Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 394
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de partea civilă - Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei penale nr.67/A/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru intimatul inculpat a răspuns avocat oficiu substituind pe avocat oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale pronunțate de tribunal, motivele invocate de recurentă nefiind întemeiate având în vedere și poziția acesteea care a achiesat la valoarea stabilită de expert. Solicitarea privind obligarea la despăgubiri a inculpatului, în solidar, nu este fondată, prejudiciul a fost reținut doar pentru 18 facturi și nu a fost contestat. În ce privește ultimul motiv de recurs, este un exces de zel din partea recurentei întrucât noul cod de procedură penală nu a intrat în vigoare. A solicitat plata onorariului pentru avocat oficiu din fondul
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Prin sentința penală nr. 364/10.09.2008 pronunțată de Judecătoria Moineștis -a dispus: în baza art.9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul -- fiul lui și, născut la data de 13.11.1980 în B cu domiciliul în, str. -,.5,. 16, jud. B, CNP -, cetățean român, studii generale, stagiul militar satisfăcut, administrator, necăsătorit, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a contopit și aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune, va revoca suspendarea condiționată.
In baza art. 65 Cod penal cu referire la art. 64 alin 1 lit. c cod penal cu aplicarea.art 14 alin 4 cod penal interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale pe o durata de 4 ani.
In baza art 14, 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art 998, 1000 alin.1 si 3, 1003 cod civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL la plata sumei de 26915 lei și în solidar cu SC SRL la plata sumei de 46958 lei cu titlu de despăgubiri către partea civila Ministerul Economiei și Finanțelor prin ANAF B la care se vor adăuga majorări, penalități și dobânzi aferente.
In baza art. 13 din Lg. 241/2005 cu referire la prevederile Lg. 26/1990 a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărâri judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în forma legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare in registrul comerțului.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
In baza art 191 alin 3 cod proc. pen a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL,SC SRL, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2052/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecatoria M, înregistrat pe rolul instanței sub nr- a fost trimis în judecată inculpatul --fiul lui și, născut la data de 13.11.1980 în B cu domiciliul în, str. -,.5,. 16, jud. B, CNP -, cetățean român, studii generale, stagiul militar satisfăcut, administrator, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.9 și art.11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplicare art.13 și art.33 lit. a Cod penal.
In actul de sesizare al instanței s-a arătat că inculpatul nu a evidențiat în contabilitate operațiuni comerciale efectuate și veniturile realizate, respectiv 18 facturi fiscale,prejudiciul în valoare de - lei nefiind recuperat, iar la solicitarea organelor fiscale nu a prezentat acestora actele de evidență contabilă.
Din probatoriul administrat în cauză respectiv dosarul de urmărire penală, declarațiile date în faza de cercetare judecătorească, expertiza contabilă, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a avut calitatea de administrator al societăților SC SRL și SC SRL, societăți care aveau ca și obiect de activitate intermedierea comercializării de material lemnos.
Aceste firme se află în lichidare și a fost introdus în prezenta cauză în calitate de lichidator pentru SC SRL, Expert B și pentru SC SRL, lichidator.
Începând cu data înființării societății SC și până la data de 31.12.2004,societatea a cumpărat de DGFP B trei topuri de facturi reprezentând 150 de exemplare.
ANAF Baf ăcut o verificare fiscală la această societate pentru perioada 01.04.2003-31.12.2004 și datorită faptului că a fost invitat inculpatul să fie prezent cu actele societății și acesta nu s-a conformat, s-a efectuat o verificare încrucișată.
În urma acesteia a rezultat că din topurile respective, inculpatul a emis două facturi în valoare de 272.000 lei către SC SRL pentru bușteni gater, 3 facturi la SC SRL B în valoare de 284.000 lei cherestea rășinoase, o factură în valoare de 169.000 lei către SC SRL, cherestea rășinoase, facturile nu conțin TVA.
Deoarece inculpatul nu s-a prezentat cu acte justificative, prin estimare s-a calculat un prejudiciu adus statului de 5785 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, TVA, penalități și dobânzi.
Garda Financiară Bae fectuat un control și la cea de a doua firmă a cărei administrator este, respectiv SC SRL, pentru perioada 30.11-30.12.2005, găsindu-se nereguli a fost sesizat ANAF B pentru verificarea întregii activități a firmei.
Inculpatul a fost legal invitat la sediul Gărzii Financiare cu contabilitatea societății, în zilele de 08.06, 08.08. și 19.08.2005, acesta neînțelegând să se conformeze.
În aceeași modalitate s-a comportat inculpatul și față de invitațiile făcute de ANAF.
Prin verificări încrucișate s-a stabilit că societatea a emis un număr de 5 facturi fiscale în valoare de 29.210 ron către SC SRL în perioada ianuarie - februarie 2005, prejudiciu prin estimare fiind de 12.240 ron.
Garda Financiară B împreună cu Garda Financiară au constatat că societatea inculpatului a emis către SC SRL Garoafa, jud. V 2 facturi fiscale în valoare 35.353 lei și a efectuat servicii în valoare de 29.988 lei, inclusiv TVA, aceste facturi neapărând înregistrate în evidența formularelor cu regim special.
În perioada septembrie-octombrie 2005 s-au găsit înregistrate un număr de 5 facturi fiscale emise de către SC SA B, în valoare de 65.080 lei, reprezentând prestări servicii.
Prin neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate în baza celor 7 facturi, s-a stabilit un prejudiciu total de 44.736 lei compus din TVA, impozit pe profit și accesorii.
Expertiza efectuată la urmărirea penală stabilit ca și prejudiciu suma totală pentru ambele societăți, de - lei.
În faza de cercetare judecătorească s-a admis o nouă expertiză contabilă care nu a fost contestată de părți, a stabilit defalcat cu titlu de prejudiciu SC SRL suma de 26915 lei și SC SRL suma de 46958 lei.
Prezent în instanță, inculpatul nu a recunoscut faptele și a arătat că a avut probleme personale care l-a împiedecat să se conformeze legii și că de contabilitatea firmei sale s-a ocupat o altă persoană.
Susținerile sale nu au fost dovedite dar verificările efectuate de organele administrativ fiscale, cele penale, expertizele de specialitate și depozițiile martorilor, duc la stabilirea vinovăției inculpatului.
In ceea ce privește susținerea inculpatului că pentru infracțiunea dedusă judecății lipsește latura subiectivă, și anume intenția directă, scopul faptei penale fiind acela de a obține venituri, prin nedeclararea veniturilor impozabile.
De precizat că în cauza prezentă, infracțiunea dedusa judecății constă în art. 9 Lg.87/1994, respectiv refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative și actele de evidență contabilă, precum și bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligațiilor bugetare.
Art.11 lit. c din același act normativ prevede omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția;
Aserțiunile inculpatului sub aspectul lipsei formei de vinovăție a intenției directe nu sunt susținute de materialul probator administrat in cauză, apărătorul nu explică motivul pentru care lipsește această intenție.
Infracțiunile prevăzute de art. 9 și 11 din Legea 87/1994, este una de pericol, fiind sancționată doar punerea în pericol a valorii sociale protejate de norma penală, nefiind necesară producerea unui rezultat fizic materializat, iar urmarea imediată constă în crearea unei situații de incertitudine în privința obligațiilor datorate, concretizată în neplata sau diminuarea obligației fiscale datorate.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei infracționale, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 13 cod pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât între momentul săvârșirii faptei, iulie 2004 și până în momentul judecății s-au succedat două acte normative: Legea 87/1994, Legea 241/2005.
Instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în prezenta cauza este ultimul act normativ, respectiv Legea 87/1994 deși limitele de pedeapsă, sancțiunea complementară sunt identice în cele două legi
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod pen. respectiv: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele speciale de pedeapsa, persoana inculpatului care nu a mai suferit rigorile legii penale, gradul de pericol social al faptei, urmând a aplica pedeapsa închisorii orientată spre minimul special.
Instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art 52 cod pen. poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale.
Faptele fiind în concurs au fost aplicabile prevederile art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare, prevăzut de art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune se va revoca suspendarea condiționată.
In baza art 65 Cod pen cu referire la art 64 alin 1 lit. c cod pen. cu aplicarea art 14 alin 4 cod pen. interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul societăților comerciale pe o durata de 4 ani.
In baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art. 998, 1000 alin. 1 si 3, 1003 cod civ. a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL și în solidar cu SC SRL la despăgubiri către partea civila Ministerul Economiei și Finanțelor prin ANAF B la care se vor adăuga majorări, penalități și dobânzi aferente.
In baza art. 13 din Lg. 241/2005 cu referire la prevederile Legii 26/1990 a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în formă legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul comerțului.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
In baza art. 191 alin 3 cod proc. pen a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL,SC SRL, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și inculpatul.
Prin decizia nr. 67/16.02.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor părții civile și inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut:
Inculpatul, a solicitat reducerea pedepsei, iar partea civilă a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică deoarece este nemotivată sub aspectul laturii civile și nu conține motivele de fapt și de drept care au determinat convingerea instanței, precum și cele pentru care s-a înlăturat cererea lor; în această situație hotărârea nu a putut crea convingerea că soluția dată este legală și justă.
Soluționarea laturii civile s-a bazat exclusiv pe concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, expertiză care a fost întocmită cu încălcarea normelor de procedură, întrucât organul fiscal nu a fost convocat în mod legal de către expertul contabil desemnat în cauză, așa cum rezultă din adresele nr. 6/24.04.2008 și nr. 37563/15.05.2008 care au fost anexate.
În această situație au considerat că s-au încălcat dispozițiile legale ce garantează dreptul la apărare al părților și dreptul la un proces echitabil.
Din sentință a rezultat faptul că, în speță, instanța nu a manifestat un rol activ în vederea soluționării corecte a cauzei, cercetarea judecătorească fiind practic inexistentă în condițiile în care soluția s-a bazat exclusiv pe concluziile expertului contabil.
Mai mult decât atât, așa cum a rezultat și din adresa nr. 2998/24.06.2008 depusă la dosarul cauzei, concluziile expertului contabil nu diferă de constatările organului de inspecție fiscală în ceea ce privește prejudiciul produs statului prin neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale emise de SRL și SRL; însă prejudiciul total înscris în cererea de constituire parte civilă este constituit și din prejudiciul adus bugetului de stat stabilit de către organul fiscal prin estimare.
Astfel, având în vedere că societățile administrate de inculpatul în cauză nu au pus la dispoziția organului de control documentele de evidență contabilă s-a procedat la stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat prin estimare, în conformitate cu prevederile art. 67 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Dispozițiile art. 67 al.1 din OG nr. 92/2003 republicată precizează: " Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze.
În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare ."
De asemenea, arată că instanța a ignorat solicitarea expresă din cererea de constituire ca parte civilă referitoare la confiscarea sumei totale de 24.526,9 lei reprezentând contra/valoarea cantității de cherestea livrată de către SC SRL către SC SRL și SC SRL, pentru care administratorul societății a refuzat să prezinte documentele legale de proveniență.
Față de cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 364/10.09.2008 și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL la plata sumei de 578.404, 8141 lei și în solidar cu SRL la plata sumei de 56.976 lei, la care să adauge prin efectul legii obligații accesorii, de la scadență și până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
Tribunalul, analizând hotărârea apelată sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum și din perspectiva motivelor de apel invocate, a constatat că apelurile sunt nefondate și au fost respinse pentru următoarele considerente:
În privința apelului inculpatului, instanța a considerat că nu se impune o reindividualizare pedepsei întrucât instanța de fond a apreciat judiciar, temeinic, cuantumul pedepsei și modalitatea în care urmează să se execute, pentru atingerea scopului educativ al inculpatului; raportat la faptele inculpatului, la prejudiciul produs ( cuantumului acestuia ), la persoana și conduita acestuia.
În privința apelului părții civile, a reținut că prin rechizitoriu s-a precizat că, inculpatul nu evidențiat 18 facturi fiscale cauzând un prejudiciu de 116.906 lei și că nu a prezentat organelor fiscale actele de evidență contabilă.
S-au efectuat în această fază a procesului penal două expertize contabile ( fila 107 dosar și 127 dosar ), precum și una pe parcursul cercetării judecătorești ( fila 194 dosar instanță ).
Pentru aceasta din urmă s-a solicitat, ca obiective: dacă suma cu care s-a constituit parte civilă în dosarul penal și anume 116.906 lei face parte din suma cu care aceeași parte civilă s-a înscris în creditorilor la debitoarea falită SRL, adică 848.356 lei; componența sumei cu care s-a constituit parte civilă defalcată pe următoarele criterii: debit, penalități, majorări SRL și SC SRL; să stabilească prejudiciul real înregistrat la bugetul general consolidat al statului prin neînregistrarea facturilor reținute prin rechizitoriu defalcat pe criteriile menționate anterior și temeiul legal al calcului prejudiciului astfel cum a fost stabilit de partea civilă, iar concluziile acesteia se regăsesc la fila 197, în care, la obiectivul trei, se precizează că cele două societăți comerciale administrate de inculpat SC SRL și SC SRL datorează bugetului de stat, prin acțiunea sa de neînregistrare a facturilor, așa cum se prevede în rechizitoriu, suma de 73.873 rON, sumă care se regăsește și în concluziile ultimei expertize contabile efectuate la urmărirea penală ( fila 127 dosar ).
Totodată, partea civilă printr-o adresă oficială a instanței, asupra concluziilor expertizei ( fila 204 dosar instanță ), aceasta a răspuns că " în principiu suntem de acord cu opinia expertului, cu precizarea că la pct. 4 ar fi trebuit să indice temeiul de drept, respectiv articolele de lege ce au fost încălcate de către inculpat, respectiv art. 19 și art. 140 alin. 1 din Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 5 din OG24/2001, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 6 din Legea 82/1991.
Așadar, partea civilă achiesat la valoarea expertizei, la prejudiciul rezultat; stabilit la obiectivul nr. 3, sumă pe care instanța de fond a acordat-o prin sentința penală.
Este adevărat că instanța de fond, a motivat lapidar latura civilă a cauzei, însă față de poziția exprimată de partea civilă, pe parcursul procesului ( aceea de a fi de acord cu valoarea prejudiciului rezultat ) s-a considerat că nu poate fi considerat că nu ar fi fost motivată deloc latura civilă așa cum a susținut apelanta - parte civilă în primul motiv de apel.
Cu privire la al doilea motiv de apel, acela al obligării inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumelor de 578.404, 8141 lei și 56.976 lei, s-a apreciat că nu este fondat, având în vedere că prin actul de sesizare, s-a reținut prejudiciul doar pentru cele 18 facturi neînregistrate și concluziile raportului de expertiză contabilă din care rezultă prejudicii de 26.915 lei și 46.958 lei, sume cu care partea civilă a fost de acord, necontestându-le la instanța de fond printr-un supliment de expertiză sau contraexpertiză.
De asemenea, s-a solicitat în apel, ca și la fond, confiscarea sumei de 24.526, 9 lei, în baza art. 136 din Legea 301/2004, (Cod penal ), apelul a fost respins,având în vedere că temeiul juridic indicat nu este în vigoare (această lege urmează a intra în vigoare la 01.09.2009), nu are încă aplicabilitate ( filele 44 dosar fond și 23 dosar tribunal ).
Pentru toate argumentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b sau C.P.P. respins cele două apeluri și s fost obligat fiecare apelant la plata de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacăua sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurenta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin motivele de recurs, recurenta a invocat nelegalitatea / netemeinicia deciziei recurate reiterând motivele invocate în apel și anume că nu s-a motivat latura civilă, nu s-a acordat prejudiciul obținut prin estimare și nu s-a confiscat suma de 24.526,9 lei.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385/9alin 3 Cpp, combinat cu art. 385/6 alin 1 Cpp constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Din întreg probatoriul administrat de către prima instanță rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp și art 11 lit c din aceeași Lege constând în aceea că nu a înregistrat în contabilitate un număr de 18 facturi fiscale producând un prejudiciu însemnat bugetului de stat.Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cp.
Sub aspectul motivelor de recurs invocate de recurenta parte vătămată, în mod judicios instanța de apel a respins apelul părții civile argumentând temeinic fiecare din aceste motive.
Examinând actele din dosarul cauzei, instanța de recurs constată că, sub un prim motiv de recurs, nemotivarea laturii civile, acesta nu se poate reține, atâta vreme cât motivarea primei instanțe, chiar lapidară, conține argumentele raționamentului instanței, fiind ulterior dezvoltate de instanța de apel.
Sub aspectul greșitei neacordări a întreg prejudiciului stabilit de organul de control prin estimare, instanța reține că, potrivit art 62 Cpp,În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe"iar potrivit art. 90 alin. 2 Cpp sunt mijloace de probă procesele -verbale și actele de constatare încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.
Potrivit art.62 alin 2 Cpp probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
În vederea aflării adevărului în cauză a fost efectuată în faza de urmărire penală o expertiză contabilă, ale cărei concluzii au fost în sensul că prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost în sumă de - lei.Nu sunt îndreptățite susținerile părții civile că nu i s-au comunicat concluziile raportului de expertiză pentru a formula eventuale obiecțiuni, în condițiile în care, în faza de cercetare judecătorească s-a dispus nouă expertiză, de concluziile căreia a luat cunoștință, expertul a încunoștiințat părțile, după cum rezultă din înscrisul de la fila 198 dosar fond. Din adresa de la fila 209 dosar fond, partea civilă a arătat că a luat cunoștință de concluziile raportului de expertiză, cu care este de acord.
În condițiile în care partea civilă se considera prejudiciată de un act efectuat în faza de urmărire penală, avea posibilitatea de a invoca nulitatea în condițiile art. 197 alin 1 și 4 Cpp,în cursul efectuării actului când partea este prezentă,sau la primul termen de judecată cu procedura completă. Ori, partea civilă a invocat această împrejurare abia în motivele de apel, eventuala vătămare fiind acoperită în etapa cercetării judecătorești.
În aceste condiții nu se poate reține că procesul verbal încheiat de organul constatator ar avea forță juridică superioară, organele judiciare reținând ca și cuantum al prejudiciului cel care rezulta din coroborarea întregului probatoriu existent în cauză.
Referitor la celălalt motiv de recurs invocat, neconfiscarea sumei de 24.526,9 lei, în temeiul art. 136 din Legea nr. 301/ 2004 ( Noul Cod Penal ), în mod temeinic, prima instanță nu a procedat la confiscare, iar instanța de apel a motivat că dispozițiile legale la care face referire partea civilă nu sunt încă în vigoare.
Față de cele expuse și întrucât nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. Cpp Curtea va respinge recursul de față.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ,împotriva deciziei penale nr.67 din 16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei către Baroul d e avocați B apărător oficiu.
În baza art.192 al 2 Cod procedură penală, obligă recurenta să plătească statului suma de 300 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
GREFIER,
red.sent.
red.dec. apel
red.dec.recurs
tehnored.
2 ex.
11.06.2009
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
