persoanei față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpată, consideră că nu se pot reține sancțiuni administrative și nici suspendarea executării pedepsei, având în vedere că fapta pentru care partea vătămată a fost trimis în judecată nu există, iar din analiza actelor rezultă reaua credință a inculpatei cu privire la sesizarea organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Neamț, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Roman ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-parte vătămată critică hotărârea pentru netemeinicie, având în vedere că vinovăția inculpatei este evidentă - formulând diverse acțiuni o perioadă de 2 ani, fiind acuzat de fapte pe care nu le-a săvârșit; nu a proferat amenințări și nici nu a lovit inculpata - singura măsură luată față de aceasta fiind desfacerea contractului de muncă.
În ce privește latura penală arată că pedeapsa aplicată este mult prea blândă solicitând aplicarea unei pedepsei mai mare; iar pe latură civilă lasă soluția la aprecierea instanței.
Avocat, a depus la dosar concluzii scrise pe care le-a susținut pe scurt, precizând că soluția pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică, apreciind că în cauză nu poate fi vorba de o învinuire mincinoasă în sensul legii și prin urmare nu poate fi condamnată pentru denunț calomnios, insultă și lovire, instanța de apel judecând corect fondul cauzei față de actele existente la dosar și certificatul medico-legal.
De asemenea arată că intimata inculpată este pensionară având gradul de invaliditate 3, iar singurele posibilități de a se ajuta în întreținere era faptul că realiza venituri suplimentare ca angajată a asociației de proprietari.
În ce privește latura penală, arată că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol-social al unei infracțiuni, fiind întrunite condițiile prev.de art.18/1 Cod penal;
Latura civilă însă, este legal și temeinic stabilită, între inculpată și partea vătămată existând o stare conflictuală - culpa aparținând ambelor părți.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Neamț ca legală și temeinică și plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul cu privire la recursul declarat de recurentul parte vătămată solicită admiterea acestuia în baza acelorași motive susținute în recursul parchetului.
Intimata-inculpată, arată că nu a avut probleme la asociația de locatari decât în momentul în care a venit ca președinte la asociație ; solicită a se menține soluția pronunțată de Tribunalul Neamț.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1280/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Romana fost trimisă în judecată inculpata, fiica lui și, ns. la 9.05.1959 în com., jud. V, domiciliată în R, str. - - 19, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 al.1 Cod penal comisă în dauna părții vătămate.
Din actul de sesizare și probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele împrejurări:
Inculpata a fost angajată în calitate de administrator-contabil la Asociația de proprietari nr. 41 din R, partea vătămată fiind președintele asociației. Motivând că i s-a solicitat să desfășoare activități contrar prevederilor legale, a dezvoltat și a întreținut o relație conflictuală cu partea vătămată.
În acest context, în data de 22.05.2006, în jurul orei 9,00, în incinta Asociației de proprietari a avut loc un conflict între inculpată și partea vătămată, aceasta din urmă fiind însoțită de numiții și, împreună solicitând inculpatei predarea actelor contabile, însă aceasta refuzat. După consumarea incidentului, a formulat plângere penală împotriva numitului, pentru comiterea infracțiunii de "lovire" și "amenințare" iar împotriva numiților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de "calomnie" și "insultă".
Prin sent. pen. nr. 621/6.10.2006 a Judecătoriei Romans -a dispus achitarea lui pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire" în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală, instanța de judecată reținând că nu a fost lovită sau îmbrâncită, ci doar s-a smuls o sacoșă din mână.
De asemenea prin aceeași hotărâre s-a dispus achitarea lui pentru săvârșirea infracțiunii de "amenințare" în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10, lit. a pr.pen. reținându-se că afirmația că i se va desface contractul de muncă, nu constituie infracțiune iar în decizia instanței de recurs se precizează că, amenințarea cu folosirea unor căi legale, cu exercițiul unui drept, cu îndeplinirea unei atribuții sau îndatoriri nu constituie infracțiune.
Sent. pen. nr. 621/6.10.2006 a Judecătoriei Romana rămas definitivă și irevocabilă prin dec.pen.115/RP/23.02.2007 a Tribunalului Neamț prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatei.
Față de soluțiile pronunțate în raport cu faptele reclamate, partea vătămată a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă comisă în dauna sa de inculpata, susținând că prin înscrisurile mincinoase i s-au lezat demnitatea și onoarea.
Audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și de instanța de judecată, inculpata a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei, că în ziua de 22.05.2006 a fost lovită și amenințată de partea vătămată și că hotărârile judecătorești mai sus-menționate sunt nelegale, fiind bazate pe dispozițiile unor martori mincinoși, care au fost influențați de.
Având în vedere că faptele reclamate de inculpată în plângerea penală formulată împotriva părții vătămate nu s-au confirmat, ele s-au dovedit a fi nereale sau au fost denaturate de pentru a le conferi aparența unor infracțiuni și în privința lor instanța de judecată s-a pronunțat în mod definitiv și irevocabil, prin verificarea fondului învinuirilor aduse părții vătămate, prima instanță de fond a apreciat că susținerile inculpatei sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, vinovăția inculpatei este evidentă și ea rezultă din sent. pen. nr. 621/6.10.2006 a Judecătoriei Roman, decizia penală nr.115/RP/23.02.2007 a Tribunalului Neamț, copie după plângerea prealabilă formulată de inculpata împotriva părții vătămate, plângerea și declarația părții vătămate, declarația inculpatei și procesul verbal încheiate de organul de urmărire penală.
Prima instanță a mai reținut că interesul înfăptuirii justiției reclamă o anumită conduită din partea persoanei care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni, conduită care constituie o obligație morală, iar uneori, o obligație legală de denunțare. Deși potrivit Constituției toți cetățenii au dreptul de a se adresa autorităților publice iar art. 30 consfințește libertatea de exprimare, interesul înfăptuirii justiției reclamă o atitudine corectă din partea persoanelor care se adresează organelor judiciare în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. Aducerea la cunoștință a unor fapte inexistente, învinuirea mincinoasă a unei persoane cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, producerea unor probe contrare adevărului aduc prejudicii organelor judiciare și înfăptuirii justiției, punând aceste organe în situația de a-și irosi timpul în mod inutil sau de a acționa împotriva unor persoane nevinovate. Pentru ocrotirea relațiilor sociale, privind înfăptuirea justiției și apărarea demnității și libertății persoanei împotriva unei învinuiri nedrepte s-a incriminat și sancționat penal denunțarea calomnioasă.
În speță, învinuirile aduse de inculpată părții vătămate nu s-au confirmat, instanța pronunțându-se în mod definitiv asupra lor așa cum s-a reținut mai sus, astfel că, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "denunțare calomnioasă" prev. de art.259 al.1 Cod penal.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat vinovăția inculpatei constatând că se impunea condamnarea acesteia pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă și fiind întrunite cerințele prev. de art. 81 Cod penal și considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța a considerat că se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare compus din pedeapsa aplicată și un interval de timp de 2 ani,conf.art.82 Cod penal.
În soluționarea laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 lei daune civile morale, susținând că prin încheierea de probe necorespunzătoare realității, fiind chemat în instanță fără a fi vinovat de nici o infracțiune, i-au fost încălcate onoarea, demnitatea și i s-a produs o alterare considerabilă a vieții, fiind supus unui stres continuu. Având în vedere că denunțul mincinos prejudiciază demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei în speță a părții vătămate, precum și dreptul la propria imagine și văzând că în "Monitorul de N" din 29 mai 2006 și cel din 22 iunie 2006 au fost publicate 2 articole referitoare la faptul că susține că a fost sechestrată și supusă la violențe fizice și verbale de către președintele Asociației de Proprietari nr. 41, precizându-se că acesta din urmă a fost dat în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovire", "calomnie", "insultă" și "amenințare",
instanța a apreciat că se impune admiterea pretențiilor civile formulate de partea vătămată și civilă, însă doar în parte, considerând că suma de 10.000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit de acesta. La stabilirea cuantumului compensației morale instanța a avut în vedere învinuirile mincinoase aduse de inculpată, folosirea acestora în ziarul local "Monitorul de N", tirajul publicației precum și funcția de președinte a Asociației de Proprietari nr.41 pe care o îndeplinește partea vătămată și care justifică acordarea daunelor morale.
În temeiul acestor considerente, astfel cum au fost analizate anterior, prin sentința penală nr. 133 din 28.02.2008 a Judecătoriei Romana fost condamnată inculpata, fiica lui și, ns. la 9.05.1959 în com., jud.V, domiciliată în R, str. - -,.1,.9, jud.N, CNP -, fără ocupație, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de "denunțare calomnioasă" prev. de art. 259 al.1 Cod penal,la 6 (șase) luni, închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conf. art. 82 Cod penal.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata la plata către partea vătămată și civilă a sumei de 10.000 lei daune morale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata invocând în concluziile orale formulate prin apărător următoarele motive:
În dosarul nr. 2962/2006 al Judecătoriei Roman ce a avut ca obiect soluționarea plângerii penale a inculpatei împotriva părții vătămate în această cauză, există administrate probe din care rezultă că la data de 22.05.2006, inculpata - apelantă a fost lovită, amenințată și insultată de către intimatul. Soluția de chitare a inculpatului pentru infracțiunile de amenințare și de lovire, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpată a fost motivată în considerentele sentinței penale nr. 621 din 6.10.2006 prin faptul că pentru infracțiunea de amenințare nu sunt întrunite elementele constitutive, pentru faptele de insultă și calomnie a intervenit dezincriminarea în temeiul dispozițiilor Legii nr. 78/2006 și pentru infracțiunea de lovire, instanța a invocat principiul " îndoiala profită inculpatului", deși există certificat medical care constată leziunile suferite de inculpata în data conflictului.
Aceste motive pe baza cărora s-a dispus soluția de achitare a inculpatului nu pot implica reaua credință a inculpatei în formularea plângerii penale împotriva părții vătămate, mai ales că împrejurările conflictuale care s-au consumat între inculpată și partea vătămată au fost reținute în considerentele sentinței penale nr. 621 din 6.10.2006 a Judecătoriei Roman, definitivă, prin care s-a dispus achitarea inculpatului.
În baza acestor motive de apel, inculpata a solicitat să se desființeze în totalitate sentința apelată și să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Partea vătămată a formulat apel, invocând că pedeapsa care s-a aplicat inculpatei nu este suficient de severă în raport cu toate împrejurările faptelor și că, în latura civilă lasă soluționarea la aprecierea instanței.
Analizând motivele de apel invocate de către inculpată și partea vătămată și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art. 371 al. 2 Cod procedură penală se constată ca fiind întemeiat apelul inculpatei și ca fiind nefondat apelul părți vătămate.
Prin sentința penală nr. 621 din 6.10.2006 a Judecătoriei Roman, definitivă, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 al. 2. penal și art. 193. penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod procedură penală, și achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 205. penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. b Cod procedură penală.
Dispozitivul sentinței trebuie, însă, analizat în raport cu considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției de achitare. Astfel, în motivele sentinței penale nr. 621 din 6.10.2006 a Judecătoriei Roman se reține că potrivit declarațiilor de martori, rezultă că în ziua de 22.05.2006, între inculpata și partea vătămată, acesta fiind însoțit și de și, membri în Comitetul Executiv al Asociației de Proprietari, a avut loc un conflict în care inculpata a fost împinsă și i-a fost smulsă o sacoșă din mână.
S-a reținut că potrivit certificatului medico - legal nr. 222/22.05.2006 ( 29, ds. nr. 2962/2006), partea vătămată a prezentat echimoze ale membrelor, leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și că nu există probe directe că ar fi fost lovită de unul dintre inculpați.
În același timp, s-a reținut că îndoiala profită întotdeauna inculpatului, iar în privința faptei de amenințare instanța a apreciat că partea vătămată ar fi afirmat că îi va desface contractul de muncă inculpatei, fiind fără relevanță sub aspectul potențialului de a produce efecte juridice deoarece această măsură revine în competența Adunării Generale.
În aceste circumstanțe, a rezultat că învinuirea adusă părții vătămate prin plângerea penală formulată de inculpata, chiar dacă are un caracter mincinos sub aspectul afirmațiilor că ar fi fost lovită în mod direct de partea vătămată ( 4 și 5 ds. 2962/2006), iar sub aspectul faptei de amenințare se referă la amenințarea cu o măsură de desfacere a contractului de muncă ce este prevăzută de lege, în întregul ei această învinuire nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind întrunite toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 18/1 Cod penal.
Este evident că inculpata s-a întemeiat în plângerea sa pe un certificat medico - legal care atestă leziuni suferite chiar în data conflictului pe care l-a avut cu partea vătămată, acest conflict nefiind contestat de niciuna din părți. De asemenea, instanța și-a întemeiat soluția de achitare și pe regula probatorie conform căreia îndoiala profită întotdeauna inculpatului, încât elementele denunțului calomnios sunt realizate în cauză mai mult în privința învinuirii privind infracțiunea de amenințare.
În consecință, chiar dacă prin sentința penală nr. 621 din 6.10.2006, definitivă, s-a pronunțat achitarea părți vătămate în temeiul art. 10 al. 1 lit. a și art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală este evident că inculpata cu bună credință a considerat că are unele temeiuri să formuleze o plângere penală împotriva părții vătămate în urmă conflictului care a avut loc între ei în data de 22.05.2006, fapta de denunțare calomnioasă ce se reține în sarcina acesteia fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În considerarea acestor împrejurări, s-a impus achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. b/1 Cod procedură penală raportat la art. 18/1 penal și în cadrul dispozițiilor art. 91. penal s-a apreciat că aplicarea sancțiunii administrative cu avertisment asigură o judicioasă individualizare a sancțiunii atât în raport cu gravitatea efectivă a faptei cât și cu persoana inculpatei.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat că revine și în sarcina părții vătămate o culpă concurentă în declanșarea și continuarea conflictului din data de 22.05.2006 într-o proporție egală cu culpa inculpatei, și apreciind că întinderea valorică a prejudiciului moral suferit efectiv de partea vătămată poate fi apreciată în mod rezonabil ca fiind în sumă de 2.000 lei, urmează a se reduce suma daunelor civile morale admise în primă instanță la suma de 1.000 lei, adică din valoarea prejudiciului de 2.000 lei, potrivit culpei concurente care se reține în sarcina părții vătămate.
Pentru aceste considerente prin Dp nr. 345/AP din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr. penală s-a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 133 din 28.02.2008 a Judecătoriei Roman, s-a desființat în parte sentința și judecând în fond conform dispozițiilor art. 345 și urm. pr. penală, cu privire la latura penală și latura civilă:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. b/1 Cod procedură penală și art. 18/1 penal a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la 9.05.1959 în comuna, jud. V, domiciliată în municipiul R, str. - -,. 1,. 9, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 al. 1. pr. penală.
În temeiul art. 18/1 raportat la art. 91 lit. a penal s-a aplicat inculpatei sancțiune administrativă cu mustrare.
S-au redus suma daunelor civile morale la care a fost obligată inculpata către partea civilă de la 10.000 lei la 1.000 lei.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de partea vătămată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 192 al. 3. pr. penală cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată - intimat să plătească inculpatei - apelante suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț care critică hotărârea instanței de apel sub următoarele aspecte:
Decizia pronunțată de instanța de apel a fost recurată și de partea vătămată care este nemulțumit de soluția de achitare a inculpatei pronunțată de Tribunalul Neamț. Apreciind că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.259 al.1 Cp, recurentul parte vătămată solicită condamnarea inculpatei și obligarea la plata de despăgubiri civile și de cheltuieli de judiciare.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate urmând a fi admise ca atare, pentru următoarele considerentele:
În mod greșit instanța de apel a pronunțat achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.b/1 Cpp, apreciind că fapta pentru care a fost trimisă în judecată nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni,fiind întrunite toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 18/1 Cp.
Este de reținut că art.181alin. 2 Cp enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Din probe rezultă că inculpata a învinuit-o mincinos pe partea vătămată cu privire la săvârșirea de către aceasta a infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare, prev. de art.180,193
Cod PenalCaracterul mincinos al învinuirilor rezultă fără echivoc din situația faptică reținută în sentința penală nr.621/6.10.2006 pron. de Judecătoria Roman, prin care partea vătămată a fost achitat pentru cele două fapte imputate cu rea credință de inculpată.
Având în vedere acest comportament ilicit al inculpatei, instanța de recurs, consideră că în mod greșit Tribunalul Neamța apreciat că faptei supusă judecății,
îi lipsește una din trăsăturile de existență a infracțiunii - pericolul social. În atare situație Curtea constată că soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este corectă, reținând de asemenea că pedeapsa aplicată inculpatei a fost judicios stabilită, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, respectându-se criteriile prev. de art.72 Cp.
Acțiunile inculpatei de a aduce la cunoștință organelor judiciare despre fapte de natură penală inexistente, punând aceste organe în situația de a-și irosi timpul sau chiar de a acționa împotriva unei persoane nevinovate, constituie grave atingeri ale valorilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției, prezentând cu certitudine gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea observă că, instanța de apel a redus întemeiat cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate de părții vătămate de prima instanță, motiv pentru care va menține cuantumul stabilit de aceasta, însă pentru considerente diferite în parte.
Instanța de recurs nu împărtășește opinia Tribunalului Neamț referitoare la culpa concurentă a părții civile la săvârșirea infracțiunii supusă judecății. Cu toate acestea, ținând cont de natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpata, Curtea apreciază că suma de 1000 de lei, reprezentând daune morale, este îndestulătoare pentru repararea integrală a prejudiciului nepatrimonial cauzat părții civile.
În considerarea celor expuse, constatând că soluția instanței de apel este injustă, fiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 18 Cpp, Curtea urmează a admite ambele recursuri cu privire la altura penală și civilă acauzei, casând în totalitate decizia recurată și în parte sentința pronunțată de prima instanță în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Rejudecând cauza,va reduce despăgubirile acordate părții civile cu titlu de daune morale, de la 10.000 lei la 1000 lei și va menține dispozițiile penale ale sentinței primei instanțe.
Având în vedere că decizia instanței de apel, va fi modificată în sensul pronunțării unei soluții de condamnare a inculpatei, Curtea va respinge cererea de acordare cheltuielilor judiciare formulată de inculpata prin apărator.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. Cod procedură penală, admite recursurile declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamțși partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 345/AP din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr- cu privire la latura penală și civilă a cauzei.
Casează în totalitate decizia penală recurată și sentința nr. 133 din 28.02.2008 a Judecătoriei Roman numai cu privire la dispozițiile civile ale acesteia.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
Reduce despăgubirile acordate părții civile cu titlu de daune morale, de la 10.000 lei la 1000 lei.
Menține dispozițiile penale ale sentinței primei instanțe.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de inculpata.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
red.
red./
red.- ex.3
tehnored.
16.03.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Adrian Bogdan, Ștefan
