Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 160
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, toți cu domiciliul în sat, com. Forăști, jud. și părțile vătămate, și, cu același domiciliu, împotriva deciziei penale nr. 78 din 9 martie 2009 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă, asistată de avocat ales, care reprezintă și pe ceilalți inculpați recurenți și partea vătămată intimată, asistat de avocat ales, care reprezintă și celelalte părți vătămate intimate lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpații recurenți a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea deciziei și pe fond achitarea inculpaților având în vedere că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. Astfel, faptele imputate inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 Cod penal, întrucât terenul pe care se afla construcția aparține familiei și nu există împrejmuiri. apreciat că decizia pronunțată de Tribunalul Suceava în primul ciclu procesual este legală și temeinică, astfel încât se impune menținerea acesteia.
Avocat pentru părțile vătămate recurente a arătat că recursul vizează latura penală și civilă cauzei. Cu privire la latura penală a arătat că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici raportat la faptele săvârșite, dându-se o largă eficiență disp. art. 74 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante, fără ase avea în vedere că au fost 4 inculpați, că în cauză sunt aplicabile și prev. de art. 75 lit. a Cod penal, că există o persoană, care a mai fost condamnată anterior pentru fapte asemănătoare, astfel încât pedepsele aplicate sunt prea mici. Referitor la latura civilă a cauzei a arătat că se impune obligarea inculpaților la plata unor daune materiale și morale, existând la dosar dovezi din care rezultă prejudiciul suferit de părțile vătămate. Pentru aceste considerente, a cerut admiterea recursurilor declarate de părțile vătămate, casarea deciziei și pe fond aplicarea unor pedepse mai severe și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor.
Cu privire la recursurile inculpaților, a cerut respingerea acestora, ca nefondate, având în vedere și faptul că apelul declarat de inculpata fost respins ca tardiv.
Avocat, în replică, a arătat că inculpații nu au calitate procesuală și nu pot figura în proces, iar singurii care ar fi putut avea această calitate sunt moștenitorii lui. A cerut respingerea recursurilor declarate de părțile vătămate, ca nefondate.
Reprezentantul Parchetului pus concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați și părțile vătămate, ca nefondate, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că din probele administrate rezultă vinovăția inculpaților, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. Totodată a arătat că și latura civilă a cauzei a fost just soluționată, în raport cu probele administrate, avându-se în vedere și raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său.
După închiderea dezbaterilor se prezintă avocat, care arată că a fost desemnată din oficiu să asigure asistență juridică inculpatului recurent, solicitând ca potrivit Protocolului încheiat cu, acordarea onorariului cuvenit, atât pentru ea cât și pentru ceilalți avocați desemnați din oficiu, potrivit delegațiilor depuse la dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 1716/P/2004 din 01.07.2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:, și pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 488/15.12.2006 a Judecătoriei Fălticenis -a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpaților din infracțiunea prev.de art.192 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.192 alin.1 Cod penal și au fost condamnați inculpații:
1), fiica lui si, născută la 22.10.1951 în loc., jud. S, cu domiciliul în sat., com. Forăști, jud. S, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de " violare de domiciliu" prevăzută si pedepsită de art. 192, al. 2. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 al. 1, lit. "c" Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" prev. si ped. de art. 217 alin. 1 C:P: cu aplicarea art. 75 lit. "a" si art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 al. 1 lit. "f" Cod penal, la pedeapsa de 200 lei RON amendă penală.
În baza art. 33 lit. "a" rap. la art. 34 alin. 1 lit. "d" Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea și anume cea de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei, în condițiile si cu consecințele prevăzute de art. 82 si următoarele din codul penal.
2), fiul lui si, născut la data de 08.12.1945 în loc., jud. S, cu domiciliul în com. Forăști, sat., jud. S, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prevăzută si pedepsită de art. 192 alin. 2. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 alin. 1 lit. "c" Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere", faptă prev. si ped. de art. 217 al. 1. cu aplicarea art. 75 lit. "a" si art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 alin. 1 lit. "f" Cod penal la pedeapsa de 200 lei RON amendă penală.
În baza art. 33 lit. "a" raportat la art. 34 alin. 1 lit. "d" Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea si anume cea de 3 ( trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, în condițiile și cu consecințele prevăzute de art. 82 și următoarele din Codul penal.
3) - fiul lui si, născut la data de 23.12.1971 în mun. F, jud. S, domiciliat în com. Forăști, jud. S, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu" prevăzută si pedepsită de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" și art. 76 alin. 1 lit. "c", la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere", faptă prev. si ped. de art. 217 al. 1. cu aplicarea art. 75 lit. "a" si art. 74 al. 1 lit. "a" si art. 76 al. 1 lit. "f" Cod penal, la pedeapsa de 200 lei RON amendă penală.
În baza art. 33 lit. "a" rap. la art. 34 alin. 1 lit. "d" Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea si anume cea de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, în condițiile si cu consecințele prevăzute de art. 82 si următoarele din codul penal.
4), fiica lui si, născută la data de 31.08.1984 în loc. F, jud. S, cu domiciliul în sat., com., jud. S, CNP -, pentru săvârșirea infractiunii de "violare de domiciliu" prevăzută si pedepsită de art. 192 alin. 2. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 al. 1 lit."e" Cod penal, la pedeapsa de 3 ( trei ) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de " distrugere" prev. si ped. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "a" si art. 74 alin. 1 lit. "a" si art. 76 alin. 1 lit. "f" Cod penal, la pedeapsa de 200 lei RON amendă penală.
În temeiul art. 33 lit. "a" rap. la art. 34 alin. 1 lit."d" Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea si anume cea de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei, în condițiile și cu consecințele prev. de art. 82 si urm. din codul penal.
A obligat inculpații în solidar să achite suma de 1.974,4 lei RON părții vătămate, cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat inculpata să achite statului suma de 65 lei RON cheltuieli judiciare.
A obligat inculpații, si să achite statului fiecare, câte 165 lei RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, partea vătămată are o locuință în satul, com. Forăști, jud. S, care se învecinează cu inculpații:, si. de casa părții vătămate este construită o magazie, iar de la peretele din spatele acestei magazii începe curtea inculpaților.
La data de 20.11.2004, inculpatul s-a urcat pe acoperișul magaziei părții vătămate si a desfăcut plăcile de azbociment cu care era acoperită aceasta si le-a dat celorlalți inculpați. În continuare cei patru inculpați au distrus magazia părții vătămate în totalitate prin demolarea pereților acestei construcții până la temelie. În interiorul magaziei, partea vătămată avea depozitate mai multe bunuri.
Inculpații au pătruns fără drept în curtea părții vătămate prin desprinderea unei plase din gardul care desparte proprietatea acestora de curtea lor si au depus bunurile pe care le-au găsit în interiorul magaziei pe care au distrus- Materialele rezultate din distrugerea magaziei părții vătămate, inculpații le-au depozitat în curtea acestora.
Conform raportului de expertiză tehnică de la filele 28 -34, inculpații prin faptele lor de distrugere a magaziei au cauzat părții vătămate un prejudiciu în valoare de 1.974,4 lei RON.
Inculpații s-au apărat în sensul că magazia s-a dărâmat datorită unei furtuni puternice, această construcție fiind foarte veche. Mai mult decât atât, inculpații au susținut că această șandrama fost construită pe terenul lor.
Inculpații au formulat o acțiune civilă la Judecătoria Fălticeni prin care au solicitat instanței să oblige partea vătămată să-și ridice construcția edificată de acesta pe terenul lor. Prin sentința civilă nr.1410/14.2004 a Judecătoriei Fălticeni, instanța a respins acțiunea inculpaților din cauza de față. Acțiunea civilă a reclamanților si de obligare a părții vătămate să-și ridice pe cheltuiala ei șandramaua, a fost respinsă de către Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava. Hotărârea judecătorească a instanței de fond nu a rămas definitivă deoarece inculpații au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 348/12.04.2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 197/2005.
De altfel, încă din anul 1993, prin sentința civilă nr. 6011/25.VI.1993 a Judecătoriei Suceava, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că linia de hotar dintre proprietatea părții vătămate si proprietatea inculpaților este la o distanță de 80 cm de peretele șandramalei care a fost distrusă de inculpați.
Susținerile celor patru inculpați cum că de fapt șandramaua părții vătămate s-a dărâmat datorită unei furtuni puternice si că această construcție a fost edificată de partea vătămată pe terenul lor,au fost înlăturate deoarece prin coroborarea declarațiilor părtii vătămate cu declarațiile martorilor ascultați în cauză si cu celelalte probe din dosar s-a dovedit că la data de 20.11.2004, cei patru inculpați cu intenție, au distrus șandramaua părții vătămate si au pătruns fără drept în curtea acesteia.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei RON reprezentând contravaloarea construcției distruse, a magaziei si a bunurilor deteriorate conform listei de inventar pe care înaintat-o poliției.
Inculpații au arătat că nu recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, arătând că șandramaua se afla pe terenul proprietatea lor. Aceștia au mai arătat că tot ce s-a găsit în acea magazie a fost pus pe terenul părții vătămate care locuiește în casă.
Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt si încadrare juridică a faptelor ca în actul de sesizare, respectiv că, în data de 20.11.2004, inculpații au demolat construcția - șandrama care aparține părții vătămate, pătrunzând fără drept în curtea acestuia si au depozitat bunurile pe care le-au găsit în interiorul magaziei pe care au distrus-
Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță a dispus condamnarea acestora la pedepse individualizate potrivit dispozițiilor art.72 cod penal și, apreciind că scopul acestora poate fi atins și fără executare în regim de penitenciar, a făcut aplicarea disp.art.81 cod penal.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a dispus obligarea inculpaților la plata sumei stabilită prin raportul de expertiză atașat la dosar.
Împotriva hotărârii au declarat apel partea vătămată și inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpații apelanți au solicitat achitarea lor motivat de faptul că nu este proprietarul șandramalei în cauză, aceasta fiind proprietatea fiului său decedat care a lăsat-o copiilor săi și, care deși au formulat plângere penală, nu au fost citați. Mai mult, au învederat instanței că șandramaua se afla pe terenul proprietatea lor astfel încât în mod greșit le-a fost reținută în sarcina infracțiunea prev.de art.192 cod penal.
Partea vătămată apelantă a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, cu executare în penitenciar, cât și majorarea despăgubirilor civile.
Prin decizia penală nr. 230 din 04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.488 din data de 15.12.2006 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr.2396/2005.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare din apel.
S-au admis apelurile declarate de inculpații:, și, s-a desființat în totalitate sentința penală mai sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în toate plângerile adresate procurorului general aflate la 11, 14 dosar urmărire, partea vătămată a arătat că nu are calitate de parte vătămată, construcția fiind edificată pe terenul fiului său decedat, iar calitatea de moștenitori aparține lui și. A mai reținut tribunalul că a formulat și el plângere alături de dar cu toate acestea nu are nici o calitate în dosar.
Astfel, s-a apreciat că în mod greșit nu au fost citați și pentru a se stabili dacă au calitatea de parte vătămată la infracțiunea prev.de art.217 Cod penal.
Cum cercetarea penală s-a finalizat prin rechizitoriu și nu printr-o soluție de netrimitere în judecată, aceștia nu au putut uza de disp.art.2781Cod procedură penală.
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis apelurile inculpaților și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, judecata având loc în lipsa unei părți nelegal citate, care a formulat plângere prealabilă.
În ce privește apelul părții vătămate pentru aceleași motive, Tribunalul a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate și nici a despăgubirilor civile, astfel încât l-a respins, ca nefondat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 25.07.2007 sub nr-.
În rejudecare, prima instanță a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de părți vătămate a numiților și, moștenitori după, titularul inițial al dreptului de proprietate asupra construcției ce a fost distrusă de inculpați.
Prin sentința penală nr. 143 din data de 30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații, și, fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor: prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. "a" rap. la art. 76 lit. "c" Cod penal, la pedeapsa de câte 3 (trei) luni închisoare fiecare și prev. de art. 217 alin. Cod penal cu aplic. art. 75 lit. "a" Cod penal, art. 74 lit. "a" rap. la art. 76 lit. "e" Cod penal, la pedeapsa de câte 200 lei amendă fiecare.
In baza art. 33 lit. "a", 34 lit. "d" Cod penal, s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 3 (trei) luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat potrivit art. 81 Cod penal în condițiile și cu consecințele ce decurg din art. 82, 83 și urm. Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 Cod penal cu privire la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
Inculpații, au fost obligați în solidar, să plătească părților vătămate și, suma de 1974,40 lei despăgubiri materiale.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată, precum și cererea de daune morale formulată de toate părțile vătămate.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că, părțile vătămate și sunt moștenitori legali ai defunctului, decedat la 15.07.2001. La rândul său, acesta a dobândit prin moștenire de la conform testamentului autentic nr. 3632/1974, o suprafață de 800 mp teren împreună cu o casă de locuit și anexe gospodărești, situate în sat, com. Forăști.
Pentru că aceste imobile se află în vecinătatea locuinței inculpaților și între proprietari au existat neînțelegeri cu privire la stabilirea liniei de hotar, dar și a întinderii proprietății fiecăruia dintre ei, pe rolul instanței de judecată au existat mai multe litigii civile prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că o construcție numită "magazie" sau "șandrama" a cărei ridicare se solicită a fi dispusă, face corp comun cu locuința părților vătămate și este amplasată pe terenul acestora.
Cu toate acestea, la data de 20.11.2004, inculpatul s-a urcat pe acoperișul magaziei părții vătămate și a desfăcut plăcile de azbociment cu care era acoperită aceasta și le-a dat celorlalți inculpați. In continuare, cei patru inculpați au distrus magazia părții vătămate în totalitate prin demolarea pereților acestei construcții până la temelie. In interiorul magaziei, partea vătămată avea depozitate mai multe bunuri. Inculpații au pătruns fără drept în curtea părții vătămate prin desprinderea unei plase din gardul care desparte proprietatea acesteia de curtea lor și au depozitat bunurile pe care le-au găsit în interiorul magaziei pe care au distrus- Inculpații au depozitat în curtea acestora materialele rezultate din distrugerea magaziei părții vătămate.
Conform raportului de expertiză tehnică de la 28 - 34 inculpații, prin faptele lor de distrugere a magaziei, au cauzat părții vătămate un prejudiciu în valoare de 1.974,4 lei.
Susținerile inculpaților în sensul că magazia s-a dărâmat datorită unei furtuni puternice, această construcție fiind foarte veche și că șandrama a fost construită pe terenul lor nu au fost primite de instanța de fond, ele fiind infirmate de declarațiile părții vătămate, de declarațiile martorilor -, care prin depozițiile lor confirmă situația de fapt reținută mai sus, în sensul că acea magazie nu s-a autodemolat, ci a fost distrusă de inculpați.
Singurii martori care au acreditat ideea demolării ca urmare a unei furtuni au fost cei propuși de inculpați, și anume:, și, depoziții ce sunt apreciate de instanță a fi nesincere, necoroborându-se cu întreg materialul probator administrat.
Pe considerentele mai sus-reținute, instanța de fond a constatat că este dovedită vinovăția inculpaților, motiv pentru care a procedat la condamnarea acestora.
Împotriva sentinței penale nr. 143 din 30.04.2008 au formulat apel inculpații, și, precum și părțile vătămate, și.
Inculpații au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că s-a invocat de-a lungul întregului proces că nu are calitatea procesuală de parte vătămată și nici de parte civilă, cât și faptul că și nu au domiciliat și nici nu domiciliază în com. Forăști sat, domiciliul lui este în, iar domiciliul lui este la F unde este căsătorită. De asemenea s-a invocat că în cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, iar instanța de fond nu a analizat absolut deloc și nu a motivat în drept de ce a reținut această infracțiune. S-a invocat nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit de organele de cercetare penală în mod abuziv, care nu corespunde realității și instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceasta. Pe terenul inculpaților se afla o șandrama dărăpănată, care nu a fost îngrădită și nu este îngrădită. părți vătămate nu locuiau în acea șandrama, care era pe proprietatea inculpaților nu era îngrădită, presupunând că au distrusă, cum puteau ca inculpații să violeze domiciliu părților pretins vătămate. În principal au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a clarifica situația de fapt și încadrarea în drept. În subsidiar, s-a solicitat extinderea efectele apelului cu privire la inculpata apelantă și a se dispune achitarea pentru violare de domiciliu și să rămână infracțiunea de distrugere.
Părțile civile, au criticat sentința în ce privește latura penală arătând că sunt nemulțumite de pedepsele aplicate inculpaților având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite, iar în ce privește latura civilă, au solicitat majorarea daunelor materiale și acordarea daunelor morale pentru prejudiciul ce le-a fost creat.
La termenul de judecată din data de 08.09.2008 când au avut loc dezbaterile în fond, procurorul a invocat excepția tardivității apelului declarat de inculpata.
Prin decizia penală nr. 285 din data de 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins, ca tardiv introdus, apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 143/30.04.2008 a Judecătoriei Fălticeni, pronunțată în dosarul nr-.
S-au admis apelurile declarate de inculpații, și și de părțile vătămate, și împotriva sentinței penale sus-menționate și s-au extins efectele apelurilor și asupra inculpatei.
S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că la judecata în fond a cauzei partea vătămată a fost citată la adresa din satul, comuna Forăști, județul S, deși aceasta locuiește la altă adresă, respectiv mun. F,-, jud. De asemenea, a mai reținut tribunalul că nici partea vătămată nu a fost legal citată, având în vedere că din înscrisul depus la dosar de apărătorul părților vătămate rezultă că și erau plecați în străinătate, astfel că se impunea citarea acestora și prin afișare la consiliul local.
Împotriva deciziei penale nr. 285 din data de 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- au formulat recurs părțile vătămate, și cu motivarea că decizia atacată este greșită deoarece procedura de citare a părților la judecată, în primă instanță, a fost legal îndeplinită și Tribunalul trebuia să judece apelurile pe fond și nu să trimită cauza spre rejudecare.
Prin decizia penală nr. 457 din data de 17.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de părțile vătămate, și împotriva deciziei penale nr. 285 din 22.09.2008 a Tribunalului Suceava, s-a casat în parte decizia atacată și s-a trimis cauza la Tribunalul Suceava pentru judecarea apelurilor declarate de inculpații, și părțile vătămate, și, menținându-se celelalte dispoziții ala deciziei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că din procura judiciară aflată la fila nr. 50 din dosarul nr-, rezultă că și l-au împuternicit pe să îi reprezinte la judecătorie, tribunal și curtea de apel în legătură cu orice acțiune pe care el o promovează sau ar fi îndreptată împotriva lor, inclusiv în instanțele de apel și recurs, precum și exercitarea și susținerea oricăror căi de atac, până la soluționarea definitivă a cauzei, astfel că soluția Tribunalului Suceava este greșită.
În ceea ce o privește pe inculpata, Curtea a constatat că soluția tribunalului d e respingere a apelului declarat de aceasta ca tardiv, este corectă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 12.01.2009 sub nr-.
În rejudecare, inculpații, prin apărătorul lor ales, au reiterat toate motivele de apel pe care le-au susținut oral la termenul de judecată din data de 08.09.2008 când au avut loc dezbaterile în fond la Tribunalul Suceava în dosarul nr-. Solicitând achitarea inculpaților și extinderea efectelor și asupra inculpatei.
Părțile vătămate apelante, prin apărătorul lor ales, au criticat sentința atacată atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Referitor la latura penală a cauzei, au precizat că sunt nemulțumite în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, în sensul că acestea sunt prea mici în raport de infracțiunile comise și modalitatea în care acestea au fost săvârșite. Au considerat că inculpații nu ar trebui să beneficieze de circumstanțele atenuante prev. de art. 74, 76 Cod penal, în condițiile în care au dărâmat proprietatea părților vătămate. Au mai aratat că s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că părțile s-au judecat pentru imobilul în litigiu, s-a stabilit o linie de hotar și există autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, partea vătămată a făcut dovada cu acte că terenul era proprietatea lui. Inculpații au dus în eroare instanța de judecată și nu au recunoscut săvârșirea faptei, ignorând dovezile de la dosar. Mai mult decât atât, la dosar se află planșele fotografice care atestă momentul în care inculpații dărâmau clădirea.
Cât privește latura civilă a cauzei, au precizat că daunele la care au fost obligați inculpații să le plătească sunt insuficiente raportat la valoarea acelei construcții și prejudiciul moral suferit, astfel încât apreciază că se impune acordarea de daune morale.
Prin decizia penală nr.78 din 9 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins apelurile ca nefondate, reținând în esență, că prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit cu certitudine că la data de 20.11.2004 cei patru inculpați,cu intenție, au distrus șandramaua părții vătămate și au pătruns fără drept în curtea acesteia, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere prev. de 217 al. 1 și violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cod penal.
Cu privire la această din urmă infracțiune a reținut tribunalul că susținerea inculpaților referitoare la neîngrădirea proprietății părții vătămate este irelevantă pentru existența elementelor infracțiunii de violare de domiciliu, din moment ce se știa precis delimitarea dintre curți, pe această temă existând anterior un proces civil între părți.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, s-a constatat că acestea au fost just și proporțional individualizate. De asemenea, s-a constatat că și daunele solicitate au fost corect apreciate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin criticile orale s-a solicitat casarea deciziei și pe fond achitarea acestora întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, întrucât terenul pe care se află construcția aparține familiei și nu există împrejmuiri.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859pct. 18 Cod pr.penală, cât și prin prisma celorlalte cazuri de casare care, potrivit disp.art. 3859al. 3 Cod pr.penală pot fi luate în considerare din oficiu, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit disp. art. 192 Cod penal, constituie infracțiune "pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește".
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că imobilele inculpaților și ale părții vătămate erau delimitate prin garduri din plasă de sârmă, din lemn precum și printr-o latură a magaziei demolate (20 ds.)
La data de 20.11.2004 inculpații au demolat magazia părții vătămate, apoi au luat bunurile care erau depozitate în interiorul magaziei și au pătruns fără drept în curtea părții vătămate prin desprinderea unei plase din gardul care le delimita proprietățile și au depozitat aceste bunuri, fapte ce întrunesc elementele infracțiunii de violare de domiciliu.
Ca urmare, în temeiul disp. artt. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul disp. art. 192 al.2 Cod pr.penală, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cererile avocaților din oficiu privitoare la acordarea a 25% din onorariile pentru asistența juridică din oficiu vor fi respinse ca nefondate, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că anterior primului termen de judecată aceștia ar fi consultat dosarul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și de către părțile vătămate, împotriva deciziei penale nr.78 din 9.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă fiecare recurent să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Respinge cererile avocaților din oficiu de acordare a onorariului conform art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex./18.05.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Andrieș Maria, Motan Traian
