Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 162
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 69 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind partea civilă recurentă și partea responsabilă civilmente intimată - SRL - prin lichidator.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul intimat solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că motivele de recurs reiterate au fost analizate de instanțe.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de admitere în parte a recursului, în ce privește stabilirea prejudiciului probat cu procesele verbale existente la fila 12 și 123 dosar.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a cerut respingerea recursului, însușindu-și concluziile apărătorului său.
Declarând închise dezbaterile,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 405 din data de 04.07.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 (fapta din data de 19.12.2003) în infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, și din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ( faptele din 26.11.2003 și 5.12.2003) în infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea a art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată ( fapta II din rechizitoriu, din 31.12.2003).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 al. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (fapta I din rechizitoriu, din data de 19.12.2003).
În baza art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 3 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (faptele III din rechizitoriu, din datele de 26.11.2003 și 05.12.2003).
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 3 luni de închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni, calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Conform art. 359 alin.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL - prin lichidator, la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 16.618,3126 lei (impozit pe venit și TVA), la plata de dobânzi în cuantum de 5878,6729 lei, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1614,7779 lei, precum și la plata penalităților de întârziere și a dobânzilor calculate potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003 republicată, de la data de 30.08.2005 până la achitarea debitului.
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice S, de obligare a inculpatului la plata sumei de 1031,6756 lei reprezentând impozit pe venit și TVA și a penalităților și dobânzilor calculate la această sumă.
S-a respins de asemenea cererea părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii.
În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 120 lei.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, inculpatul a fost administratorul - SRL, aflată în prezent în lichidare, lichidator fiind numit, potrivit adreselor nr. -/29.09.2007 și nr. -/6.03.2008 ale Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La data de 19.12.2003, ca urmare a prestării unor servicii pentru Primăria comunei, - SRL a eliberat factura fiscală nr. -, în valoare de 52.807.265 lei ROL, fără ca această factură să fie înregistrată în contabilitatea societății, urmarea fiind neplata impozitului de venit pe microîntreprinderi în valoare de 679.925 lei ROL, la care se calculează dobânzi în valoare de 235.390 lei ROL și penalități de întârziere de 64.593 lei ROL, precum și neplata TVA în cuantum de 7.478.951 lei ROL, la care se calculează dobânzi de 2.589.213.lei ROL și penalități de 710.500 lei ROL, dobânzile și penalitățile fiind calculate până la data de 30.08.2005.
La data de 26.11.2003 inculpatul a livrat către - SRL lemn de fag în valoare de 501.585.000 lei ROL, drept dovadă întocmindu-se factura fiscală nr. -/26.11.2003, inculpatul completând pe primul exemplar suma reală iar pe exemplarul doi, înregistrat în evidența contabilă a societății, a trecut o sumă mai mică, respectiv 50.158.500 lei ROL. La fel a procedat și în cazul facturii fiscale nr. -/5.12.2003, în valoare reală de 517.650.000 lei ROL, înscriind pe exemplarul doi al facturii suma de 51.650.000 lei ROL, factură înregistrată în contabilitate. În acest fel, inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe venit microîntreprinderi, în cuantum de 11.562.750 lei ROL, calculându-se dobânzi de 4.003.024 lei ROL și penalități de întârziere de 1.098.461 lei ROL, precum și de la plata TVA de 146.461.500 lei ROL, la care se calculează dobânzi în sumă de 51.959.102 lei ROL și penalități de 14.274.225 lei ROL, până la data de 30.08.2005.
Conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.
Prima instanță a reținut că în cazul de față, fiind vorba de o societate pe răspundere limitată răspunderea revine administratorului, iar corespunzător venitului neînregistrat în contabilitate s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 16.618,3126 lei RON reprezentând impozit pe venit și TVA, plus dobânzi și penalități.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului care, în luna decembrie 2003, în calitate de administrator al - SRL, nu a luat măsuri pentru organizarea și ținerea contabilității conform dispozițiilor Legii nr. 82/1991, respectiv nu a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a facturii fiscale nr. -/19.12.2003, în scopul neplății impozitului pe venit și a, corespunzător venitului neevidențiat în contabilitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, iar faptele inculpatului care, în perioada noiembrie - decembrie 2003, în calitate de administrator al - SRL, nu a luat măsuri pentru organizarea și ținerea contabilității conform dispozițiilor Legii nr. 82/1991, respectiv a înregistrat în contabilitate două facturi fiscale întocmite de el, nr. -/26.11.2003 și nr. -/5.12.2003, cu o valoare mult diminuată față de cea reală, în scopul diminuării impozitului pe venit și a ce trebuiau plătite, corespunzător venitului neevidențiat în contabilitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Întrucât infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în formă continuată, acesta săvârșind la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale două acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, instanța de fond a făcut aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 republicată, în forma în vigoare la data comiterii faptelor reținute, sustragerea în întregime sau în parte de la plata obligațiilor fiscale, în scopul obținerii de venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile ori diminuarea veniturilor ca urmare a unor operațiuni fictive se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. Acest articol este corespunzător fostului art. 12 din Legea nr. 87/1994.
Potrivit art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile sau alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. Acest articol este corespunzător fostului art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Din analiza acestor texte legale, prima instanță a reținut că potrivit art. 11 lit. b se pedepsește sustragerea de la plata obligațiunilor fiscale prin încălcarea obligațiunilor legale de a declara veniturile impozabile iar potrivit art. 11 lit. c din lege se pedepsește încălcarea de către contribuabil a obligației de evidențiere în acte contabile sau alte acte legale a veniturilor realizate sau a cheltuielilor efectuate pe bază de operații reale, dacă prin aceasta s-a cauzat neplata impozitului.
De asemenea, infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. privește cu prioritate sfera activității de exploatare în cadrul căreia activitățile contribuabilului sunt cunoscute de organele fiscale, însă evidențele contabile ținute nu reflectă fidel în expresie pecuniară, astfel încât rezultatele contabile sunt nereale, ceea ce are ca reflex imediat diminuarea obligației fiscale. Nu se poate vorbi de neevidențierea în contabilitate a unui venit căruia nu i s-a declarat în prealabil sursa.
Cum în cauză, inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea o factură respectiv a înregistrat două facturi cu valoare în contabilitate, ceea ce a avut ca rezultat neplata impozitelor la bugetul statului, deci sursa impozabilă a fost declarată însă în actele contabile nu s-a evidențiat o mare parte a veniturilor realizate, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994 (fapta din data de 19.12.2003) în infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată, și din infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. b cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal ( faptele din 26.11.2003 și 5.12.2003) în infracțiunea prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplicarea a art. 41 alin. 2 Cod penal.
Vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, a fost dovedită prin administrarea următoarelor mijloace de probă: declarații de martori, proces-verbal de confruntare, înscrisuri, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere în parte a faptelor comise.
Prin urmare, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-arătate la pedepse cu închisoarea, individualizare în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, orientate sub minimul special prevăzut de lege, efect al reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se pot realiza prin această modalitate de executare.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată ( fapta din 31.12.2003) prima instanță a reținut că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 52, art. 66 Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituția României, art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Astfel, revine în sarcina organului de urmărire penală să dovedească faptul că materialele au fost comercializate și suma obținută, iar nu inculpatul trebuie să dovedească că el nu le-a comercializat, astfel cum a susținut.
Întrucât prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată decât prin probe concrete, prin care să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului și orice îndoială profită acestuia, nefiind suficientă presupunerea că inculpatul a comercializat bunurile din moment ce ele nu au mai fost găsite (fapt recunoscut de inculpat doar într-o notă explicativă dată mandatarului părții civile, fără a se mai administra probe cu privire la acest aspect) și în condițiile în care nu există dovezi convingătoare privind vinovăția inculpatului în acest caz, o condamnare a sa ar însemna o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție, motiv pentru care prima instanță a dispus. în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată ( fapta din 31.12.2003).
De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, apreciind că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, întrucât operațiunile incorecte ale inculpatului intră în conținutul constitutiv ale infracțiunii de evaziune fiscală reținută în sarcina acestuia, doar astfel putând să înscrie în contabilitate venituri mai mici decât cele realizate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea civilă Statul Român - prin, s-a constituit parte civilă cu suma de 41.902 lei RON, din care suma de 3.123 lei reprezintă impozit pe venit, 890 lei dobânzi la impozitul pe venit, 265 lei penalități la impozitul pe profit, suma de 26.916 lei reprezentând, 8.441 lei dobânzi la. iar 2.264 lei penalități de întârziere la. solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata în continuare de dobânzi și penalități până la plata efectivă a sumelor arătate, conform art. 115 din Codul d e procedură fiscală.
Conform art. 4 din Legea nr. 87/1994 contribuabili sunt obligați să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate în activitățile desfășurate prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege iar potrivit art. 5 contribuabilii sunt obligați să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile sau imobile aflate în proprietate sau obținute cu orice titlu legal, precum și alte valori care generează titluri de creanță fiscală, iar art. 6 stabilește obligația contribuabililor de a plăti la termen sumele datorate statului.
Din moment ce s-a dovedit că în contabilitatea - Construcții SA S nu s-au evidențiat veniturile menționate, consecința directă a fost neplata impozitului pe venit, și a, impozite ce trebuie plătite Statului Român.
Prima instanță a reținut însă că sumele solicitate sunt mai mari decât cele evidențiate în procesul-verbal nr. 78986/31.08.2005 întocmit de Activitatea de Control Fiscal din cadrul DGFP S, fără a fi justificate.
În consecință, instanța de fond a admite în parte cererea părții civile și, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, precum și a comitenților pentru fapta prepușilor lor, prev. de art.998, 999 și 1000 alin.3, 1003 Cod civil, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL - prin lichidator, la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 16.618,3126 lei (impozit pe venit și TVA), la plata de dobânzi în cuantum de 5878,6729 lei, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1614,7779 lei, precum și la plata penalităților de întârziere și a dobânzilor calculate potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003 republicată, de la data de 30.08.2005 până la achitarea debitului.
A respins totodată cererea părții civile Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice S de obligare a inculpatului la plata sumei de 1031,6756 lei reprezentând impozit pe venit și TVA și a penalităților și dobânzilor calculate la această sumă, precum și cererea părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii, întrucât nu s-au identificat bunuri ale inculpatului sau părții responsabile civilmente asupra cărora să se instituie măsuri asiguratorii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel partea civilă Statul Român, prin ANAF, prin DGFP S și Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
Partea civilă Statul Român, prin ANAF, prin DGFP Sac riticat sentința instanței de fond sub aspectul laturii civile a cauzei, arătând că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata unei sume mai mici decât cea pentru care s-a constituit parte civilă și în mod greșit a fost respinsă cererea de instituire a măsurilor asiguratorii.
Astfel, prin cererea de constituire de parte civilă formulată prin adresa nr. 14812/26.10.2007, a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la recuperarea integrală a prejudiciului în cuantum de 41.902 lei reprezentând TVA și impozit venit microîntreprinderi, cu accesoriile fiscale aferente prevăzute de OG nr. 92/2003 republicată, privind Codul d e procedură fiscală.
Mai arată în motivarea apelului că prejudiciul este probat cu procesele-verbale nr. 71980/02.03.2004 și nr. 78986/14.09.2005, ce au stat la baza formulării sesizărilor penale cu nr. 2861/04.03.2004 și nr. 13880/22.09.2005.
De asemenea, în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea de instituire a măsurilor asiguratorii.
Prin decizia penală nr. 69/23.02.2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Statul Român prin ANAF - reprezentat de DGFP S și a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și a desființat în parte sentința penală apelată sub aspectul laturii penale în sensul că l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit toate pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile civile, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Conform art. 359 alin. 1 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării închisorii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 11lit. c din Legea 87/1994, republicată, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (fapta din 19.12.2003) și cea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 41 al. 2 (fapta din 26.11.2003 și 5.12.2003).
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală (fapta din 31.12.2003), în actul de sesizare s-a reținut că potrivit balanței de verificare din data de 31.12.2003 întocmită de martorul, care se ocupa de contabilitatea societății, s-a identificat în contul 302 "materiale" suma de 50.325.635 lei ROL reprezentând contravaloare material lemnos pe care inculpatul le-a valorificat, neînregistrând în contabilitatea societății comercializarea lor, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit și a TVA în sumă totală de 1031,6756 lei RON, la care s-au calculat dobânzi și penalități, susținerea inculpatului din nota explicativă că materialele au fost folosite în parte de societate și în parte s-au degradat, neputând a fi reținută pentru că nu s-a întocmit o listă de inventariere cu aceste materiale cu menționarea destinației lor.
Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță l-a achitat pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii mai sus-arătate, apreciind nici o probă administrată în cauză nu dovedește comercializarea materialelor de către inculpat și obținerea unor venituri de către acesta. Având în vedere faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 52, art. 66 din C.P.P. art. 23 al. 11 din Constituția României, art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, revine sarcina organului de urmărire penală să dovedească faptul că materialele au fost comercializate și suma obținută, iar nu inculpatul trebuie să dovedească că el nu le-a comercializat, astfel cum a susținut. Prezumția de nevinovăție nu poate fi răsturnată decât prin probe concrete, prin care să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului și orice îndoială profită acestuia, nefiind suficientă presupunerea că inculpatul a comercializat bunurile din moment ce ele nu au mai fost găsite (fapt recunoscut de inculpat doar într-o notă explicativă dată mandatarului părții civile, fără a se mai administra probe cu privire la acest aspect).
În condițiile în care nu există dovezi convingătoare privind vinovăția inculpatului în acest caz, o condamnare a sa ar însemna o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prima instanță a reținut corect situația de fapt, respectiv că inculpatul a completat pe exemplarul facturilor fiscale nr. -/26.11.2003 și nr. -/05.12.2003, sumele reale ale tranzacțiilor, iar în exemplarele II și III - care au rămas în evidențele sale contabile, a menționat sume mai mici decât cele reale, pentru plata unor taxe și impozite mai mici. Cu toate acestea în mod greșit a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu a fost comisă în niciunul din modurile prev. de art. 288 Cod penal, ci în cel prev. de art. 289 Cod penal, respectiv prin atestarea unor date nereale, situație în care fapta nu este pedepsită de legea penală, activitatea sa ilicită intrând în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală.
Având în vedere că factura fiscală, ca înscris, este constituită din trei exemplare autocopiative, fiecare dintre acestea făcând parte integrantă din înscrisul respectiv, menționarea unor date diferite pe unul din exemplarele acesteia și altor date pe celelalte exemplare, constituie aceeași infracțiune comisă și în modalitatea alterării conținutului înscrisului.
De asemenea, infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal nu poate fi absorbită în conținutul celei de evaziune fiscală comisă în modalitatea înregistrării în evidențele contabile a unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul sustragerii de la plata către stat a sumelor datorate, întrucât în cauza de față nu este vorba doar de o înregistrare în evidențele contabile a unei sume mai mici, ci de emitere a unei facturi, în baza căreia s-a efectuat înregistrarea unei sume mai mici în contabilitate - operațiuni distincte.
Astfel, Tribunalul constatat că fapta inculpatului care, la data de 05.12.2003 a livrat către - SRL B material lemnos în valoare de 517.560.000 ROL, sens în care a întocmit factura fiscală nr. - din aceeași dată, completând exemplarul 1 al acesteia, remis către cumpărător cu suma reală, iar pe exemplarul nr. 2, pe care l-a înregistrat în evidențele contabile ale societății a diminuat această sumă de 10 ori, menționând ca valoare a tranzacției suma de 51.650.000 ROL, întrunește, sub aspect subiectiv și obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, pentru care urmează să răspundă penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, respectiv faptul că nu are antecedente penale, faptul că a recunoscut parțial faptele comise.
Având în vedere comportarea bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, precum și din faptul că inculpatul nu are antecedente penale, Tribunalul a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, dându-i efectele prev. de art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Statul Român, prin ANAF, prin DGFP S, Tribunalul aconstatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea de constituire de parte civilă formulată prin adresa nr. 14812/26.10.2007 ( 38, 39 ds. fond), Statul Român, prin ANAF, prin DGFP Sas olicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la recuperarea integrală a prejudiciului în cuantum de 41.902 lei reprezentând TVA și impozit venit microîntreprinderi, cu accesoriile fiscale aferente prevăzute de OG nr. 92/2003 republicată, privind Codul d e procedură fiscală, respectiv dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2005, majorări de întârziere începând cu data de 01.01.2006, până la data plății efective, prejudiciul fiind probat cu procesele-verbale nr. 71980/02.03.2004 și nr. 78986/14.09.2005, ce au stat la baza formulării sesizărilor penale cu nr. 2861/04.03.2004 și nr. 13880/22.09.2005. De asemenea, s-a solicitat în temeiul art. 163 Cod procedură penală, instituirea măsurilor asiguratorii.
Corect a reținut prima instanță că în persoana inculpatului sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 cod civil dar că sumele pretinse de către partea civilă Statul Român, prin ANAF, reprezentat de către DGFP S sunt mai mari decât cele evidențiate în procesul verbal nr. 78986/31.08.2005 al DGFP S, Activitatea de Control Fiscal. Prin urmare este corectă soluția de admitere în parte a acțiunii civile.
Tribunalul a mai constatat că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 1000 alin. 3 Cod civil în ceea ce privește pe - SRL, jud.
Tribunalul nu a reținut nici critica apelantului partea civilă Statul Român, prin ANAF în sensul că prima instanță a nesocotit faptul că măsurile asiguratorii nu sunt condiționate de prezentarea de dovezi din care să rezulte insolvabilitatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente; în cauză prima instanță nu a luat astfel de măsuri din cauza faptului că nu au fost identificate bunuri ale inculpatului care să poată face obiectul acestora.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs partea civilă Statul Român - ANAF prin reprezentant DGFP S, cu motivarea că prin cererea de constituire de parte civilă formulată prin adresa nr. 14812/26.10.2007, a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, repararea integrală a prejudiciului în cuantum de 41.902 lei reprezentând TVA și impozit venit microintreprinderi, cu accesoriile fiscale aferente prevăzute de OG nr. 92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală.
Prejudiciul este probat cu procesele verbale nr. 71980/2.03.2004 și nr. 78986/14.09.2005 ce au stat la baza formulării sesizărilor penale cu nr. 2861/4.03.2004 și nr. 13880/22.09.2005.
De asemenea, a considerat că în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea de instituire a măsurilor asiguratorii.
Astfel, conform disp. art. 163 al. 1și 2 Cod pr.penală, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.
Rațiunea instituirii măsurilor asiguratorii este prevăzuta de alin. 1 al aceluiași text legal, respectiv repararea pagubei produse prin infracțiune.
Instituirea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de prezentarea de dovezi din care să rezulte insolvabilitatea inculpatului sau a părții responsabile civilmente, luarea unor astfel de măsuri urmărind tocmai garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune și împiedicarea provocării de către inculpat / parte responsabilă civilmente a propriei sale insolvabilități.
De asemenea, din examinarea dispozițiilor legale referitoare la măsurile asiguratorii se constată că se face distincție între luarea acestei măsuri care presupune o dispoziție a instanței de judecată și aducerea la îndeplinire a acesteia, care se face de organele precizate și potrivit procedurii detaliate în art. 164 - 167 Cod pr.penală.
Luarea măsurilor asiguratorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenței și valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare a măsurii de care organele prevăzute de lege, care încheie un proces verbal despre întreaga procedură a sechestrului, inclusiv despre existența și valoarea bunurilor asupra cărora se instituie sechestrul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este întemeiat:
Astfel, din cele două procese verbale nr. 71980/2.03.2004 și nr. 78986/14.09.2005 întocmite de DGFP S, rezultă că prejudiciul efectiv cauzat Statului Român prin neplata TVA-ului și a impozitului pe venit este de 41.902 lei, astfel încât în temeiul art.14, 346 Cod pr.penală coroborat cu art. 998, 999 Cod civil și art. 100 al. 3 Cod civil, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, va fi obligat la această sumă precum și a accesoriilor aferente conform /2003, republicată.
În ce privește instituirea măsurii asiguratorii, în mod corect s-a respins această cerere întrucât acestea se pot lua în vederea reparării pagubei asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente. Cum astfel de bunuri nu au fost identificate, măsura asiguratorie nu putea fi luată.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit.d Cod pr.penală va admite recursul și va casa în parte decizia penală și sentința penală cu privire la latura civilă.
În temeiul art. 192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de către Statul Român - ANAF prin reprezentant legal DGFP S.
Casează în parte decizia penală nr. 69/23.02.2009 a Tribunalului Suceava precum și nr. 405/4.07.2008 a Judecătoriei Suceava cu privire la latura civilă și în rejudecare:
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL, prin lichidator să plătească părții civile recurente suma de 41.902 lei reprezentând TVA și impozit venit microîntreprinderi, cu accesoriile fiscale aferente prev. de OG nr. 92/2003 până la achitarea debitului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu care va fi avansat din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Ptr.judec.aflat în CO.
semn.președintele completului
Red.
Dact. V/3 ex./13.05.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Andrieș Maria, Motan Traian
