Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 1038/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1038/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 47/18 mai 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea civilă recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care în fața instanței se prezintă soția părții civile recurente, numita, care depune la dosar motive de recurs, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru inculpatul intimat, solicită respingerea recursului părții civile ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Arată că partea civilă solicită despăgubiri materiale și morale pentru infracțiunea comisă de inculpat și consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este neîndestulătoare. În latura civilă, apărătorul inculpatului intimat arată că toate pretențiile părții civile au fost acoperite și aceasta nu a mai formulat alte pretenții până în prezent. Fapta comisă de inculpat a fost stabilită în mod clar de instanța de judecată, care a dat și o încadrare juridică corectă acesteia, sancțiunea aplicată și modul de executare al pedepsei fiind, de asemenea, corecte. Consideră că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar cele pretinse de partea civilă sunt doar încercări ale acesteia să mai ia și alte sume de bani de la inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de partea civilă, prejudiciul fiind recuperat, partea civilă nedovedind de altfel majorările pe care le pretinde ulterior. Solicită menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 24 iunie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al. 4 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că a incendiat mașina părții vătămate în noaptea de 23 februarie 2008, în jurul orei 0200, respectiv un autoturism marca cu nr. de înmatriculare -, care se afla parcat pe str. - din
Prin sentința penală nr. 96/17 martie 2009, în baza art. 217 al. 4 Cod penal cu aplic. art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 3 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procurorul de ședință și de apărătorul ales al inculpatului, avocat.
Au fost respinse pretențiile părții civile.
S-a dispus obligarea inculpatului față de partea vătămată, la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul față de stat la 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 23 februarie 2008, în jurul orei 0200, inculpatul s-a deplasat la barul SC SRL din localitatea C, unde datorită faptului că acesta se găsea în stare avansată de ebrietate, a avut discuții cu patronul barului, respectiv cu partea vătămată, după care, inculpatul, însoțit de martorul a mers la locuința sa, de unde a luat un bidon de 5 litri, pe care l-a umplut cu benzină la stația, apoi, cu bidonul în mână, s-a deplasat pe strada - în apropierea barului SC SRL C, unde se găsea parcat autoturismul marca cu numărul de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, a stropit autoturismul cu benzină, după care i-a dat foc.
După săvârșirea faptei, inculpatul a mers acasă, s-a schimbat de haine și a revenit la locul faptei, cele întâmplate fiind confirmate de martorul, audiat în fața instanței și de martorul, care a arătat că numai datorită faptului că proprietarul autoturismului a ieșit din bar incendiul nu a luat amploare, deoarece acesta a trecut imediat la stingerea focului. Peste drum erau parcate și alte mașini, la 10 distanță.
Inculpatul a recunoscut fapta, iar din fișa de cazier a reieșit că acesta este infractor primar.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.217 al.4 Cod penal, deoarece modul de săvârșire al faptei a creat un potențial pericol public. Faptul că proprietarul autoturismului a ieșit imediat din bar, după ce inculpatul a pus focul la autoturism și a trecut la stingerea imediată a incendiului, a făcut posibil ca incendiul să nu se extindă împrejur.
Instanța a apreciat că procurorul a dat o corectă încadrare juridică a faptei, aceasta neputând fi încadrată în prevederile art. 217 al. 1 Cod penal, așa cum a solicitat avocatul inculpatului, deoarece art. 217 al. 4 Cod penal spune clar: "Dacă distrugerea, ori degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se săvârșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezultă pericol public "
De asemenea, instanța a considerat că nici solicitarea procurorului de ședință nu dă o încadrare juridică corectă a faptei, respectiv încadrarea în prev. art. 217 al. 1 și 4 Cod penal, când în fiecare alineat faptele sunt clar prevăzute.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanța a reținut că daunele materiale aduse la autoturismul părții civile au fost recuperate, inculpatul plătind reparațiile în sumă de 5175,64 lei, așa cum reiese din actele de la filele 65 - 70 dosar, lucru recunoscut și de partea civilă prin apărătorul ales avocat în ședința publică din 02 martie 2009 și consemnat în încheierea de ședință din acea dată.
Partea civilă a solicitat daune mai mari, pe care, prin probele administrate în fața instanței, nu le-a putut dovedi.
Orice reparare a prejudiciului trebuie făcută în limitele prejudiciului suferit, fără ca prin aceasta să se ajungă la o îmbogățire fără just temei.
Instanța a reținut că inculpatului îi pot fi aplicate disp. art. 74 lit. a, b, c Cod penal, deoarece acesta a avut o atitudine sinceră, a recuperat prejudiciul creat și este infractor primar.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, respectiv persoana inculpatului și gradul de pericol social al faptei și a apreciat că aplicarea unei pedepse coborâtă sub limita minimului special cu suspendarea executării ei, poate duce la atingerea scopului pedepsei și îndreptarea conduitei inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel partea civilă.
În motivarea apelului său, partea civilă a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, atât în latură penală, cât și în latură civilă. În latură penală se arată de către partea civilă că sentința primei instanțe este netemeinică sub aspectul modului de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, care este prea mică în raport de modul de săvârșire a faptei și urmările produse. În latură civilă, partea civilă apelantă arată că prima instanță i-a respins în mod nejustificat proba cu expertiza tehnică solicitată, că, deși a făcut dovada cu doi martori că a efectuat cheltuieli materiale cu deplasarea, prima instanță a respins această cerere și că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra daunelor morale solicitate. În consecință, apelantul parte civilă a solicitat, în principal, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor cererilor, iar, în subsidiar, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, în latură penală, mărirea pedepsei aplicate inculpatului și în latură civilă, admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate în cauză.
Prin decizia penală nr. 47/18 mai 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul parte civilă împotriva sentinței penale nr. 96/17.03.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
A fost respinsă cererea apelantului-parte civilă de obligare a intimatului inculpat la cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că solicitarea părții civile de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra daunelor morale solicitate, este neîntemeiată.
S-a reținut că, prin dispozitivul sentinței apelate, instanța de fond a menționat că respinge pretențiile părții civile.
Tribunalul a apreciat că formularea din dispozitivul sentinței apelate este cuprinzătoare și se referă la acțiunea civilă în întregul său, respectiv atât la pretențiile materiale, cât și la cele morale ale părții civile.
Totodată, s-a reținut că motivul invocat nu este unul de natură a determina desființarea, cu trimitere spre rejudecare, a sentinței apelate, această măsură putându-se dispune de instanța de apel numai în cele două cazuri expres și limitativ enumerate de art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
S-a mai considerat de către tribunal că și celelalte motive invocate în apel d e către partea civilă sunt neîntemeiate.
Astfel, în ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Prima instanță a apreciat corect cuantumul pedepsei aplicate, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a-c Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei (săvârșirea faptei prin incendiere), faptul că prejudiciul a fost recuperat de către inculpat și circumstanțele legate de persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, discernământul diminuat în raport cu săvârșirea faptei, așa cum rezultă din raportul medico-legal psihiatric de la fila 40 dosar fond -, recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat).
Așa fiind, tribunalul a considerat că nu există temeiuri pentru a se dispune creșterea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Referitor la modul de soluționare a laturii civile, tribunalul a reținut că prima instanță a apreciat corect pretențiile părții civile.
În ce privește proba cu expertiza tehnică solicitată de partea civilă, tribunalul a reținut că prima instanță în mod corect a procedat la respingerea acesteia, având în vedere probele cu înscrisuri (filele 65-70 dosar fond) care atestau repararea prejudiciului produs prin incendierea autoturismului părții civile și faptul că obiectivele formulate nu aveau legătură cu urmarea produsă prin săvârșirea infracțiunii și cu aspecte legate de garanția oferită de către service-ul autorizat care a efectuat reparația autoturismului. Proba a fost solicitată de partea civilă în apel, fiind respinsă pentru aceleași motive și de către instanța de apel.
Referitor la daunele materiale reprezentând cheltuielile cu lipsa de folosință a autoturismului, tribunalul a reținut că prima instanță întemeiat a apreciat că partea civilă nu a făcut dovada acestora.
S-a reținut că, în sprijinul acestei solicitări, partea civilă l-a propus pe martorul, însă prin declarația acestuia nu s-a putut stabili întinderea prejudiciului. În declarația sa (fila 50 dosar fond) acest martor a precizat doar că, în calitate de taximetrist, a fost solicitat de partea civilă pentru efectuarea unor deplasări în localitatea C și la T, că pentru deplasările în localitatea C partea civilă i-a plătit aproximativ 30-40 lei, iar pentru deplasările la T aproximativ 300 lei/cursă.
Martorul nu a putut preciza, însă care este valoarea totală a sumelor plătite sau care este numărul plăților efectuate de partea civilă, iar partea civilă nu a depus înscrisuri (chitanțele pentru activitatea de taximetrie, martorul fiind persoană fizică autorizată să efectueze astfel de servicii), care să ateste efectuarea și plata unor deplasări.
Așa fiind, s-a reținut că partea civilă nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 Cod civil, a daunelor materiale reprezentând cheltuielile cu indisponibilizarea autoturismului.
Cu privire la daunele morale solicitate, tribunalul a reținut la fel ca și instanța de fond, că partea civilă nu a făcut nici dovada acestora.
În constituirea de parte civilă (fila 25 dosar fond) partea civilă a precizat că prejudiciul moral rezultat din fapta inculpatului ar consta în traumele psihice produse părții civile și soției acestuia.
S-a reținut însă că partea civilă nu a depus înscrisuri medicale care să ateste că ar fi suferit astfel de traume - el sau soția acestuia -, iar martorul propus ( ) a precizat doar că, după săvârșirea faptei de către inculpat, partea vătămată și soția acestuia erau destul de rău, în sensul că erau supărați.
În aceste condiții, s-a reținut că nu s-a făcut dovada, în condițiile art. 1169 Cod civil, că, prin fapta sa, inculpatul ar fi produs un prejudiciu moral.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs partea civilă, arătându-se în motivele scrise că solicită achitarea pretențiilor civile formulate în fața primei instanțe, ca urmare a faptului că infracțiunea de distrugere săvârșită de inculpat a fost dovedită.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, pe baza întregului material probator, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de distrugere în forma prev. de art. 217 alin. 4.Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar cuantumul pedepsei de 1 an închisoare a fost stabilit ca urmare a unei corecte individualizări judiciare a pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, fiind avute în vedere gradul de pericol social al faptei dar și persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale și a recuperat prejudiciul cauzat.
Modalitatea executării pedepsei, aceea de suspendare condiționată a executării acesteia, a fost corectă aleasă deoarece și prin această modalitate se poate atinge scopul prevăzut de art. 52.
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect s-a stabilit că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat, inculpatul plătind reparațiile autoturismului, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul primei instanțe la paginile 65-70, dar și recunoașterea apărătorului părții civile din 02.03.2009, care a arătat că reparațiile au fost plătite de către inculpat.
Partea civilă a avut și alte pretenții decât cele achitate deja de către inculpat, atât materiale cât și de natură morală, însă aceste solicitări nu au fost dovedite (în ceea ce privește daunele materiale), iar în ceea ce privește daunele morale instanța apreciază că nu se impune acordarea unor sume de bani cu acest titlu.
În aceste condiții, văzând că a fost respectat principiul reparării integrale a pagubei, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de partea civilă.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 47/18 mai 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea civilă recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
. activitatea prin pensionare,
PREȘEDINTE,
G -
GREFIER,
- -
Red. Gh./10.11.2009
Tehnored./2 ex./11.11.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1038/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 47/18 mai 2009 Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă partea civilă recurentă la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
