Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 520
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.311/A din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-inculpat - pentru care a răspuns avocat oficiu, intimata-parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și intimații-părți rsponsabile civilmente O, O și lichidatorul judiciar B pentru
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.385/15 al.2 lit.b, în baza art.10 lit.e Cod pr.penală, ca urmare a reținerii și aplicării cazului fortuit prev.de art.47 Cod penal. A susținut că o inundație depășește posibilitatea prevederii. În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante și redozarea pedepsei sub minimul special prev. de legea penală.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât art.47 Cod penal nu poate fi reținut; inundația a avut loc în anul 2000, iar controlul s-a efectuat pentru anii 2002-2003; inculpatul avea posibilitatea reconstituirii documentelor și avea obligația de a anunța organele în drept; de asemenea, infracțiunea a afectat două societăți.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.311/A din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.151 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
A fost admisă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice.
În baza art. 9 pct. b Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin omisiunea evidențierii, în acte contabile a operațiunilor comerciale efectuate, prin schimbarea încadrării juridice, conf. art. 334 Cod procedură penală din infracțiunile prevăzute de art. 13 Legea 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 al. 2 Cod penal și art. 40 din Legea nr. 82/1991cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul-,fiul lui și, născut la 18.09.1956, în B, domiciliat în O, -,. 8/A/C/27,. 1, fără forme legale în O, - bloc 3. și în O, -,. 6. - -, studii superioare, inginer, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 65 al, 2 Cod penal combinat cu art. 9 al. 1 Legea 241/2005 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a administra societăți comerciale, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală, art. 998, 1000 al. 3 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente O, prin administrator B să achite părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de 450.185.507 lei vechi, la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de verificare fiscală până la stingerea în totalitate a creanțelor către stat, conform Codului Fiscal și Codului d e Procedură Fiscală.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală suma de - lei vechi despăgubiri civile la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de verificare fiscală până la stingerea în totalitate a creanțelor către stat, conform Codului Fiscal și Codului d e Procedură Fiscală.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente Oaf ost radiată din Registrul Comerțului la data de 9.05.2006.
În conformitate cu art. 11 Legea 241/2005 s-a constatat imposibilitatea luării măsurilor asiguratorii.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 64 Legea 51/1995, s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției către Oau nui onorariu de avocat din oficiu în sumă de 100 RON (av. ).
Conform art. 13 Legea 241/2005 s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a prezentei, o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 al. 1 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente O prin administrator judiciar
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În perioada anilor 2000-2003 a administrat cu puteri depline "" O și " "
În luna iunie 2004, la societățile comerciale susmenționate s-a desfășurat verificare financiar-contabilă.
Procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului concluzionează că pentru perioada 01.11.2000-31.12.2000 în cazul " " O și pentru intervalul 01.02.2002-31.08.2003 în cazul "" O nu s-a făcut dovada că cele două societăți au întocmit sau reconstituit evidența contabilă. Nu s-au depus la organul fiscal competent declarațiile obligatorii de impozite și taxe, nu au fost depuse bilanțurile contabile și nici balanțele pentru anii 2000, 2002, 2003 și nu s-au prezentat la control imprimatele cu regim special, obligații reglementate de NR.OG 68/1997 republicată și de Legea 82/1991 republicată.
Inculpatul a recunoscut aspectele reținute în actul de control al Ministerului Finanțelor Publice, susținând însă că arhivele (evidențele contabile) ambelor societăți au fost distruse în mod accidental, în urma unor inundații. declară, că ulterior distrugerii în proporție de 100% a evidențelor contabile nu a sesizat organul fiscal competent și nu a procedat la reconstituirea documentelor. Instanța apreciază ca simple apărări de circumstanța susținerile inculpatului cu privire la distrugerea accidentală a celor 2 arhive, declarațiile martorilor și (filele 77 și 110 dosar instanță) nefiind suficiente pentru a susține apărarea inculpatului. În plus la data de 14.03.2005 recunoaște că la nu a mai ținut evidența contabilă începând din anul 1997.
Pe de altă parte, inculpatul recunoaște că în calitate de administrator al celor 2 societăți comerciale, a efectuat acte de comerț, însă o parte a operațiunilor comerciale reale nu au fost evidențiate în documentele contabile ale persoanelor juridice. Din actul de control al (filele 13-24, 30-41 dosar ) coroborat cu concluziile expertizei tehnice contabile rezultă că în documentele contabile ale " " O nu au fost evidențiate operațiuni comerciale efectuate cu "" SUCURSALA., " " C, " COM."
În ceea ce privește "" O, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate facturi fiscale de achiziție încheiate cu " " C, " COM." O și " COM."
Urmare a neînregistrării de către inculpat în evidența contabilă a facturilor fiscale de achiziție și de livrare "" O și " " O s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 450.185.507 lei și 914.872.628 lei sume cu care Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Starea de fapt fiind dovedită cu probatoriile administrate în cauză instanța reține săvârșirea cu vinovăție de către inculpatul, neînregistrarea în evidențele contabile ale celor 2 societăți comerciale a operațiunilor comerciale reale ceea ce a avut drept consecință neplata impozitului taxei și a contribuției către bugetul de stat în cuantumul mai sus menționat. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale evaziunii fiscale, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 9 pct. b din Legea 241/2005 pentru care se va dispune condamnarea inculpatului.
Întrucât de la săvârșirea faptei și până la soluționarea cauzei Legea 87/1994 a fost modificată; iar prin Legea nr. 241/2005 legea modificată a fost abrogată, infracțiunea de evaziune fiscală primind o nouă reglementare și numerotare instanța va da eficiență dispozițiilor art. 13.Cod Penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii privind Legea contabilității cu privire la omisiunea cu știință a întocmirii sau reconstituirii evidenței contabile a celor 2 societăți, a depunerii la organul fiscal teritorial a declarațiilor obligatorii de impozite, a bilanțurilor contabile și balanțelor pentru anii 2000,2002 și 2003 având drept consecință denaturarea veniturilor și rezultatelor financiare.
Este de remarcat că cele două texte incriminatorii au o redactare aproape identică, însă ceea ce este esențial este că rezultatele urmărite sunt aceleași.
Întrucât, acțiunile și inacțiunile comise cu știință de inculpat au avut ca urmare neplata impozitului, infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 40 din Legea 82/1991 își pierde individualitatea și se absoarbe în conținutul infracțiunii complexe și anume de evaziune fiscală.
În consecință, în baza art. 334 Cod pr. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod pen. în infracțiunea complexă prev. de art. 9 pc. b din Legea nr. 241/2005.
a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții mai multe acțiuni și inacțiuni care prezintă fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală.
Instanța, a reținut în consecință, că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în forma continuată fiind incidente dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor, în baza art. 72 Cod penal s-au avut în vedere: gradul de pericol social al faptelor concretizat în diminuarea bugetului de stat, poziția parțial sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, precum și întinderea prejudiciului cauzat prin activitatea sa infracțională.
Circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului au creat instanței convingerea că scopul coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Pe cale de consecință și în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal instanța a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Așa fiind, în baza art. 14, 346 al. 1 Cod procedură penală, art. 998, și 1000 al. 3 Cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu "" SRL O prin administrator " " B la repararea prejudiciului cauzat Agenției Naționale de Administrare Fiscală căruia urmează a-i achita 450.185.507 lei și singur la plata sumei de 914.872.628 lei, sume ce includ impozit pe profit, TVA, penalități de întârziere, la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de verificare fiscală până la stingerea integrală a creanțelor.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 din Lg. 241/2005 instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a administra societăți comerciale pe o durată de 3 ani, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
S-a constatat că " " Oaf ost radiată la data de 9.05.2006.
Art. 11 Legea 241/2005 prevede că, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de Legea 241/2005, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Instanța a solicitat informații în acest sens, însă PRIMĂRIA municipiului Oac omunicat că nici inculpatul, nici "" sau " " nu sunt înregistrați în evidențele fiscale cu bunurile mobile sau imobile (file 24,35 dosar).
Prin urmare, s-a constatat că instanța este în imposibilitate de a lua măsura prevăzută de art. 11 susmenționat.
Împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel.
Prin decizia penală nr.311/A din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat -, împotriva sentinței penale nr.151 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-.
S-a constatat că apelantul-inculpat a fost reprezentat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 C.P.P. a fost obligat apelantul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
În perioada anilor 2000 - 2003, inculpatul a administrat SC SRL O și SC SRL
Din procesul verbal întocmit cu ocazia controlului, s-a reținut că în perioadele 01.11.2000 - 31.12.2000 și 01.02.2002 - 31.08.2003, pentru cele două societăți administrate de inculpat, nu s-a făcut dovada că s-a întocmit sau reconstituit evidența contabilă. De asemenea, nu s-a depus la organul fiscal competent declarațiile obligatorii de impozite și taxe, bilanțurile contabile, balanțele pentru anii 2000, 2002, 2003 și nici cu ocazia controlului nu au fost prezentate imprimatele cu regim special care sunt reglementate de OG nr.68/1997 și Legea nr.82/1991.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, inculpatul a recunoscut că în calitate de administrator al celor două societăți, a efectuat acte de comerț, însă o parte a operațiunilor nu au fost evidențiate în documentele contabile, uneori, din cauza datoriilor pe care le avea la persoane fizice din județul
Aceste susțineri ale inculpatului sunt confirmate și de actul de control al și concluziile expertizei tehnice-contabile efectuate în cursul urmăririi penale, din care se reține că în documentele contabile ale celor două societăți administrate de inculpat nu au fost evidențiate operațiuni comerciale efectuate cu SC SA - Sucursala, SC SRL C, " COM." O, SC COM SRL
În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul reținerii dispozițiilor art.47 din Codul penal, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru a opera dispozițiile art.47 din Codul penal, inculpatul trebuia să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului. Imposibilitatea de prevedere trebuia să fie obiectivă, adică împrejurarea care constituie cazul fortuit să nu fi putut fi prevăzută de nicio persoană oricât de diligentă ar fi ea.
Din actele dosarului a rezultat că inundația care a avut loc la sediul societății a fost în anul 2000, controlul fiind efectuat și pentru perioada anilor 2002 și 2003. Mai mult, după producerea inundației, inculpatul avea posibilitatea de a face o reconstituire a documentelor, însă, la controlul efectuat, nu au fost prezentate documente reconstituite și chiar inculpatul este cel care a declarat faptul că după producerea evenimentului nu a anunțat organele în drept, crezând că arhiva o poate reface singur (fila 76 dosarul instanței de fond).
Referitor la nereținerea dispozițiilor art.74 din Codul penal în dispozitivul hotărârii, s-a constatat că această critică nu este întemeiată, întrucât instanța de fond într-adevăr a făcut vorbire în considerentele hotărârii despre circumstanțele reale și personale ale inculpatului, însă doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege pentru fapta comisă și a modalității de executare, considerând că scopul educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executare într-un loc de detenție.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, s-a constatat că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică a dispozițiilor art.72 din Codul penal, aplicând inculpatului o pedeapsă care își atinge scopul, așa cum este definit în art.52 din Codul penal, referitor la faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a reiterat aceleași motive de la instanța de apel.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art.385/14 Cod procedură penală hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 385/9 al.3 Cod pr. penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Tribunalul a apreciat în mod justificat că în cauză nu pot fi aplicate prevederile art.47 Cod penal întrucât inculpatul nu a fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului. Mai mult, inculpatul avea posibilitatea de a face reconstituirea documentelor, ceea ce nu a făcut și nici nu a anunțat organele în drept despre situația intervenită.
În cauză nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind bine individualizată în raport de prevederile art.72 și 52 Cod penal.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei se va suporta din fondul și se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.311/A din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec. recurs - Șt.
Tehnored. - 2 ex.
23/23.09.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
