Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 76/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192; art. 217 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 76
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel
Judecător - -
Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționare recursului penal promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva deciziei penale nr. 282 de la 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția penală, privind pe intimatul-inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu reprezentând pe intimatul - inculpat, lipsind intimatul - parte civilă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului conform motivelor scrise de recurs, respectiv casarea deciziei și sentinței, în raport de cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât în mod greșit, instanțele au dispus achitarea acestuia, deși din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, invocându-se procesele verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, denunțul părții civile de la data de 5 ianuarie 2007, în care se menționează că cei doi inculpați i-au incendiat nutrețul, după care au fugit prin grădina locuinței, poziție manifestată de partea civilă și cu ocazia declarațiilor date în cursul urmăririi penale și instanței de fond, susțineri care se coroborează cu declarațiile martorelor C și, precum și cu declarația numitului care a menționat că partea vătămată i-a relatat că în noaptea de 1 / 2 ianuarie 2007, cei doi inculpați i-au incendiat nutrețul, iar ulterior i-a auzit pe cei doi inculpați vorbind despre faptul că îi vor pune foc nutrețului,ceea ce s-a și întâmplat în noaptea de 4-5 ianuarie 2007; s-a arătat că instanțele nu au realizat o analiză temeinică a probatoriului administrat în cauză, reținând numai vinovăția inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, și a data relevanță numai declarațiilor inculpaților, deși acestea sunt contradictorii și necorespunzătoare adevărului, pronunțând astfel hotărâri nelegale.
Avocat din oficiu, având cuvântul pentru intimatul - inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, întrucât probele administrate în cauză nu au participat participarea acestui inculpat la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 42 din 15.04.2009, stată în dosarul nr- al Judecătoriei Filiași, în baza art. 11 pct. 2 lit."a" rap. la art. 10 al. 1 lit."c" C.P.P. a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 03.05.1986 în C, domiciliat în, sat nr.60, CNP - - pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere prevăzute de art. 217 al. 4 și o infracțiune de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2
In baza art. 217 al.4 cu aplicarea art. 75 lit. d și Cod Penal 37 lit."b", a fost condamnat inculpatul G, în prezent deținut în C - la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere din noaptea de 01/02.01.2007, săvârșită împotriva părții vătămate; în baza art. 217 al. 4 cu aplicarea art.75 lit."d" și 37 lit."b", a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere din noaptea de 04/05.01.2007 - împotriva aceleiași părți vătămate; în baza art.192 al.2 cu aplicarea art.75 lit.d și 37 lit.b Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu - din noaptea de 04/05.01.2007, împotriva aceleiași părți vătămate; în baza art. 36 al. 1 cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Filiași prin nr. 16/31.01.2008, urmând ca inculpatul G să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
In baza art. 36 al. 3 și art. 88 al. 1, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată, începând cu data de 17.09.2008 la zi, la care s- mai adăugat o zi, durata reținerii inculpatului dispusă prin ordonanța nr. 43/P/2007 din 11.06.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
In baza art.71 al.1 și 2, i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și 64 al. 1 lit. b
In baza art. 14 și 346 C.P.P. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul D și a fost obligat inculpatul G să plătească părții civile suma de 700 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr. 43/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - G pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 și unei infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 cu aplicarea disp. art. 75 lit. d din și art. 37 lit. b din, în final cu aplicarea art. 33 lit. a din; - pentru săvârșirea a două infracțiunii de distrugere prev de art. 217 al. 4 și unei infracțiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 din, ambele cu aplicarea disp. art. 75 lit. d din și, in final, cu aplicarea art. 33 lit. a din
Analizând probatoriul cauzei, instanța de fond a constatat în fapt că în nopțile de 01/02 ianuarie 2007 și respectiv 04/05 ianuarie același an, a fost incendiat nutrețul pe care partea vătămată l-a depozitat inițial în grădina casei sale (prima faptă), iar ulterior în curtea locuinței (a doua faptă).
S-a reținut că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați pentru săvârșirea a celor două infracțiuni de distrugere, cu infracțiunea de violare de domiciliu, pentru a doua noapte reținându-se că inculpații ar fi sărit gardul locuinței părții vătămate, pentru a incendia nutrețul pe care acesta l-a cumpărat de la.
Instanța de fond a apreciat că în urma probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și al judecății, această stare de fapt este reală, săvârșindu-se deci două infracțiuni de distrugere și una de violare de domiciliu, însă privitor la autorii acestor infracțiuni, s-a constatat că probe certe ce dovedesc participarea și vinovăția în săvârșirea celor trei fapte s-au putut reține doar pentru inculpatul G - care a recunoscut în fața instanței, după ce anterior a negat orice participare, că este autorul celor două fapte de distrugere, fapte ce le-a săvârșit pe fondul unor relații de dușmănie cu partea vătămată și a consumului de alcool. Inculpatul a negat însă că ar fi săvârșit și infracțiunea de violare de domiciliu, arătând că a incendiat a doua oară nutrețul părții vătămate, aruncând focul din stradă, peste gard, în locul unde era depozitat acest nutreț. De asemenea, inculpatul a negat orice implicare sau participare a celuilalt inculpat - fratele său - în săvârșirea acestei fapte.
In consecință, instanța de fond - coroborând declarația inculpatului G cu declarația părții vătămate, având în vedere că inculpatul Gaf ost condamnat anterior pentru o faptă de același gen (incendierea de nutreț), faptul că acesta se afla în relații de dușmănie cu partea vătămată - a reținut că, în mod cert, autor al faptei de incendiere este inculpatul G, sens în care a avut în vedere și cercetarea efectuată ulterior săvârșirii faptei din 4 spre 5 ianuarie 2007 de către poliția judiciară, cu un câine de urmă pe nume "" care, luând urma celor care au incendiat nutrețul, a condus organele de poliție la domiciliul inculpaților.
De asemenea instanța, având în vedere procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de poliția judiciară, din care rezultat că în cea de-a doua noapte, 4 spre 5 ianuarie 2007 poarta locuinței de la partea vătămată era închisă cu un lanț ce nu putea fi deschis decât pe interior, faptul că partea vătămată depozitase nutrețul mai departe de gard, a apreciat că această a doua faptă de distrugere nu se putea săvârși decât dacă inculpatul ar fi sărit gardul și a comis astfel în concurs cu infracțiunea de distrugere și infracțiunea de violare de domiciliu.
Sub aspectul celei din urmă infracțiuni, instanța a constatat că inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 Cod Penal, procurorul reținând că ar fi escaladat gardul locuinței părții vătămate împreună cu fratele său, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în formă agravantă, însă încadrarea juridică este corectă nu doar pentru că cei doi inculpați ar fi fost împreună, ci și pentru că aceasta s-a săvârșit în timpul nopții.
In concluzie, instanța de fond, având în vedere disp. art. 217 al. 4 Cod penal și luând act că s-au săvârșit de către inculpatul G două fapte de distrugere distincte, în stare de recidivă, iar că în cauză sunt incidente și disp. art. 75 lit. d din Cod Penal, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, apreciind că această pedeapsă este dozată corespunzător.
Privitor la infracțiunea de violare de domiciliu, instanța de fond a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Privitor la inculpatul, instanța de fond a constatat că, deși s-a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva acestuia și a fost trimis în judecată pentru aceleași fapte, probatoriul administrat în cauză nu a dovedit cu certitudine că acesta este autor sau complice la faptele respective, sens în care a dispus achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. "a" rap. la art. 10 al. 1 lit. "c"
C.P.P.Privitor la acțiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată doar în parte, singura probă care face ca prejudiciul să fie apreciat ca cert și cuantificat fiind declarația martorului - ce a evaluat nutrețul părții vătămate, incendiat în cele două împrejurări, la suma de 7.000.000 lei vechi, sumă cu care de altfel și partea vătămată a fost de acord. împrejurare în care s-a admis doar în parte acțiunea civilă, în temeiul dispozițiile art. 14 și 346 rap.C.P.P. la art. 998 - 999 civ. și doar vis-a-vis de inculpatul G, întrucât dosar acesta s-a reținut că este autor al faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunilor prev. de art. 217 al. 4.Cod Penal și 192 al. 2.Cod Penal
Astfel, sentința pronunțată de instanța de fond a fost în principal criticată întrucât, în temeiul acelorași probatorii, numai unul din cei 2 inculpați trimiși în judecată a fost condamnat, deși martorii audiați au confirmat susținerile părții vătămate, precizând că la comiterea faptelor a participat și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 282 de la 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția penală, a fost respins apelul declarat de Parchet, ca nefondat, cheltuielile judiciare efectuate în apel, din care 600 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că, în ceea ce privește fapta săvârșită la data de 01/02.02.1007, partea vătămată, cu ocazia sesizării organelor de poliție a precizat că a izbucnit un incendiu la nutrețul animalelor, fără a indica numele persoanelor care ar fi declanșat acest incendiu (57, proces-verbal din 02.01.2007) și în procesul-verbal din 5.01.2007 s-a consemnat declarația aceleiași părți vătămate, care a sesizat faptul că persoane necunoscute i-au incendiat o căruță și o grămadă de coceni ( 58 - dosar ), iar prima declarație a părții vătămate în care a indicat numele autorilor, a fost cea din data de 09.01.2007 ( 55- dosar ), firesc fiind ca, în situația în care partea vătămată ar fi cunoscut încă de la început cine sunt autorii faptei, să-i denunțe la poliție și să se facă vorbire de acestea în cuprinsul procesului-verbal.
Această îndoială a fost însă înlăturată numai în cazul inculpatului, declarația acestuia din fața instanței de fond coroborându-se cu declarațiile părții vătămate și ale martorelor C (67, 70 - dosar ) și ( 71 - dosar ), acest dubiu nefiind însă înlăturat în ceea ce-l privește pe inculpatul, situație reținută corect de prima instanță și reflectată în hotărârea pronunțată de aceasta.
Împptriva acestei decizii a declarat recurs parchetul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței, în raport de cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, în sensul condamnării inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât în mod greșit, instanțele au dispus achitarea acestuia, deși din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, invocându-se procesele verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, denunțul părții civile de la data de 5 ianuarie 2007, în care se menționează că cei doi inculpați i-au incendiat nutrețul, după care au fugit prin grădina locuinței, poziție manifestată de partea civilă și cu ocazia declarațiilor date în cursul urmăririi penale și instanței de fond, susțineri care se coroborează cu declarațiile martorelor C și, precum și cu declarația numitului care a menționat că partea vătămată i-a relatat că în noaptea de 1 / 2 ianuarie 2007, cei doi inculpați i-au incendiat nutrețul, iar ulterior i-a auzit pe cei doi inculpați vorbind despre faptul că îi vor pune foc nutrețului,ceea ce s-a și întâmplat în noaptea de 4-5 ianuarie 2007; s-a arătat că instanțele nu au realizat o analiză temeinică a probatoriului administrat în cauză, reținând numai vinovăția inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, și a data relevanță numai declarațiilor inculpaților, deși acestea sunt contradictorii și necorespunzătoare adevărului, pronunțând astfel hotărâri nelegale.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev.de art.3859pct.18 p și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856p, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, există o eroare de fapt în înțelesul dispozițiilor art.3859pct.18 p, atunci când situația de fapt, așa cum a fost reținută prin hotărârile atacate este contrar actelor și probelor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt, trebuia să fi determinat o esențială eroare în legătură cu achitarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru părțile din proces.
Ori, în cauza de față, se constată că nu există contradicții între probele administrate în cauză și soluția de achitare a inculpatului, deoarece aceste probe au condus instanțele în mod corect, la concluzia că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile de distrugere și respectiv violare de domiciliu, pentru care a fost trimis în judecată.
În mod corect instanțele au reținut că singurul martor care ar confirma o participare a inculpatului la săvârșirea infracțiunilor, sunt soția și nepoata părții vătămate, care au declarat că în prima noapte i-ar fi văzut pe cei doi inculpați la lumina focului produs de incendiu, însă aceste declarații sunt subiective și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (martorii menționați mai sus - și C, au declarat că prima persoană care a ieșit în noaptea de 1-2 ianuarie 2007, fost partea vătămată, care i-ar fi văzut pe cei doi inculpați, și abia ulterior a trezit martorii care au ieșit din locuință, moment în care, așa cum a apreciat și prima instanță, incendiul fiind în desfășurare, cei doi inculpați, dacă ar fi fost prezenți, nu s-ar fi mai aflat la locul săvârșirii faptelor, pentru a putea fi identificați și de alte persoane).
Ca urmare, aprecierea dată de prima instanță și de instanța de apel probelor administrate în cauză, referitor la infracțiunile de distrugere și violare de domiciliu, raportat la inculpatul, este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul dintre principiile instituite în această materie prin art.1-4 p, art.52p și art.62 și urm.
C.P.P.Sub acest aspect, este de observat că partea vătămată, cu ocazia sesizării organelor de poliție referitor la fapta din 1-2 ianuarie 2007, precizat că a izbucnit un incendiu, fără a indica numele persoanelor care ar fi declanșat acest incendiu, iar procesul verbal din 5 ianuarie 2007, consemnează declarația aceleiași părți vătămate, care sesizează că persoane necunoscute i-au incendiat o căruță și o grămadă de coceni, deși era firesc, ca în situația în care i-ar fi văzut pe cei doi inculpați în noaptea incendiului, așa cum a declarat ulterior să fi indicat numele acestora în denunțul formulat.
Ori, în codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art.52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Susținerea parchetului în sensul că instanțele nu au avut în vedere soluționarea cauzei în totalitate în probele administrate în cauză și că au dat o eficiență prea mare declarațiilor inculpaților, în sensul participării numai a inculpatului G la săvârșirea infracțiunilor, pronunțând astfel soluții nelegale, este nefondată, deoarece așa cum am arătat mai sus, instanțele au pronunțat soluția în raport de probele administrate, înlăturând numai declarațiile martorilor apreciate subiective și nesincere, datorită raporturilor de rudenie cu partea vătămată.
Și aceasta întrucât la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului, pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauza de față probele în acuzarea inculpatului nu au un caracter cert, sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința nevinovăției acestui inculpat, în mod corect s-a dispus achitarea acestui inculpat, dând eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului".
În raport de cele expuse mai sus, examinarea considerentelor deciziei atacate impune constatarea că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au avut suficiente elemente probatorii pe care s-au întemeiat atunci când au ajuns la concluzia că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Ca urmare, recursul declarat de parchet este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.a b p, va fi respins.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva deciziei penale nr. 282 de la 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția penală, privind pe intimatul-inculpat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:
Dact. 2 ex.//IS/15 Februarie 2010
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel
