Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 395/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 395
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.122/A/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat asistat din oficiu de avocat lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Fiind întrebat de instanță dacă dorește să dea o nouă declarație, intimatul inculpat a răspuns că nu dorește să dea o nouă declarație, se prevalează de dreptul la tăcere.
Intimatul inculpat prin apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul, a pus concluzii de admitere a recursului așa cum a fost declarat și motivat în scris considerând că atât sentința penală cât și decizia penală nu sunt temeinice. Culpa inculpatului constă în faptul că acesta a circulat cu o viteză prea mare. Toate cele trei expertize conduc la concluzia că acesta a circulat cu viteză depășită pe raza localității. Putea prevedea că pot apare obstacole. A solicitat condamnarea inculpatului prin reținerea culpei comune a sa - că a avut viteză foarte mare și a victimei - că a traversat prin loc nepermis. De asemenea a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile așa cum au fost solicitate.
Avocat oficiu având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a recursului declarat de parchet și menținerea celor două soluții pronunțate. Chiar dacă ar fi încercat, inculpatul nu ar fi putut evita accidentul, victima se afla într-o stare avansată de ebrietate. A cerut plata onorariului din fondul.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, regretă cele întâmplate nu și-a dorit așa ceva.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 251 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a dispus:
In baza art.11 pct. lit.a rap. la art.10 lit.e Cpp, achitarea inculpatului ,fiul lui G și ,născut la data de 12.09.1979 în B, cu domiciliu în B-/A/4, fără forme legale în B-/A/2 cetățean român, studii școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale pentru săvârșirea infractiunii ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 Cp.
În baza art. 346 al.2 Cpp s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părtile civile, prin reprezentant legal .
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 10.09.2005 în jurul orelor 21:45 inculpatul se afla la volanul autoturismului marca Opel Vectra cu nr. inmatriculare - și circula pe DN2 pe directia de mers Adjud- B.
Pe raza localității inculpatul a fost surprins de un pieton- femeia- angajat în traversarea din dreapta direcției de mers, s- produs impactul, pietonul fiind preluat pe autovehicolului și transportat pe o distanță de 34,8 după care a căzut în partea dreapta a autovehicolului, care a mai parcurs 6,4 și s-a oprit.
După accident, victima în persoana numitei, a fost condusă la Spitalul Judetean unde s- constatat decesul acesteia și i s-a recoltat probe de sânge, alcolemia în momentul decesului fiind de 3,15 gr%0.
Conform raportului de constatare medico-legală (27 p) moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui traumatism complet toraco-abdominal cu leziuni de organe interne incompatibile cu viața, leziunile producându-se prin lovirea și proiectarea sa în cadrul unui accident de circulație.
Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie (24.p) inculpatul nu se afla sub influiența băuturilor alcoolice.
Potrivit art. 19 pct. 2 lit. b Cp fapta este săvârșită din culpă când impactul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia si putea să-l prevadă.
Aprecierea vinovăției sub forma culpei a fost depășită după observarea criteriilor prev. de lege, anume: dacă făptuitorul trebuie să prevadă rezultatul si dacă putea să-l prevadă.
Criteriul obiectiv care se presupune în doctrina penală în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.
cu o viteză mai mare decât limita legală ( 50 Km/), rezultatul produs, repectiv accidentarea victimei, era previzibil, deci inculpatul trebuia să-l prevadă.
Pentru existența culpei ca formă de vinovație a fost necesar să se stabilească dacă inculpatul putea să prevadă rezultatul faptei sale.
Posibilitatea concretă de prevedere a incupatului a fost apreciată în funcție de personalitatea acestuia, experiența de viață, pregătirea profesională
Dacă inculpatul nu a putut prevee rezultatul vinovației sub forma culpei nu a putut fi reținută datorită imposibilității subiective a inculpatului de a-l prevedea.
Din ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză rezultă că accidentul putea fi evitat de pietonul victimă dacă s-ar fi asigurat înainte de a pătrunde pe partea carosabilă.
În condițiile în care victima s-a angajat în traversarea drumului printr-un loc nemarcat inculpatul nu a fost avertizat și pus în situația de a-și mări atenția și de a reduce viteza autoturismului.
Inculpatul a circulat pe axul dintre cele două benzi a sensului de drum la o distanță de 1,90-2.00 de marginea carosabilului, iar din sens invers circulau autovehicule cu faruri aprinse,( timp de noapte, drum neiluminat) astfel încât a observat victima și realizat intenția acesteia acesteia chiar în momentul în care s-a angajat în traversarea drumului și a intrat pe carosabilul șoselei.
Deși circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă (50Km/h) inculpatul nu a putut evita impactul cu pietonul victimă, deoarece timpul său de manevră ( fie viraj stânga, fie frânare bruscă) plus timpul de gândire este mai mare decât timpul de deplasare al pietonului( raport de expertiză întocmit în faza de judecată fl.47-50).
În raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală ( 33-36 p) s-a reținut că virajul spre dreapta u era posibil nu era posibil deoarece din dreapta venea victima, dar era posibil virajul spre stânga cu ocolirea victimei.
Această posibilitate de evitare a victimei nu s-a putut retine întrucât timpul avut la dispozitie de inculpat fie pentru frânare fie pentru virare spre stânga a fost acela în care victima a parcurs distanța de la acostament la locul impactului.
De asemenea la aprecierea posibilității de efectuare a manevrei de evitare prin stânga victimei trebuie avut în vedere împrejurările în care a avut loc accidentul, inculpatul nu se aștepta la pericol și din sens invers circulau autovehicule cu faruri aprinse ( timp de noapte, drum iluminat )
În condițiile în care inculpatul nu a putut prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei, aceasta fiind consecința intervenției unei împrejurări străine de voință și conștiința sa - fapta victimei - sunt îndeplinite astfel dispozițiile art. 47 Cp, fapta fiind săvârșită în caz fortuit, lipsindu- trăsătura esențială a vinovației astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit raportat la art. 10 lit. e Cpp, a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 346 al.2 Cpp s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de părtile civile, prin reprezentant legal .
Împotriva acestei soluții au declarat apel, în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU cât și părțile civile, și.
PARCHETUL a invocat netemeinicia sentinței penale pronunțată în cauză cu privire la greșita achitare a inculpatului pe considerentul că în speță ar exista o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii iar pe fond condamnarea inculpatului pentru fapta de ucidere din culpă. Se solicită de asemenea, reținerea culpei comune în producerea accidentului.
Părțile civile nu si-au motivat în scris cererea de apel. însă oral, în instanță apărătorul angajat al acestora au solicitat, în acord cu apelul parchetului, condamnarea inculpatului și obligarea acestuia atât la plata de despăgubiri civile și morale cât și la o contribuție lunară în favoarea minorilor - copii ai victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate, Tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
În momentul în care a dispus achitarea inculpatului - intimat, în condițiile prev de art. 11 pct. lit.a rap. la art.10 lit.e Cpp, prima instanță a avut în vedere, în primul rând concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză, reținându -se că accidentul putea fi evitat de victima dacă
s-ar fi asigurat înainte de a pătrunde pe partea carosabilă.
Pentru o justă soluționare a cauzei, în apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto care a avut ca obiective principalestabilirea dinamicii producerii accidentului, viteza autovehiculului în momentul premergător accidentului, locul impactului, posibilitatea de evitare a producerii evenimentului rutier.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat, în apel, de ing. jur., a rezultat că, viteza probabilă a autoturismului în momentul premergător accidentului, a fost de cca. 62 km /
Impactul s-a produs în zona mediană a benzii de lângă axul drumului corespunzătoare sensului Adjud - B la cca.5 m în amonte, față de locul în care a fost găsit tricoul care îl avea victima în mână.
Inculpatul nu putea evita accidentul decât dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 37 km/. accidentului prin ocolire nu putea fi luată în discuție din considerentele arătate.
Numita ar fi putut evita accidentul dacă anterior angajării în traversare s-ar fi asigurat că aceasta poate fi efectuată fără pericol sau dacă s-ar fi oprit pe marcajul longitudinal acordând prioritate autoturismului.
În aceste condiții, s-a constatat că, chiar dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală maximă admisă în localitate, de 50 km/ h, accidentul tot nu ar fi putut fi evitat.
De altfel, în toate cele trei expertize efectuate în cauză, se concluzionează că, pentru a putea fi evitat accidentul, autoturismul condus de inculpat trebuia să aibă o viteză mult redusă decât viteza maximă admisă în localitate.
În aceste condiții Tribunalul a reținut că nu viteza a fost cauza determinantă a producerii accidentului ci comportamentul victimei care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, fără a se asigura, fiind și într-o stare avansată de ebrietate, cu o alcoolemie de 3, 15 gr%0. Valoarea ridicată de alcoolemie a victimei a presupus un grad de intoxicație cu alcool încât s-a produs o paralizie aproape completă a energiei fizice și a facultăților psihice ale acesteia, încât a acționat involuntar și fără a -și lua cele mai elementare norme de prevedere în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât această acțiune avea loc prin loc nepermis.
De asemenea, dacă s-ar reține că inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mare decât cea admisă, tribunalul consideră că depășirea vitezei legale în localitate, în condițiile date, îmbracă conținutul unei contravenții și nu de natură penală. În consecință, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru ucidere din culpă ci doar aplicarea unei contravenții în condițiile prev de OUG 195/ 2002.
În mod corect s-a motivat de prima instanță că, la aprecierea posibilității de efectuare a manevrei de evitare prin stânga victimei trebuie avut în vedere împrejurările în care a avut loc accidentul, inculpatul nu se aștepta la pericol, din sens invers circulau autovehicule cu faruri aprinse ( timp de noapte, drum iluminat necorespunzător, locul nu era marcat pentru trecerea pietonilor).
Pe cale de consecință, și în concordanță cu toate concluziile din cele trei rapoarte de expertiză tehnice efectuate în cauză, culpa exclusivă în producerea accidentului a revenit victimei, astfel că soluția primei instanțe de a constata că, sunt aplicabile dispozițiile art. 47 Cp, fapta fiind săvârșită în caz fortuit, în speță exista o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, este temeinică și legală.
Menținând soluția de achitare a intimatului inculpat, Tribunalul a constatat că nu pot fi admise pretențiile civile formulate de părțile civile din cauză.
Pentru aceste considerente prin Decizia penală nr. 122/A din 10.03.2009 pronunțata de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală s-au respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA BACĂU și părțile civile, și, împotriva sentinței penale nr.251/8 februarie 2008 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare în apelul Parchetului, au rămas în sarcina statului.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.pen. a fost obligat fiecare apelant parte civilă la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorar avocat oficiu.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei av. a s- suportat din fondul
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală, a fost obligat apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorar avocat oficiu.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul care critică decizia recurată sub următoarele aspecte:
În mod eronat instanța de apel a reținut că fapta inculpatului de ucidere din culpă este urmarea cazului fortuit. Chiar dacă victima se afla sub influența băuturilor alcoolice și a traversat carosabilul printr-un loc nepermis, culpa inculpatului constă în aceea că acesta a circulat pe raza unei localități cu o viteză peste limita legală de 50 Km/.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză în faza de urmărire penală rezultă faptul că, în momentul producerii accidentului, conducătorul auto circula cu o viteză de 89 km/ - fl.34-35 dosar
Expertiza tehnică efectuată în cursul judecății a concluzionat că în momentul producerii accidentului, conducătorul auto circula cu o viteză de 80 km/ - 50 dosarul Judecătoriei Bacău nr-.
Ulterior, la judecata în apel, a fost dispusă o nouă expertiză tehnică efectuată de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, care a concluzionat faptul că în momentul producerii accidentului viteza autoturismului era de 62 km/.
Așa cum se poate observa, cele trei expertize tehnice efectuate în cauză conduc la concluzia că în momentul producerii accidentului, conducătorul auto circula cu autoturismul având o viteză ce depășește limita legală permisă de lege pe raza unei localități.
Prin urmare, circulând pe raza unei localități, inculpatul ar fi trebuit să prevadă faptul că, în mod intempestiv, pe carosabil pot apărea diverse obstacole, astfel încât acesta avea obligația de prevedere a consecințelor activității sale. Mai mult decât atât, este de observat faptul că există o diferență de aproximativ 27 km/ între concluziile primei expertize și cea dispusă de către instanța de apel.
Apreciază că, în mod subiectiv instanța de apel a luat în calcul concluziile ultimei expertize tehnice, fără a avea o confirmare din partea Institutului Național de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției și Libertăților - B, având în vedere faptul că cele trei rapoarte de expertiză tehnică concluzionează diferit privind viteza autoturismului în momentul producerii accidentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului.
Curtea de Apel, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857. proc. pen. constată următoarele:
Deși procurorul a susținut că ambele instanțe - prima instanță și cea de apel - au ajuns la concluzia achitării inculpatului prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul procesului penal, Curtea de Apel constată că, dimpotrivă, atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal.
În Codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei
- dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de față, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond pronunțat o soluție de achitare a inculpatului, care a fost menținută corect de instanță prin control judiciar.
Astfel, pentru o deplină elucidare a circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier soldat cu moartea victimei, Tribunalul Bacău,absolut întemeiat a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice.
Coroborând concluziile raportului de expertiză efectuat în apel cu celelalte două expertize criminalistice efectuate în cursul procesului penal, se poate stabili neîndoielnic că inculpatul s-a aflat în imposibilitatea de prevedere a conduitei victimei, care aflându-se într-o stare avansată de ebrietate, s-a angajat fără să se asigure în traversarea drumului printr-un loc nemarcat.
În dezacord cu opinia procurorului, Curtea, constată că nu există o legătură de cauzalitate dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului și impactul cu victima.
Având în vedere că din probe rezultă că inculpatul putea evita accidentul dacă numai dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 37 km/, iar condițiile de trafic (vizibilitate și aderență) de la locul faptei nu impuneau rularea cu o viteză atât de redusă, împrejurarea că inculpatul ar fi condus autovehiculul cu viteză ce a depășit limita legală, nu fost cea care a determinat producerea tragicului accident rutier.
În atare situație, constatând că producerea accidentului rutier s-a datorat exclusiv conduitei imprudente a victimei, inculpatul fiind pus în imposibilitatea de a prevedea această conduită, Curtea, ca și instanțele anterioare, apreciază că fapta supusă judecății a fost săvârșită în caz fortuit, vinovăția inculpatului fiind exclusă.
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul procurorului declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.3 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.122/A din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
GREFIER,
red.sent.
red.dec. apel CM/.
red.dec. recurs
tehnored.
2 ex.
15.06.2009
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Adrian Bogdan Nimineț Ștefan
