Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 518/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 518
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.126/AP/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru acesta prezentându-se avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că în cauză se impune achitarea inculpatului conform art.10 lit.d, apreciind că se poate face aplicarea și a prevederilor lit.a, b ale art.10, având în vedere durata scurtă de timp pe parcursul căreia a avut loc conflictul, faptul că acesta s-a desfășurat numai în gospodăria inculpatului, între membrii familiei sale. A arătat că acesta a fost generat de faptul că părinții inculpatului și-au încălcat promisiunea de a-i ceda inculpatului o casă, iar împrejurările desfășurării conflictului au fost dovedite cu declarațiile martorilor și cu relațiile furnizate de primărie. În ce privește martorii audiați, a solicitat a se avea în vedere faptul că aceștia nu și-au recunoscut declarațiile consemnate la poliție, acestea fiind scrise de polițist, care nu le-a citi în fața martorilor. Apărătorul a apreciat că în cauza dedusă judecății este vorba de "micul ultraj", care este contravenție. A mai solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul este căsătorit, nu a mai săvârșit vreo faptă penală, iar în prezent este plecat cu familia sa în străinătate unde muncește. În final a solicitat aplicarea art.10 lit.a, b,1Cod pr.penală. A depus extrase din Lg.61/1991 și din Lg.153/1970.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că infracțiunea a fost dovedită cu declarațiile martorilor, iar fapta prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni; inculpatul-recurent a fost violent, astfel încât părinții săi au fost nevoiți să se refugieze la vecini; conflictul s-a răspândit, depășind granițele curții familiei. Reprezentantul parchetului a apreciat pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată și a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocatul apărării, în replică, a solicitat analizarea scrisului de pe declarațiile luate martorilor la poliție, care este identic, declarațiile fiind scrise cu rea-intenție de același lucrător de poliție.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.414 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 al.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an închisoare.
S-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.664/21.10.2004 a Judecătoriei Roman, inculpatul executând alăturat cele 2 pedepse, adică 1 an și 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II, lit.b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei rezultante.
Conform art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul către stat la 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că la data 23 iunie 2006 lucrătorii de la Postul de Poliție, jud. N au fost sesizați telefonic că la locuința numitului, fiul acestuia, inculpatul în speță, este într-o avansată stare de ebrietate și provoacă scandal, distrugând bunuri din locuința părinților și proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa acestora. Ajunși la fața locului polițiștii nu au reușit aplanarea conflictului, inculpatul, dimpotrivă, a luat un topor și a încercat să-l lovească în cap pe tatăl său, după care a luat un par, agresându-i pe părinți, care au fost nevoiți să se refugieze în curtea vecinilor. Inculpatul a continuat să facă scandal și după ce a ieșit în stradă aruncând cu pietre în locuința familiei care îi adăpostea, fapt ce a indignat vecinii care au fost nevoiți să asiste la manifestările violente ale inculpatului.
Inculpatul nu s-a oprit aici, ci a luat o drujbă și a tăiat cu ea un nr. de 12 ferestre de la casă și anexe, după care a ieșit din nou în stradă, înjurând și țipând. Analizând cazierul inculpatului, rezultă că acesta nu este la prima abatere de acest gen, că este un obicei al inculpatului ca atunci când bea să facă scandal pentru că părinții nu-i dau bani pentru băutură.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o sub aspectul pedepsei aplicate, nelegală și netemeinică în opinia sa. De asemenea, a arătat inculpatul prin apărător, oral, cu ocazia dezbaterilor, că sentința primei instanțe este nulă întrucât încalcă dispozițiile art.177 al.4 Cod procedură penală. Pe fondul cauzei s-a arătat că probatoriul administrat nu relevă elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 al.1 Cod penal; acesta a durat doar 10 minute și nu se poate spune că a adus atingere bunelor moravuri, soluția corectă era de achitare a inculpatului pentru această infracțiune. În subsidiar, pedeapsa aplicată este prea aspră și nu s-au avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Analizând apelul în raport de motivele invocate precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut că la data de 23.06.2006, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, aflându-se la domiciliul părinților săi din comuna, județul Nap rovocat scandal, a distrus bunuri și s-a manifestat violent verbal și fizic față de părinții săi. Aceștia din urmă, pentru a se feri de agresiune au fugit din curte însă au fost urmați de inculpat care îi amenință în continuare până când a intervenit soția sa care a reușit să îl aducă înapoi în curte. În tot acest timp inculpatul s-a manifestat violent, a țipat și a amenințat cu violența, fapt care evident a cauzat asistența celorlalți vecini. Organele de poliție s-au sesizat ca urmare a apelului telefonic la numărul de urgență 112.
Această situație de fapt în mod corect a fost reținută de prima instanță și rezultă cu prisosință din probatoriul administrat, respectiv plângerea formulată de (fila 7), declarațiile părților vătămate și, martorul G și procesul verbal de sesizare din oficiu în care polițiștii chemați să aplaneze conflictul au consemnat cele constatate la fața locului.
În cursul judecării apelului au fost audiați martorii și. Față de declarațiile date în cursul urmăririi penale aceștia relatează doar cu privire la existența conflictului verbal dintre inculpat și tatăl său, trecând sub tăcere și negând că ar fi existat un scandal în care să fi fost antrenate mai multe persoane și care să se fi desfășurat nu doar în curtea familiei ci și în stradă.
Cele două declarații, neavând valoare dinainte stabilite se apreciază în întreg ansamblul probator și se constată de către tribunal că nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe și nu pot fi reținute.
Așadar în raport de situație de fapt prima instanță în mod corect a făcut încadrarea juridică apreciind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 Cod penal.
Cât privește individualizarea pedepsei nu se poate imputa primei instanțe că nu ar fi avut în vedere circumstanțele reale și personale. Dimpotrivă pedeapsa, felul și cuantumul ei au fost stabilite cu observarea dispozițiilor art.72 Cod penal. Tocmai din acest motiv a fost necesar să fie avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatului care anterior mai fusese condamnat pentru același gen de faptă, a beneficiat de o suspendare condiționată a executării pedepsei și cu toate aceasta nu a înțeles și nu a conștientizat șansa ce i-a fost acordată. Într-o atare împrejurare este evident că nu se puteau aplica circumstanțe atenuante.
Cât privește excepția nulității sentinței pe motiv de nelegală citare a inculpatului la instanța de fond, aceasta nu se fondează. Inculpatul a fost citat chiar la adresa indicată de le la fila 16, respectiv comuna, sat,-, județul N, iar procedura de citare a fost realizată prin afișare, conform art.178 Cod procedură penală. Inculpatul nu a indicat ulterior vreo altă adresă așa cum prevede art.177 al.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente prin Dp nr. 126/AP din 17.04.2008 pronunțata de Tribunalul Neamțs -a dispus:
In baza art. 379 pct.1 lit.b pr.pen, s-a respins apelul declarat de inculpatul, împotriva 414/26.09.2007 a Judecătoriei Roman, ca nefondat.
S-a menținut sentința apelată.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul. În motivarea recursului, inculpatul invocă nelegalitatea deciziei recurate, considerând că fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri sub aspectul elementului material al laturii obiective. Recurentul inculpat apreciază că scandalul provocat de acesta a avut proporții reduse în timp și spațiu, desfășurându-se în curtea locuinței părinților săi în prezența exclusivă a acestora, constituind o neînțelegere de familie. Așa fiind, recurentul inculpat apreciază că fapta pentru care s-a dispus tragerea sa la răspundere penală nu are natură penală, ci contravențională reglementată de dispozițiile Legii nr.61/1991.
În raport de motivele de recurs invocate, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cpp. În subsidiar,inculpatul solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit b/1 Cpp cu referire la art.18/1 Cp.
Analizând decizia penală recurată, în raport de motive invocate cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În baza unui probatoriu amplu administrat, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și a individualizat juridic corect pedeapsa aplicată în cauză.
Din probe rezultă că inculpatul care se afla într-o stare avansată de ebrietate, a provocat în data de 23 iunie 2006 un scandal de proporții în public, a proferat injurii și amenințări la adresa părinților săi, și a distrus bunuri.
Acest comportament a fost de natură a crea reacții de indignare și dezaprobare, atât în rândul celor de față la locul săvârșirii faptei, cât și în cadrul colectivității locale, faptele ajungând la cunoștința opiniei publice datorită rezonanței sociale create cu prilejul acestui eveniment.
În mod corect instanțele de fond și apel nu au primit apărările inculpatului potrivit cărora fapta săvârșită constituie o contravenție reglementată de dispozițiile Legii 61/1991, nefiind incriminată de legea penală.
Din probele administrate în cauză, rezultă că faptele inculpatului, prin amploarea lor, au constituit o gravă încălcare a regulilor de conviețuire în societate, având ca obiect securitatea persoanelor și respectul demnității acestora, ocrotite de legea penală.
gravă a liniștii publice este dovedită, de altfel, prin împrejurarea că a fost necesar să se recurgă la sprijinul organelor de poliție pentru a aplana scandalul produs prin comportamentul inculpatului.
Rezultă, așadar, că fapta inculpatului, care a mai cunoscut în trecut rigorile legii penale pentru aceleași infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 321 alin. (1) pen. pentru care acesta a fost trimis în judecată.
De asemenea instanța de recurs nu poate primi nici apărarea subsidiară inculpatului care a solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit.b/1 Cpp cu referire la art.18/1 Cpp, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În mod corect instanțele anterioare nu au primit solicitarea inculpatului care a solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit.b/1 Cpp cu referire la art.18/1 Cpp, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Este de reținut că art.181alin. (2) pen. enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere conduită anterioară a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru aceleași infracțiuni, precum și urmarea faptei deduse judecății, care produs o tulburare însemnată a liniștii publice, Curtea, apreciază că această faptă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar solicitarea inculpatului de a i se aplica o sancțiune cu caracter administrativ nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Va constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.126/AP din 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că recurentul-inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex; 22/22.09.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
