Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 530/R/2008

Ședința publică din 16 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela

JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela vicepreședintele instanței

Procuror:

Grefier:

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, în reprezentarea B și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 130/A din 06 mai 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de Legea nr. 87/1994.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent, asistat de apărător ales A, în baza împuternicirii avocațiale nr. 51/2008 emisă de Baroul Bihor, lipsind restul părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că inculpatul recurent a depus în 13.10.2008 motive de recurs, după care:

Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul susține recursul și motivele de recurs ale parchetului. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului formulat de SC SRL Se impune admiterea recursului, casarea hotărârii cu rejudecare de către aceeași instanță. S-a procedat la schimbarea încadrării juridice, însă aceasta nu a fost pusă în discuție. Pe fond, soluția de achitare este nelegală și netemeinică însă prevalează faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra căii de atac formulată de una dintre părți.

Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel doar cu privire la infracțiunea de instigare la folosirea de documente în vamă întrucât fapta nu există, inculpatul nu a cunoscut acele persoane, nu există legătură subiectivă între instigat și instigator. Solicită respingerea recursului parchetului și arată că schimbarea încadrării juridice nu s-a realizat.

Procurorul solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.479 din 23.03.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:

În baza art.11 pct.2 lit. proc.pen. rap. la art.10 lit.a proc.pen. a fost achitat inculpatul de sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.11 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pen.

În baza art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pen. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.25 pen. rap. la art.178 din Legea nr.141/1997, pentru comiterea infracțiunii de instigare la folosire de acte falsificate în fața autorităților vamale, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu art.71, art.64 lit.a-c pen.

În baza art.35 alin.3 pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, de interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art.86 ind.1 pen. și art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani ce constituie în baza art.86 ind.2 pen. termen de încercare pentru inculpat și în baza art.359 alin.1 proc.pen. a fost atrasă atenția acestuia asupra prev. art.86 ind.4 pen. rap. la art.83 pen.

În baza art.86 ind.3 alin.1 lit.a pen. a fost obligat condamnatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor ), pentru a verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. art.86 ind.3 alin.1 lit.b - d pen. pe care le-a impus în sarcina lui.

În baza art.14, art.15 proc.pen. rap. la art.346 alin.1 proc.pen. cu ref. art.998 civ. art.1000 alin.3 civ. a fost obligat inculpatul la plata în mod solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL- O, la plata sumei de 514.626 RON, la care se adaugă dobânzi legale și penalități de întârziere până la plata integrală a debitului către Statul Român prin ANAF -

În baza art.118 lit.a,b pen. s-a dispus confiscarea specială a 63 de contracte de leasing încheiate în mod fictiv în anul 2002 de SC " " SRL- O cu numiții, G, și, G, și G, și, și, și, G, Burta, G, Citre, și, a, A, și G, și, Valeri, și, contracte de leasing cu nr.417, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 428, 429, 430, 431, 433,435,436,438,438/A, 439-442, 445-447,449,450,452,453,457-460,462,467-471, 473-474,476-479, 481-483, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 477, 478, 479, 481, 482, 483, 484, 485, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 536, 537, 544, 560 și în baza art.348 desființarea totală a acestora.

În baza art.22 din Legea nr.20/1990-R, s-a dispus comunicarea copiei legalizate de pe dispozitivul prezentei hotărâri, după rămânerea definitive, la Oficiul Registrului Comerțului - B pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul are calitatea de administrator la SC " " SRL- O, societatea având sediul în O,-, jud.B, număr de înmatriculare J5 705/1998 acordat la data de 06.07.1998, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, Cod fiscal -, având principalul obiect de activitate închirierea de autovehicule și echipamente de birou, încadrându-se în cod grupă la poziția 7133.(fila 15-17 dosar 8962/P/2005 )

Prin procesul verbal întocmit la data de 26.08.2003, (fila 12 dosar 8962/P/2005), ofițeri din cadrul IPJ-B, Serviciul de Investigare Fraude Vamale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cursul anului 2002, SC " " SRL- Oae fectuat operațiuni de import de autoturisme în sistem leasing ilegale, prezentând la autoritățile vamale documente falsificate (contracte de vânzare-cumpărare a autoturismelor din străinătate).

În realitate, autoturismele au fost achiziționate din străinătate personal de diferite persoane fizice române, iar prețul de achiziție s-a plătit integral către vânzător. Însă, contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat în fals între vânător și societatea de leasing, deși nu acesta a plătit prețul autoturismului, scopul fiind eludarea plății taxelor vamale.

Ulterior, cumpărătorul, pentru a evita plata taxelor vamale, solicita societății de leasing efectuarea formalităților și depunerea la autoritatea vamală de documente din care să rezulte că autoturismul a fost achiziționat de societate din străinătate, în acest mod diferența de taxă vamală a fost achitată la finele contractului de leasing la valoarea reziduală.

Potrivit prev.art.27 alin.2 din Ordonanța nr.51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, aprobată prin Legea nr.90/28.04.1998 republicată în temeiul art.VII din Legea nr.99/1999, bunurile mobile care sunt introdu-se în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import. Deci textul de lege a prevăzut o scutire de taxă vamală în cazul importurilor de bunuri mobile în sistem leasing realizat de societățile de leasing.

În data de 04.03.2004, consilieri din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud.B, Direcția Control Fiscal, în urma adreselor IPJ-B Serviciul Poliției Economico Financiare, au efectuat verificări la SC " " SRL- O cu sediul în O,-, jud.B, privind modul de calcul, evidență și virare a obligațiilor față de bugetul statului, control finalizat cu procesul verbal încheiat în data de 04.03.2004 (fila 19-28 dosar 8962/P/2005).

În urma acestui control, s-au constatat următoarele:

În perioada ianuarie 2002-decembrie 2002 SC " " SRL- Oaa chiziționat autoturisme din import, de la furnizori externi în baza contractelor de vânzare cumpărare externe și a declarațiilor vamale de import a autoturismelor. Aceste declarații vamale de import s-au întocmit pe baza următoarelor documente:

- contract de vânzare cumpărare extern în original și tradus,

- certificat de origine,

- nota de constatare de la privind identificarea autovehiculelor,

- declarația-angajament dată de d-l în calitate de reprezentant al SC " " SRL- O, din care rezultă faptul că bunul importat îndeplinește condițiile prev. de OG.nr.51/1997 republicat în temeiul art.VII din Legea nr.99/1999.

- Declarația pentru valoarea în vamă,

- Cartea de identitate a autovehiculului în xerocopie și tradusă ()

SC SRL O, în perioada ianuarie 2002- decembrie 2002, încheiat un nr. de 104 de contracte de leasing cu diferite persoane juridice și fizice, persoanele în cauză fiind utilizatorii bunurilor contractate în leasing.

S-a constatat că, de regulă, data încheierii contractului de leasing a fost anterioară cu data întocmirii declarației vamale de import. Valoarea statistică din declarația vamală de import (valoarea facturată x cursul de schimb) corespunde cu valoarea inițială a bunului din contractul de leasing (valoarea bunului x cursul de schimb). În declarația vamală de import a fost evidențiată valoarea de catalog a autoturismelor importate.

. contabile cu privire la achiziționarea autoturismelor din import, predarea către utilizator, emiterea facturilor reprezentând ratele de încasat, înregistrarea la venituri a dobânzii facturate, transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală stabilită între părți, scoaterea din patrimoniu a bunurilor care au constituit obiectul contractului de leasing s-au făcut conform prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor nr.686/1999 pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing.

Valoarea facturilor emise către utilizator pe perioada derulării contractului de leasing reprezentând rate leasing este mai mare decât valoarea inițială înscrisă în contractul del easing, întrucât contractul a fost încheiat în valută la un curs valutar existent la data întocmirii contractului iar ratele au fost facturate în lei către utilizator pe perioada derulării contractului de leasing.

S-a menționat că în registrul de casă la plăți sunt înregistrate ridicări de numerar de către diverse persoane fizice în calitate de utilizatori (numele de pe dispoziția de plată coincide cu partea contractantă din contractul de leasing financiar ) și în calitate de împuterniciți (la declarația vamală dei mport sunt anexate împuterniciri pe numele unor persoane fizice care urmează să achite contravaloarea autoturismului în numele SC 0radea.

S-a concluzionat că în perioada ianuarie 2002- decembrie 2002 autoturismele și motocicletele importate nu au fost utilizate în sistem de leasing de societate, aceste bunuri au fost cumpărate de către clienți cu plata integrală la momentul vânzării.

S-a trecut la verificarea prin sondaj a unui nr. de 63 de contracte de leasing încheiate în cursul anului 2002 de societatea sus menționată cu diferite persoane fizice și juridice (contractele cu nr. nr. 417, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 428, 429, 430, 431, 433, 435,436, 438, 438/A, 439-442, 445-447, 449,450, 452, 453,457-460, 462, 467-471, 473-474, 476-479, 481-483, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 477, 478, 479, 481, 482, 483, 484, 485, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 536, 537, 544, 560).

S-a stabilit că în perioada ianuarie 2002 - decembrie 2002 reprezentanții SC SRL O au importat autoturisme second-hand de la societăți din străinătate și le-au comercializat în sistem leasing, contractele sus menționate au fost încheiate în condiții ilegale, cu scopul sustragerii societății de la plata taxelor vamale datorate la data importării autoturismelor din străinătate. vamale au fost achitate de societate la finele perioadei de leasing la valoarea reziduală din contractul de leasing (nu valoarea de catalog din ).

Autoturismele achiziționate din străinătate, ce au făcut obiectul contractului de leasing, nu au fost cumpărate de societatea de leasing ci de către persoane fizice și au fost achitate furnizorului dea cestea integral, din bani personali.

În acest sens au fost audiați persoanele fizice utilizatoare:, G, și, G, și G, și, și, și, G, Burta, G, Citre, și, a, A, și G, și, Valeri, și,.

Operațiunile comerciale de leasing au fost efectuate de către inculpatul care în calitate de administrator la SC SRL Oad ispus înregistrarea în contabilitatea societății a facturilor fiscale și a chitanțelor în care s-a atestat în mod nereal că utilizatorii autoturismelor (persoanele sus menționate) au achitat contravaloarea autoturismelor prin plata ratelor lunare către societatea de leasing, în realitate aceștia au cumpărat autoturismele din străinătate achitând furnizorului prețul autoturismului (fila 15 vol. I).

Martorii sus menționați, prin declarațiile date, au susținut faptul că inculpatul, în calitate de administrator, i-a asigurat de legalitatea operațiunii. martori au declarat că nu au știu că comit vreo ilegalitate când de la SC SRL au primit facturi și chitanțe de încasare în care s-au trecut sume de bani mai mari decât s-au încasat în realitate.

Pentru a nu se crea un minus în casă, au fost întocmite în fals mai multe dispoziții de plată (dispoziții de plată ce sunt anexate contractelor de leasing depuse la dosar) către diferite persoane fizice "împuterniciți" care ar fi plătit sumele de bani către furnizorul extern.

Martorii au susținut că nu au ridicat bani de la societatea O, că acele dispoziții de plată pe care s-au menționat numele lor nu sunt reale, dar își amintesc că la cererea angajaților SC SRL au semnat în alb asemenea dispoziții (fila 62, 385 vol.IV).

de la SC SRL O, numita, învinuită inițial în dosarul 8962/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, a declarat (fila 203 vol.VI) că în cursul anului 2002 completat facturi și chitanțe fiscale emise către utilizatorii autoturismelor, chiar și dispoziții de plată aflate la dosarul cauzei, recunoscându-și scrisul de pe acestea. Ea a susținut că aceste documente sunt reale, atestând în mod reala valoarea încasată de la persoanele fizice utilizatoare. Aceste afirmații nu corespund realității, întrucât în primul rând, în contradicție cu cele declarate de martorii audiați în prezenta cauză (, G), cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică aflat la fila 156 din vol, VI, în care se concluzionează că învinuita a completat facturi fiscale și chitanțe semnând chiar la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului".

Inclusiv învinuitul, a declarat că învinuita a solicitat utilizatorilor semnarea dispozițiilor de plată în alb.

Asemenea dispoziții de plată au fost completate și în cursul anu7lui 2003 de învinuitul angajat al SC O în calitate de contabil, dispoziții ce au fost anexate contractelor încheiate anterior în anul 2002 (contractele cu nr.417, 419, 428, 435, 457, 473) ce au fost completate de acest învinuit.

Martorul, în declarațiile date în cursul urmăririi penale filele 199 vol.I fila 11 vol.III, și în instanță fila 84, arătat că în cursul anului 2002 încheiat în calitate de utilizator cu SC O un nr. de 3 contracte de leasing, respectiv cele cu nr. 417, 420 și 473. Acesta a arătat că în fapt autoturismele nu i-au aparținut, fiind achiziționate din străinătate de către martorul Ho-ornel din banii acestuia, autoturismele au fost aduse în țară de către șoferii angajați ai martorului Ho-ornel la societate SC SRL O apoi au fost introdu-se în România și înmatriculate pe SC Întrucât a fost angajat al martorului Ho-ornel în cadrul SC COM SRL, în calitate de conducător auto, a fost însărcinat de către acesta să se ocupe de formalitățile de înmatriculare a autoturismelor. Atât martorul cât și.Ho-ornel au confirmat faptul că autoturismele au fost achiziționate din banii acestuia din urmă.

Martorul a declarat că numitul, angajat la SC O, a fost cel care i-a pus la dispoziție mai multe contracte de vânzare - cumpărare în alb și i-a solicitat completarea acestora pentru a fi depuse la Autoritatea Vamală.

În aceste contracte s-a atestat în fals faptul că SC Oac umpărat autoturismele direct de la furnizorul din străinătate. Martorul a negat cele afirmate de martorul, declarând că contractele în cauză completate le-a primit de la administratorul societății, inculpatul (fila 225 vol.I, ). Acest martor a declarat următoarele: "am semnat niște acte .cred că am semnat niște dispoziții de plată, după ce am dus niște sume de bani cu titlu de pentru autoturismele achiziționate, pentru SC SRL O". Martorul a recunoscut că pe chitanțele pe care le-a semnat cu ocazia plății ratelor s-au trecut din partea reprezentanților SC SRL O, sume mai mari decât cele plătite în realitate (filele 79 dos.8962/2005 ).

Un astfel de contract de vânzare cumpărare a fost completat și de învinuitul contract, ce a fost prezentat autorităților vamale de către învinuitul - utilizatorul autoturismului (fila 149 vol.I)

Învinuitul a declarat că nu a cunoscut ce reprezintă acel contract de vânzare cumpărare pe care l-a completat, mai mult a susținut că l-a scris după dictarea martorului.

Declarația acestui martor nu corespunde întrutotul adevărului, întrucât, așa cum a declarat, el a fost cel care s-a ocupat de toate demersurile pentru procurarea catalizatorului necesar înregistrării autoturismului cu EURO II.

Martorul a declarată că în cursul anului 2002 cumpărat un autoturism marca VW Passat plătind numitului Ho-ornel în calitate de persoană fizică, aproximativ 90% din prețul de vânzare iar diferența de 10 % a achitat către SC SRL

Acest martor nu a plătit avansul așa cum era prevăzut în clauzele contractului încheiat cu SC SRL O ci așa cum a arătat mai sus, 90% din preț l-a plătit direct martorului Ho-ornel, diferența fiind doar plătită cu titlu de, diferență ce a reprezentat valoarea reziduală (fila 105 dos.8962/2005).

Potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale în cazul SRL-urilor administratorul este cel care răspunde de legalitatea activităților desfășurate.

În ceea ce privește contractul de leasing, așa cum s-a arătat, acesta este un contract de finanțare și închiriere pe baza unei înțelegeri scrise între două părți prin care una, denumită furnizor închiriază celeilalte denumită utilizator, mijloace de producție sau alte bunuri de folosință contra unui preț, cu dreptul acestuia din urmă de a cumpăra bunul închiriat la expirarea termenului contractual.

În cauză, inculpatul, în calitate de administrator la SC SRL O, a dispus înregistrarea în contabilitate a societății a unor facturi fiscale și chitanțe prin care s-a atestat în mod nereal că utilizatorii autoturismelor au achitat contravaloarea respectivelor autovehicule prin rate lunare către SC SRL O în împrejurările în care bunurile în cauză au fost achiziționate din străinătate și prețul achitat integral către furnizor (vânzător) de așa ziși beneficiari ai contractelor de leasing, în scopul de a se sustrage de la plata impozitului pe profit și de la plata TVA-ului aferent. Totodată, acesta cu intenți a determinat "utilizatorii" autoturismelor înmatriculate pe SC SRL O să prezinte la autoritățile vamale documente falsificate.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, arătând că a înregistrat în evidența și în contabilitatea societății facturi fiscale reale, operațiuni și cheltuieli reale efectuate de societatea la care este administrator.

Vinovăția acestuia a fost dovedită prin probele administrate în cauză respectiv actul de control al DGFP B ( filele 18-88), rapoarte de constatare tehnico-științifice (filele 115,156, vol.I dos.urm.pen.), contracte de leasing și facturi fiscale (vol.II dos.urm.pen), declarații de martori (vol.II, IV și V dos.urm.pen. precum și filele 71-72, 84-85, 105 dos.8962/2005).

Față de cele de mai sus, în baza art.11 pct.2 lit. proc.pen. rap. la art.10 lit.a proc.pen. a fost achitat inculpatul de sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.11 lit.b din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pen.

În baza art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic. art.13 pen. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.25 pen. rap. la art.178 din Legea nr.141/1997, pentru comiterea infracțiunii de instigare la folosire de acte falsificate în fața autorităților vamale, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare .

A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu art.71, art.64 lit.a-c pen.

În baza art.35 alin.3 pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea de interzicerea exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b,c pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele legale dep edeapsă, gradul de pericol social al infracțiunii, cuantumul prejudiciului, prejudiciul nu a fost recuperat dar și lipsa de antecedente penale, motive pentru care în baza art.86 ind.1 pen. și art.71 alin.5 pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani ce constituie în baza art.86 ind.2 pen. termen de încercare pentru inculpat și în baza art.359 alin.1 proc.pen. a atras atenția acestuia asupra prev. art.86 ind.4 pen. rap. la art.83 pen.

În baza art.86 ind.3 alin.1 lit.a pen. a obligat condamnatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor (Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor ), pentru a verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. art.86 ind.3 alin.1 lit.b - d pen. pe care le-a impus în sarcina lui.

Prin operațiunile ilicite desfășurate de SC O, reprezentată de inculpatul, s-a reținut că societatea în cauză s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 2.843.527.782 ROL, din care suma de 1.058.550.447 ROL reprezintă TVA, 342.129.218 ROL reprezentând accize și 1.490.057.368 ROL reprezentând taxe vamale.

Statul Român, prin ANAF - B, s-a constituit ca parte civilă cu suma de 514.626 RON, la care se adaugă dobânzi legale și penalități de întârziere până la plata integrală a debitului.

Fiind dovedită vinovăția inculpatului și având în vedere și procesul verbal din data de 4.03.2007 în care s-au calculat taxele restante de plată, instanța de fond, în baza art.14, art.15 proc.pen. rap. la art.346 alin.1 proc.pen. cu ref. art.998 civ. art.1000 alin.3 civ. a obligat inculpatul la plata în mod solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL- O, la plata sumei de 514.626 Ron. la care se adaugă dobânzi legale și penalități de întârziere până la plata integrală a debitului către Statul Român prin ANAF - B cu sediul pe- sector 5.

În baza art.118 lit.a,b pen. a dispus confiscarea specială a 63 de contracte de leasing încheiate în mod fictiv în anul 2002 de SC " " SRL- O cu numiții, G, și, G, și G, și, și, și, G,Burta, G, Citre, și, a, A, și G, și, Valeri, și, contracte de leasing cu nr.417, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, 426, 428, 429, 430, 431, 433,435,436,438,438/A, 439-442, 445-447,449,450,452,453,457-460,462,467-471, 473-474,476-479, 481-483, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 477, 478, 479, 481, 482, 483, 484, 485, 486, 489, 490, 494, 495, 509, 517, 522, 525, 527, 530, 536, 537, 544, 560 și în baza art.348 desființarea totală a acestora.

Împotriva acestei, în termen legal, au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând deopotrivă desființarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală.

În motivarea căii de atac, Parchetul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, sub aspectul achitării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.b din 87/1994 cu reținerea art.13 Cod Penal; omiterea reținerii art.13 privind Cod Penal legea penală mai favorabilă în cazul condamnării inculpatului pentru comiterea infracțiunii de instigare la contrabandă prev.de art.25 rap.la Cod Penal art.178 din 141/1997; reținerea în mod greșit ca temei al confiscării speciale a lit.a a art.118

Cod Penal

S-a susținut că subzistă infracțiunea de evaziune fiscală prev.în art.11 lit.b din 87/1994, prin nedeclararea veniturilor impozabile, întrucât, în speța de față, cumpărătorii autoturismelor le-au achiziționat din străinătate în nume propriu, iar ulterior au fost întocmite în mod fictiv alte contracte, în care figura ca și cumpărător SC SRL, contracte ce au fost înregistrate atât la autoritatea vamală, cât și în actele contabile ale societății inculpatului, cu scopul de a nu se plăti taxele vamale datorate la data importării efective, ci doar la finalul contractului de leasing, la valoarea reziduală.

S-a arătat că în contabilitatea SC SRL au fost înregistrate o serie de facturi și chitanțe, prin care se atestă în mod nereal că beneficiarii contractelor de leasing achitau lunar anumite sume de bani, deși de fiecare dată înscrisurile erau emise pentru sume mult mai mari decât cele plătite în realitate; că au fost falsificate dispoziții de plată către persoane fizice, ce ar fi achitat contravaloarea autoturismelor în cauză către vânzătorii din străinătate. S-a mai susținut că, întrucât cumpărarea autoturismelor de către SC SRL, precum și plata redevențelor lunare, au avut un caracter nereal, fapta de a fi evidențiat aceste operațiuni fictive în actele contabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.11 lit.b din 87/1994 republicată, cu reținerea art.13 Cod Penal, achitarea dispusă de instanță fiind neîntemeiată.

În ce privește a doua critică adusă hotărârii atacate, Parchetul a susținut că, raportat la condamnarea dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 din 141/1997, instanța a omis să facă aplicarea disp. privind legea penală mai favorabilă, obligatorie în cauză, întrucât 141/1997, în vigoare la data comiterii infracțiunii, a fost abrogată în întregime prin art.288 al.2 din 86/2006, intrată în vigoare la data de 18 iunie 2006.

S-a susținut că, chiar dacă infracțiunea de contrabandă prin folosirea la autoritatea vamală a documentelor falsificate, are o reglementare identică în cele 2 legi succesive, respectiv art.178 din 141/1997 și art.273 din 86/2006, omisiunea reținerii art.13 determină Cod Penal caracterul nelegal al hotărârii pronunțate.

În ce privește al treilea motiv de apel, s-a susținut că instanța a confiscat contractele de leasing fictive în temeiul art.118 lit.a și b Cod Penal, însă, întrucât inculpatul nu a fost condamnat pentru că ar fi falsificat înscrisuri, ci pentru instigare la folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, nu se poate reține că aceste contracte ar fi fost produse prin comiterea faptei penale, fiind aplicabil, ca temei al confiscării, doar lit.b al art.118

Cod Penal

În motivarea căii de atac, inculpatul a solicitat admiterea apelului declarat în cauză, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea sa și pentru infracțiunea prev.de art.11 lit.c din 87/1994 republicată, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a

C.P.P.

A susținut că:

- instanța de fond nu a avut în vedere faptul că sunt aplicabile în cauză disp.art.13 din 87/1994, întrucât trebuie să ne raportăm la cele 63 de contracte de leasing încheiate în cursul anului 2002, înainte de apariția 161/2003, când acest articol 13 devenit art.11 lit.c, modificându-se atât conținutul infracțiunii, cât și limitele de pedeapsă; că societatea al cărei administrator este nu a prejudiciat în nici un mod bugetul de stat, dimpotrivă, a achitat taxele aferente încheierii contractelor de leasing; că în situația în care nu societatea nu încheia nici unul din cele 63 de contracte de leasing, nu datora nimic bugetului de stat, pe de altă parte, în situația de față, fiind încheiate aceste contracte, societatea de leasing a realizat venit din ratele încasate, a calculat și virat la bugetul de stat impozitul pe profit și TVA-ul aferent ratelor de leasing;

- pe ideea contractelor fictive între vânzătorul din străinătate a autoturismului și societatea de leasing, nu se poate susține că între utilizatorul din România și societatea de leasing s-ar fi încheiat un contract nereal. Textul de la art.13 incriminează "cheltuielile care nu au la bază operațiuni reale", ori, în contractele de leasing discutate, nici un element nu îmbracă, caracterul fictiv menționat în textul articolului mai sus menționat;

- pe de altă parte, s-a arătat că nu este legal ca inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să fie ținut la plata de despăgubiri civile reprezentând drepturi vamale de import, aferente autoturismelor, fără ca utilizatorii care au obținut un beneficiu din încheierea contractelor de leasing să nu răspundă în nici un fel, în acest sens, solicitând a se avea în vedere și concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză, unde se arată că "obligația plății drepturilor vamale de import revine utilizatorilor persoane fizice";

- având în vedere caracterul real al contractelor de leasing, solicită a se constata că drepturile vamale, în cuantum de 42.434,43 lei, au fost achitate de către societatea de leasing către bugetul de stat; că în viziunea aceleiași expertize, diferența mare între obligațiile achitate de către societate și sumele pe care trebuia să le achite utilizatorii cu titlu de drepturi vamale de import (cel puțin de 10 ori mai mari), dacă nu ar fi apelat la modalitatea încheierii unor contracte de leasing, modalitate legală conform OG 51/1997, aplicată de toate firmele de leasing;

- apare nelegală confiscarea în baza art.118 lit.a și b a Cod Penal contractelor de leasing încheiate;

- dacă se pornește de la ideea că facturile și contractele de vânzare-cumpărare externe sunt false și nu se puteau încheia în mod legal contracte de leasing în baza lor, cum se poate ca pe seama acelorași documente să se considere că acele 63 de autoturisme au fost importate în mod legal și că pentru acestea inculpatul în solidar cu SC rom SRL datorează drepturi vamale de import?

Cu privire la infracțiunea de instigare și folosirea de documente falsificate în vamă, inculpatul a arătat că se impun câteva precizări, referitor la reținerea acestei fapte în sarcina sa.

Astfel, conform textului incriminator de la art.25 Cod Penal, "determinarea cu intenție la săvârșirea unei fapte penale" presupune existența unor condiții cumulative, respectiv:

- existența legăturii subiective între instigator și instigat, aspect nedovedit în cauză, așa cum reiese din probe, inclusiv din cele administrate în faza de apel, utilizatorii nici nu l-au cunoscut personal pe inculpat, astfel excluzându-se această legătură subiectivă;

- să existe o activitate de instigare, care constă în îndemn, iar aceasta să aibă ca rezultat determinarea la săvârșirea faptei, fiind vorba deci de o exteriorizare a intenției instigatorului, manifestată prin îndemn, incitare și însăși determinarea, adică însușirea ideii de către instigat, manifestată prin aceea că hotărăște să comită infracțiunea la care a fost îndemnat, împrejurare ce reiese din aceea că trece la executarea ei.

Inculpatul a arătat că, în cauza de față, nu a desfășurat nici o activitate în sensul arătat mai sus, aspect ce se desprinde din probele administrate în cauză, dimpotrivă, utilizatorii fiind cei mai interesați a uza de practica încheierii unor contracte de leasing, din considerentele reducerii cuantumului drepturilor vamale de import, aceștia apelând la această modalitate după introducerea autoturismelor în țară, când, din proprie inițiativă, au căutat modalități de a reduce cuantumul drepturilor vamale de import.

A susținut că, deși se vorbește de contracte nereale, de acte fictive, nu se reține în sarcina nici unei persoane săvârșirea vreunei infracțiuni de fals.

Sub aspectul laturii civile, a solicitat înlăturarea obligării la despăgubiri civile, având în vedere considerentele mai sus arătate.

Prin decizia penală nr. 130 din 6 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, împotriva sentinței penale nr.479 din 23.03.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că:

A înlăturat aplicarea art.33 și art.34

Cod Penal

În baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" C.P.P. a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 26.05.1973, CNP -, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 republicată, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.

În baza art.334 C.P.P. a schimbat încadrarea juridică din art.25 raportat Cod Penal la art.178 din Legea nr.141/1997, în art.25 raportat Cod Penal la art.273 din Legea nr. 86/2006.

A înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL O, la despăgubiri în favoarea Statului Român prin

A respins acțiunea civilă formulată de Statul Român.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Examinând sentința apelată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că apelurile sunt fondate, fiind admise ca atare în baza art.379 pct.2 lit.a

C.P.P.

Tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului apelant, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.P.P. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art.11 lit.b din 87/1994 cu aplic. art.13 Cod Penal, cât și în ceea ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.25 rap.la Cod Penal art.178 din 141/1997, însă este nelegală în ceea ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art.11 lit.c din 87/1994 cu aplic. art.13

Cod Penal

Din probatoriul administrat în cauză, ce însumează preponderent înscrisuri și depoziții de martori și alăturat acestora declarațiile inculpatului, a rezultat, în ce privește starea de fapt, următoarele:

- inculpatul a fost administrator la SC SRL O;

- în perioada ianuarie 2002 - decembrie 2002, societatea a derulat activități de import autoturisme second-hand, de la societăți din străinătate, și comercializarea acestora în regim de leasing, scutite de la plata taxelor vamale;

- în această perioadă, s-au încheiat un nr. de 63 contracte de leasing, în condiții ilegale, cu scopul sustragerii de la plata taxelor vamale datorate la data importării autoturismelor din străinătate, taxe vamale ce au fost achitate la finele perioadei de leasing din valoarea reziduală din contractul de leasing - nu la valoarea de catalog din declarația vamală de import;

- autoturismele nu au fost cumpărate de societatea de leasing, ci de persoanele fizice beneficiare, care au achitat furnizorului din străinătate prețul integral, din bani personali;

- societatea de leasing a emis facturi fiscale și chitanțe, ce atestau că utilizatorii autoturismelor au achitat contravaloarea autoturismelor, comisionul și TVA-ul prin rate lunare către societatea de leasing, deși utilizatorii au cumpărat și achitat integral autoturismele la data cumpărării din străinătate;

- societatea a emis facturi și chitanțe de încasare către utilizatori cu sume mai mari decât încasează în realitate, sume încasate efectiv de societate referindu-se la TVA, taxe vamale, accize și dobânda din anexele contractelor de leasing;

- întrucât societatea încasează faptic sume de bani mult mai mici decât valoarea chitanțelor emise, pentru a nu se crea minus în gestiune, a întocmit în fals mai multe dispoziții de plată către diverse persoane fizice, utilizatori sau împuterniciți, care mai departe plătesc aceste sume de bani furnizorului extern.

Rezultată cu claritate, din probele administrate, că aceste contracte, în care figura ca și cumpărător SC SRL, deși în realitate cumpărătorii erau persoane fizice, au fost înregistrate la autoritatea vamală, cât și în actele contabile ale societății de leasing, cu scopul de a nu se plăti taxele vamale la data importării efective, ci doar la finalul contractului de leasing, la valoarea reziduală.

În ceea ce privește încadrările juridice aplicabile acestei stări de fapt, a reținut următoarele:

1. Infracțiunea prev.și ped.de art.11 lit.b din 87/1994 republicată nu subzistă, instanța de fond dispunând în mod corect achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.P.P. criticile aduse de Parchet în apel fiind total nefondate.

În esență, Parchetul a susținut că, întrucât contractele de leasing și plata redevențelor lunare au avut caracter nereal, înregistrarea lor în contabilitatea firmei echivalează cu înregistrarea de operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Potrivit art.11 al.1 lit.b din 87/1994 republicată, constituie infracțiunea de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor ca urmare a unor operațiuni fictive.

A apreciat că această infracțiune nu subzistă, pentru următoarele considerente:

1. Art.1 din 87/1994 definește evaziunea fiscală ca fiind sustragerea contribuabililor, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor, fondurilor speciale de stat și fondurilor speciale extrabugetare.

Art.2,4 și 5 din aceeași lege enumără în categoria contribuabililor acele persoane fizice sau juridice care efectuează activități, permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile și care au obligația să declare veniturile realizate și să le evidențieze în registre sau în alte documente prevăzute de lege.

Fapta incriminată în art.11 lit.b din 87/1994 republicată este definită ca fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile, taxabile sau efectuarea oricăror operațiuni în acest scop. Ca atare, subiect activ al infracțiunii prev.de art.11 lit.b din 87/1994 republicată poate fi contribuabilul, respectiv persoana care realizează venituri impozabile.

În speța de față, inculpatul nu a săvârșit activitatea infracțională în calitate de contribuabil, respectiv ca o persoană care, în încheierea celor 63 de contracte de leasing, a obținut venituri impozabile, respectiv purtătoare de taxe și impozit, de la plata cărora acesta s-ar fi sustras, ci ca o persoană care a contribuit, a dat ajutor unor terțe persoane (cumpărătorii autoturismelor) în a-și înmatricula autoturismele cumpărate din străinătate, cu plata unor taxe vamale diminuate, nerespectând reglementările în domeniul vamal.

Deși Legea evaziunii fiscale prevede în art.7 că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la declarațiile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau diminuării acestora, se sancționează potrivit legii, a apreciat că sancționarea acestor fapte nu se circumscrie legii evaziunii fiscale, apreciere ce se regăsește atât în doctrină, cât și în jurisprudență, ci, în speța de față, sferei de aplicare a art.215

Cod Penal

Admițând ipoteza că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, în calitate de administrator al firmei de leasing, s-a admis implicit ipoteza că aceasta datora taxe vamale, calculate la valoarea de catalog din momentul importului, și nu la valoarea reziduală, diferența dintre acestea fiind calculată de organul de control fiscal, ca reprezentând suma, de la plata căreia inculpatul s-a sustras.

În mod logic, în această ipoteză, s-ar ajunge ca inculpatul să fie obligat la plata unor taxe vamale calculate la valoarea de catalog din momentul importului, pe care, ca firmă de leasing, în numele căreia acesta a acționat, nu le datora. Or, esența infracțiunii de evaziune fiscală constă tocmai în sustragerea de la plata unor taxe fiscale legale, datorate conform legii.

Firma de leasing, nedatorând, după lege, taxe vamale calculate la valoarea din momentul importului, nu se poate reține că exista în sarcina administratorului acesteia o activitate de sustragere de la plata taxelor vamale datorate. Firma de leasing datora după lege taxe vamale calculate la valoarea reziduală, taxe pe care le-a achitat statului.

Într-adevăr, datorită activității firmei de leasing, taxele vamale datorate statului s-au diminuat, dar nu în raport de taxele vamale pe care în mod legal firma de leasing le datorează, ci în raport de taxele vamale pe care cumpărătorii - persoane fizice, care au apelat la "ajutorul" firmei de leasing, le datorau statului.

A apreciat că analizând și din această perspectivă speța de față, se impune concluzia că activitatea infracțională a administratorului firmei de leasing nu se circumscrie sferei infracțiunilor de evaziune fiscală, ci realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune în dauna Autorității Naționale a Vămilor, săvârșită în condițiile participației penale cu persoanele fizice ce și-au achiziționat autoturismele din străinătate și care au recurs ulterior la încheierea unor contracte de leasing cu societatea administrată de inculpat, în scopul diminuării taxelor vamale datorate, taxe vamale aferente acestor operațiuni de import.

În altă ordine de idei, a mai menționat că, contractele de leasing fiind false, acestea nu sunt apte a fi purtătoare de venituri licite asupra cărora să se impună calcularea taxelor și contribuțiilor fiscale datorate statului.

2. În ceea ce privește condamnarea inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.11 al.1 lit.c din 87/1994 republicată, instanța a reținut că, potrivit acestui text de lege, infracțiunea de evaziune fiscală constă în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.

În ce privește starea de fapt din prezenta cauză, este demonstrat că inculpatul a înregistrat în contabilitatea SC SRL, în mod necorespunzător, veniturile realizate, respectiv facturi și chitanțe, prin care se atesta în mod nereal că beneficiarii contractelor de leasing achitau în mod lunar anumite sume de bani, deși, în realitate, aceștia achitau sume de bani mult mai mici decât cele menționate în aceste acte. În concret, aceste facturi fiscale și chitanțe atestau în mod nereal că utilizatorii autoturismelor au achitat contravaloarea respectivelor autovehicule, prin rate lunare către SC SRL O, în împrejurările în care, așa cum s-a arătat mai sus, aceste autoturisme au fost achiziționate din străinătate și prețul achitat integral către vânzător, de "beneficiarii" contractelor de leasing. Concomitent, au fost întocmite dispoziții de plată fictive către diferite persoane fizice "împuternicite" să achite sume de bani către furnizorii externi, sume de bani care nu au fost ridicate de la SC SRL, aceasta pentru a se evita crearea și constatarea unui minus în casă.

Contractul de leasing este o operațiune juridică complexă, în cadrul căreia redevența plătită de utilizator echivalează cu plata chiriei pentru utilizarea autoturismului, chirie ce, la finele contractului de leasing, valoarea unui acont din plata prețului, evident în ipoteza în care utilizatorul și-a manifestat opțiunea de a cumpăra acel autoturism.

A subliniat încă o dată că redevențele lunare reprezintă chiria pe care utilizatorii o plătesc în regim de leasing și care include și comisionul firmei de leasing, respectiv folosul pe care firma îl are din această activitate, ceea ce face ca încasarea acestor redevențe să se constituie ca venit pentru societatea de leasing. În nici un caz, de principiu înregistrând venituri mai mari decât cele efectiv realizate, nu se poate realiza o sustragere de la plata obligațiilor fiscale, întrucât operând în acest mod, se obține o creștere a bazei de calcul a impozitului pe profit și a TVA-ului. Înregistrarea necorespunzătoare a veniturilor este o formă de evaziune fiscală atunci când acestea nu se înregistrează, se înregistrează parțial - art.11 lit.

În speța de față, nu subzistă, așadar, nici această infracțiune, întrucât ceea ce particularizează prezenta cauză este înregistrarea în contabilitatea firmei a unor operațiuni fictive, vizând încasarea unor sume de bani ce reprezintă venituri mai mari decât cele realizate în realitate.

Această formă de evaziune fiscală ar subzista, de exemplu, atunci când sunt înregistrate în contabilitatea firmei operațiuni fictive de plată, plată făcută de societatea de leasing, a unor sume de bani superioare celor efectiv plătite, sume care regăsindu-se în categoria cheltuielilor deductibile, conduc la diminuarea bazei de calcul a impozitului pe profit și a TVA-ului.

Raportat la speța de față, a reținut că înregistrările necorespunzătoare în contabilitatea firmei constau nu numai în menționarea unor facturi ce atestau încasarea unor sume mai mari decât cele încasate în realitate, ci și emiterea și înregistrarea unor dispoziții de plată. A rezultat din probe că aceste dispoziții de plată au fost emise doar pentru a nu se încărca scriptic gestiunea firmei cu diferența de bani dintre sumele efectiv încasate și cele menționate în facturi întru-un cuantum superior. Deși aceste dispoziții de plată au valoarea unor cheltuieli, ele nu au avut nici un efect asupra bazei de calcul a contribuțiilor datorate statului, întrucât erau corelative veniturilor nereale evidențiate în contabilitate. Însăși actul de control a organului financiar nu cuprinde în suma ce se reține că nu a fost plătită la stat, sume decurgând din evidențierea unor cheltuieli nereale.

În concluzie, sumele de bani încasate cu titlu de redevență, în cadrul contractelor de leasing, pentru a aduce profit societății, totalizate, sunt superioare cheltuielilor pe care aceasta le face în cadrul acelorași contracte de leasing. În mod logic, înregistrând redevențe într-un cuantum mai mare decât sumele efectiv încasate, societatea și-a înscris în contabilitate venituri mult mai mari, ceea ce nu poate să conducă la diminuarea bazei de calcul a impozitului pe profit și implicit la săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, taxele datorate statului și impozitul pe profit dobândind, în felul acesta, un cuantum superior. De asemenea, în măsura în care s-au înregistrat, cu titlu de cheltuieli, sumele cuprinse în dispozițiile de plată, sume reprezentând contravaloarea autoturismelor cumpărate, acestea nu depășesc veniturile înregistrate ca redevențe lunare, redevența însumând contravaloarea autoturismului, comisionul și TVA-ul.

În mod evident, raportat la modul în care s-a obiectivat activitatea infracțională a inculpatului, aceasta nu evidențiază o intenție de sustragere de la plata taxelor datorate statului, scop special instituit de lege în cazul infracțiunii analizate.

Această concluzie este demonstrată și cu expertiza judiciar-contabilă efectuată în apel, ale cărei concluzii sunt în sensul că, în ipoteza în care contractele de leasing nu sunt reale, aspect dovedit în cauză, societatea administrată de inculpat apare ca având achitate în plus la stat sume de bani mai mari decât datora, respectiv pentru anul 2002 suma de 839.022.248 lei ROL, conform anexei 69 din expertiză. Acest fapt este doar în aparență un paradox, întrucât activitatea inculpatului, deși de natură infracțională, nu se circumscrie sferei infracțiunilor de evaziune fiscală.

Ca un argument suplimentar, relevant pentru ambele infracțiuni mai sus analizate, menționăm faptul că în rechizitoriu, dar și în motivele de apel, se arată că, prin înregistrările fictive în contabilitatea firmei, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 2.843.527.782 lei ROL, din care suma de 1.058.550.447 lei reprezintă TVA, 342.129.218 lei accize și 1.490.057.368 lei taxe vamale.

Din procesul verbal încheiat l data de 4.03.2004 de DGFP B (fila 19 dosar ) - pct.9, a rezultat că, la calcularea acestor sume s-au avut în vedere următoarele elemente:

- în ce privește TVA-ul, s-a stabilit că, aferent celor 63 contracte de leasing fictive, societatea de leasing a achitat TVA-ul în vamă la valoarea reziduală a bunului, în baza actului constatator încheiat de Direcția Generală a Vămilor cu privire la taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului; că potrivit art.15 din 345/2002 privind TVA, pentru aceste operațiuni, faptul generator al TVA-ului ia naștere la data înregistrării declarației vamale - în concret, fiind vorba de declarații de regim de import; că urmare achiziționării din import a unui nr. de 63 de autoturisme și motociclete de la diverși furnizori externi, organul de control a recalculat TVA-ul în vamă prin aplicarea cotei de TVA de 19 % asupra valorii de catalog stabilită de vamă, valoarea din declarația vamală de import, la care se adaugă taxele vamale, accize și comisionul vamal, și nu prin aplicarea cotei de TVA la valoarea reziduală a bunului; organul de control, pentru recalcularea TVA-ului în vamă, a ținut cont de TVA-ul colectat aferent facturilor emise de societatea de leasing, reprezentând ratele de încasat și de TVA-ul colectat aferent transferului dreptului de proprietate a bunurilor la valoarea reziduală, rezultând o diferență de TVA de plată în sumă de 1.058.558.447 lei; pentru nevirarea TVA-ului în sumă de 1.058.558.447 lei, organul de control a calculat dobânzi de întârziere în sumă de 809.800.586 lei și penalități de întârziere în sumă de 174.889.656 lei.

A rezultat, așadar, că TVA-ul calculat de organul de control este TVA-ul datorat în vamă.

- în ce privește taxele vamale, organul de control a reținut că pentru cele 63 de autoturisme achiziționate de la diverși furnizori externi, s-au încheiat contracte de leasing ilegale, taxa vamală a fost calculată prin aplicarea cotei de 30 % din valoarea de catalog în vamă a autoturismelor, și nu prin aplicarea cotei de taxă vamală la valoarea reziduală a autoturismului, rezultând o diferență de taxă vamală în sumă de 1.442.848.117 lei, la care se adaugă dobânzi de întârziere în sumă de 828.153.692 lei și penalități de întârziere în sumă de 191.120.686 lei.

- în ce privește accizele, organul de control a reținut că valoarea accizei achitată de societate în vamă s-a făcut la valoarea reziduală a bunului, din momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare, însă deoarece contractele de leasing sunt fictive, s-au recalculat accizele datorate de societate în vamă pentru achiziționarea din import a unui nr.de 57 de autoturisme, rezultând o diferență de 342.129.218 lei plus dobânzi de întârziere de 205.213.221 lei și penalități de întârziere de 46.345.794 lei.

Sumele ilustrate mai sus sunt sume datorate Autorității Naționale a Vămilor, respectiv taxele vamale, accizele și TVA-ul din vamă.

Așa cum s-a reținut mai sus, aceste taxe nu se circumscriu noțiunii de taxe fiscale, astfel încât sustragerea de la plata acestora să fie sancționată în cadrul legii evaziunii fiscale.

Ca atare, de principiu, subzistă infracțiunea de evaziune fiscală doar atunci când legalitatea sau nelegalitatea înregistrărilor are consecințe asupra impozitului pe profit și a TVA-ului datorat, respectiv doar dacă modul în care a procedat administratorul firmei conduce la concluzia că a acționat în acest fel în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Pentru considerentele expuse, instanța de apel a apreciat că nu subzistă nici infracțiunea prev.de art.11 lit.c din 87/1994 republicată, lipsind latura subiectivă a acesteia, respectiv intenția directă și scopul special instituite de lege și a dispus achitarea inculpatului in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală.

Față de apărările făcute de inculpat, tribunalul a menționat că analiza activității infracționale a acestuia s-a făcut prin raportare la 87/1994 republicată, respectiv așa cum aceasta a fost modificată prin 161 din 19.04.2003, întrucât, deși acesta susține că cele 63 contracte de leasing au fost încheiate anterior modificării adusă Legii evaziunii fiscale prin legea menționată, din dosarul cauzei rezultă că aferent acestor contracte de leasing s-au efectuat în contabilitatea firmei înregistrări și după modificarea intervenită în anul 2003 și intrată în vigoare în 21 mai 2003.

În concret, în dosarul de urmărire penală vol.IV, filele 95-96, se află în cadrul dispozițiilor de plată anexate, dispoziția nr.11 din 5.06.2003, emisă pentru, datele conținute de aceasta privind autoturismul Jeep, ilustrând că este corelativă contractului de leasing nr.446/10.01.2002, descris în anexa nr.26 a raportului de expertiză contabilă efectuat în apel.

Înregistrarea acestei dispoziții de plată în contabilitatea firmei a demonstat că activitatea infracțională a inculpatului este ulterioară modificării 87/1994 prin 161/2003, astfel încât analiza infracțiunilor de evaziune fiscală s-a făcut prin raportare la 87/1994 republicată, în mod esențial la modificarea pe care aceasta o aduce în sensul instituirii ca scop special a elementului de diminuare sau neplată a taxelor fiscale, și nu ca rezultat socialmente periculos.

Din această perspectivă, apărarea făcută de inculpat, în sensul inexistenței infracțiunii de evaziune fiscală, ca urmare a inexistenței vreunui prejudiciu cauzat statului, urmare fictivității celor 63 contracte de leasing, aspect asupra căruia statuează expertiza efectuată în apel, a fost apreciată ca irelevantă.

A menționat că în opinia instanței, inculpatul este vinovat de desfășurarea unei activități infracționale, însă aceasta se circumscrie infracțiunii prev.și ped.de art.215 Cod Penal, așa cum s-a arătat mai sus, în participație penală cu persoanele fizice care și-au achiziționat autoturisme din străinătate și care au apelat la încheierea unor contracte de leasing, în scopul diminuării taxelor vamale de import.

Această activitate infracțională, în mod evident, a creat un prejudiciu Statului Român, în a cărui reprezentare acționează în această situație ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor, în rechizitoriu însă nu se face nici o referire la o acțiune de inducere în eroare și nici la prejudicierea autorității vamale, deși se arată că prejudiciul constă în taxe vamale, accize și TVA datorat în vamă.

A apreciat că întrucât aceste elemente nu se regăsesc nici în partea descriptivă a rechizitoriului, nu se face referire la nici o încadrare juridică de acest fel - art.215 Cod Penal, implicit nu există o dispoziție de trimitere în judecată pentru această infracțiune, instanța nu a fost sesizată cu această stare de fapt, astfel încât în prezentul cadrul procesual inculpatul apelant nu poate fi judecat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune decât în urma unui nou act de sesizare a instanței sau pe calea extinderii procesului penal, această ultimă ipoteză nefiind posibilă, întrucât nu a existat o cerere expresă a procurorului.

A mai menționat că în opinia instanței de apel este imposibilă aplicarea art.334 Cod procedură penală, întrucât fapta cu care este sesizată instanța este neplata taxelor fiscale datorate statului urmare unor operațiuni fictive și efectuarea unor înregistrări necorespunzătoare în contabilitate, nicidecum acțiunea de inducere în eroare a autorității vamale, în scopul obținerii unui avantaj patrimonial.

A apreciat că este corectă soluția instanței de fond privind condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosire de acte false la autoritatea vamală, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a predat contractele de leasing utilizatorilor sau la terțe persoane, pentru a fi prezentate autorităților vamale, odată cu declarația vamală de import. Deși această obligație o avea firma de leasing, a apreciat că predarea acestor contracte către terțe persoane, în vederea îndeplinirii formalităților menționate, se constituie într-o determinare a acestora, astfel încât a apreciat că subzistă deopotrivă forma de complicitate și instigare și că aceasta din urmă o absoarbe pe cealaltă, încadrarea juridică dată fapte de instanța de fond fiind corectă.

În ce privește încadrarea juridică a faptei, a apreciat că aceasta este art.25 rap.la Cod Penal art.273 din 86/2006, lege actuală, nefiind incidente dispozițiile de aplicare a art.13 Cod Penal, câtă vreme infracțiunea analizată are același conținut și aceleași sancțiuni în ambele legi. Nu există nici o rațiune pentru a reține în speța de față incidența art.13 și Cod Penal, de asemenea, a apreciat că se impune condamnarea inculpatului în baza legii actuale, condamnarea dispusă în baza unei legi abrogate având justificare doar atunci când aceasta este lege mai favorabilă.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond pentru această faptă, a apreciat că au fost corect valorificate criteriile prev.de art.72 Cod Penal, reținându-se deopotrivă circumstanțele reale ale faptei, cât și cele vizând persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a respins acțiunea civilă promovată de Statul Român prin ANAF B, odată, întrucât constituirea de parte civilă vizează prejudiciul reținut ca fiind rezultatul din infracțiunile de evaziune fiscală, pentru care s-a dispus achitarea inculpatului. În altă ordine de idei, aceste sume s-ar cuveni Statului Român prin ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor, însă a reținut că infracțiunea la regimul vamal cu care este sesizată instanța în prezentul cadru procesual este una de pericol și, ca atare, nu este susceptibilă a naște un drept la despăgubiri în favoarea părții vătămate.

În ce privește măsura confiscării, dispusă de instanța de fond, a apreciat că aceasta este corectă, întrucât, în prezenta cauză, s-a constatat existența unei infracțiuni circumscrise infracțiunilor de fals, ceea ce justifică atât măsura desființării înscrisurilor falsificate în baza art.348 C.P.P. cât și măsura confiscării acestora.

Față de considerentele arătate, rejudecând cauza, instanța de apel a dispus după cum urmează:

A înlăturat aplicarea art.33 și art.34

Cod Penal

În baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" C.P.P. l-a achitat pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 republicată.

În baza art.334 C.P.P. a schimbat încadrarea juridică din art.25 raportat Cod Penal la art.178 din Legea nr.141/1997, în art.25 raportat Cod Penal la art.273 din Legea nr. 86/2006.

A înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL O, la despăgubiri în favoarea Statului Român prin

A respins acțiunea civilă formulată de Statul Român.

A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva prezentei decizii penale a declarat recursParchetul de pe lângă Tribunalul Bihorși inculpatul recurent și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român.

În motivarea recursului său Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor învederează instanței de control judiciar că instanța în apel nu s-a pronunțat asupra apelului uneia dintre părți, respectiv al părții civilmente responsabile O, pe de altă parte nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului și chiar dacă textele celor două legi succesive prevăd aceeași pedeapsă se impune și în acest caz reținerea art. 13 Cod penal așa cum a cerut procurorul în apel.

În motivarea recursului declarat B în reprezentarea pentru Statul Român a solicitat desființarea deciziei penale recurate în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 514.626 lei cu titlu de obligații și cu adăugarea dobânzilor legale și penalităților de întârziere până la plata integrală a debitului conform Cod de procedură fiscală.

În motivarea recursului său, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate doar cu privire la infracțiunea de instigare la folosirea de documente în vamă, întrucât nu a cunoscut acele persoane, nu există legătură subiectivă între instigat și instigator.

Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul Parchetului este fondat, instanța de control judiciar în apel a omis a se pronunța asupra apelului declarat de partea civilmente responsabilă " " O ( fila 80 din dosarul Tribunalului Bihor ).

În partea introductivă a deciziei penale se face referire la calitatea de apelantă a părții civilmente responsabile, însă nu se face nici o mențiune referitoare la acest apel nici în motivarea deciziei și nici în dispozitivul deciziei.

În considerarea celorlalte recursuri, prevalează faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra căii de atac formulată de una dintre părți.

Pe de altă parte, cu considerente la faptul că s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, fără ca aceasta să fie pusă în discuție, aceasta afectând situația juridică a inculpatului și faptul că se poate lua în discuție și aplicarea art. 13 Cod penal, urmează a fi admis pe cale de consecință și recursul acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate în cauză împotriva sus arătatei decizii penale, pe care o casează trimițând cauza spre rejudecare în apel Tribunalului Bihor, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare către stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct. 2 lit."c" Cod procedură penală,

ADMITE recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și B în reprezentarea B și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 130 din 6 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 479 din 23 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 octombrie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red.: - 05.11.2008

Tehnored. - 2 ex. - 05.11.2008

Jud. apel: -

Jud. fond:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr. -

Din 5 noiembrie 2008

CĂTRE

TRIBUNALUL BIHOR

Alăturat prezentei vă înaintăm dosarul nostru cu numărul - (53 file), întrucât prin decizia penală nr. 530/R/2008, Curtea de Apel Oradeaa admis recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și B în reprezentarea B și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 130 din 6 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 479 din 23 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le-a casat și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor

Anexe: dosarul nr- al Tribunalului Bihor, dosarul nr- al Judecătoriei Oradea (2 volume), dosarul nr. 5369/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dosarul nr. 1137/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (5 volume).

Vă mulțumim pentru colaborare.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Președinte:Condrovici Adela
Judecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Oradea Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 531/2008. Curtea de Apel Oradea Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 532/2008. Curtea de Apel Oradea Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Oradea